Suntem obișnuiți să mergem la medic atunci când avem o afecțiune, când nu mai putem amâna, iar lucrurile au scăpat de sub control. Aplicăm aceeași matrice, doar că așteptăm de regulă 5-6 ani, atunci când norii grei își fac apariția în cadrul căminului conjugal și ne punem toate speranțele într-un psihoterapeut, în ideea să ne dea o soluție magică, iar lucrurile să revină pe făgașul normal, în urma unei singure întâlniri cu acesta.
Ei bine, prevenția este la fel de importantă atât în ceea ce privește sănătatea fizică, cât și cea relațională. Obișnuim să avem grijă de igiena corporală, dar rareori căutăm să transpunem acest lucru și în relația amoroasă pe care o avem. Pornim de la premisa că dragostea este sau nu este, că lucrurile ar trebui (potrivit poveștilor de dragoste din filme) să curgă de la sine, fără să realizăm că, în fapt, relațiile sunt precum nisipurile mișcătoare, ele își pot schimba dinamica în funcție de mulți alți factori apriorici ori dependenți de noi. Așadar, alegerea începerii terapiei de cuplu poate fi cheia unei relații longevive, sănătoase, dacă venim în întâmpinarea altor greutăți ce apar, negreșit, odată cu înaintarea în relație.
Din ignoranța educației în acest sens, apreciem că terapeutul este judecătorul care dă dreptate uneia dintre părți și o pune la colț pe cealaltă; drept urmare, nu căutăm să primim coerciții și amânăm acest proces, fără a realiza, în fapt, care este stadiul lucrurilor. În realitate însă, dacă vrem să facem lucrurile să meargă, este important să realizăm că fiecare dintre noi vine în relație cu un bagaj psihologic și cu răni emoționale abrupte, pe care le conștientizăm ori ba.
Aparent, lucrurile pot părea foarte ușoare, când suntem în perioada incipientă a relației ne putem tolera anumite defecte, însă „luptele“ se dau după ce vălul îndrăgostirii și al fluturașilor roz dispare din stomac. Rolul terapeutului nu este acela de a arbitra, ci de a îndruma partenerii să se expună conflictelor, și în niciun caz să le evite, atunci când apar.
De cele mai multe ori, clienții pleacă acasă cu un set de exerciții menite să-i ajute la cultivarea inteligenței relaționale. Rolul lor este de a ne face să ne cunoaștem mai bine, chiar și atunci când credem că nu mai există lucruri noi, neștiute în cuplu. Astfel, potrivit mai multor terapeuți de renume internațional chestionați de site-ul fatherly.com, printre cele mai eficiente exerciții pro-relaționare se numără cele descrise mai jos.
Scrisori, chiar și după îndrăgostirea romantică
Ai zice că tastarea unor cuvinte către partener nu e mare lucru, dar, conform psihologului Markesha Miller, acest tip de exercițiu este benefic cuplurilor care se află în conflict. Așadar, enumerarea, prin scriere de mână (deci nu pe un dispozitiv), a aspectelor care ne-au făcut să ne îndrăgostim, care ne-au plăcut, care ne-au atras și ne-au ținut aproape de partenerul nostru, precum și a câtorva puncte de creștere pe care le avem în vedere, pot face minuni. Un schimb de „scrisori“ de acest gen, parcurse individual, în liniște, urmate de o discuție autentică bazată pe marginea acestora, sunt exemplul clar al unui cuplu evoluat din punct de vedere emoțional, gata să-i acorde o șansă celuilalt.
Apropierea emoțională
Renumitul cuplu de cercetători și practicieni, soții John și Julie Gottman, subliniază importanța apropierii afective în locul distanțării. Ei se referă mai exact la disponibilitatea emoțională a partenerilor pentru durerea unuia sau a celuilalt. Sunt nenumărate momentele în care facem ceva prin casă sau ne auzim la telefon și identificăm destul de repede că jumătatea noastră nu se simte chiar bine sau nu are o zi bună. Iar în astfel de situații este important să nu dăm bir cu fugiții, să nu luăm poziția struțului și nici să nu ignorăm trăirea partenerului. O întrebare de genul „cum ești, vrei să vorbim?“ îl poate face pe celălalt să simtă că se poate baza pe noi și să-și crească astfel nivelul de încredere în relație.
ITP-ul relațional
Potrivit terapeutului de cuplu Dana McNeil, este important ca partenerii să aibă deprinderea de-a purta conversații dificile. Acest exercițiu este important a fi realizat zilnic ori săptămânal, cu scopul de-a aduce în prim-plan problemele apărute, conflictele mocnite ce au o iminență aparte.
Desigur că aceste tipare de comportament sunt idilice, necesitând, în prealabil, un nivel crescut de inteligență relațională, dar, cu cât învățăm să punem pe tapet lucrurile ce ne deranjează, și asta imediat ce ele se întâmplă, cu atât putem remedia, corecta și ne putem reconecta în armonie.
Sigur, există și motive care să ne împiedice să pornim în acest demers: lipsa timpului poate fi cel mai mare inamic, cu precădere în perioadele aglomerate, când decidem să defazăm anumite discuții, care, din păcate, odată amânate, există probabilitatea unui alt precedent, iar bulgărele de subiecte să rămână neatins.
Aprecierile zilnice
Traversăm o perioadă brodată cu multe provocări emoționale. În această luptă interioară, tindem să ne concentrăm mai mult pe bunătatea conjugală, apreciind că ar fi suficient dacă aceasta ar merge de la sine. De multe ori, ne îndreptăm atenția asupra partenerului prin critici și gesturi prin care mai degrabă îl îndepărtăm de noi, deși, inconștient, nu ne dorim acest lucru.
Echilibrul interior este o miză către care noi tindem toți, însă nu ne iese de fiecare dată. Și este în regulă să dăm și rateuri, să acceptăm că nu suntem roboți și greșim, însă în egală măsură, este sănătos să nu uităm de cel care ne este alături, la bine și la greu.
Psihoterapeutul Emily Stone ne propune un exercițiu prin care să facem, zilnic, cel puțin trei aprecieri concrete la adresa jumătății noastre. Cheia o reprezintă specificitatea acestora, prin exemple precum: „Am apreciat că mi-ai trimis un mesaj, știind cât ai fost de aglomerat astăzi.“
Odată pornită această „leapșă“ a recunoștințelor, partenerii ajung să fie mult mai deschiși, iar încrederea în propria persoană crește exponențial.
Listarea triumfurilor conjugale
O relație poate fi asemănată, uneori, cu un câmp de bătălie, în care fiecare încearcă să aibă câștig de cauză, făcând distincția clară dintre învingător și perdant. Însă, din tot acest amestec de trăiri, pierdem din vedere un aspect extrem de important: acela că, odată ce am decis să intrăm în relație, suntem împreună, atât la bine, cât și la greu, asemenea unei echipe.
Unitatea începe să pălească, atunci când ne lovim de diverse situații și uităm, fără să vrem, momentele pe care le-am trăit alături de persoana de alături. În acest sens, Shemiah Derrick, terapeut de familie și de cuplu, ne sfătuiește să luăm un carnețel și să enumerăm exemple de conflicte ori dificultăți pe care le-am surmontat în relație, până când nu mai avem ce nota.
℗PUBLICITATE
Odată văzute negru pe alb, putem aprecia stabilitatea și forța pe care le are relația în care ne aflăm, precum și să întrezărim alte soluții pentru problemele actuale.
Povestea pe care o scrie mintea mea
În momentele în care simțim că partenerul nu e așa cum ne așteptăm noi, că reacțiile și comportamentul lui nu sunt pe placul nostru, ajungem, automat, la conflict. În majoritatea cazurilor, dezvoltăm propria noastră proiecție asupra partenerului, propria noastră „poveste“. Mintea scrie cu mare viteză câte o poveste negativă despre celălalt, în care mesajul este cât se poate de clar: eu sunt OK, celălalt nu este OK.
În acest sens, aceeași dr. Stone ne îndeamnă să-i vorbim partenerului despre poveștile pe care le construiește mintea noastră, recunoscând că acestea nu sunt fapte, ci doar interpretări, frici sau îngrijorări.
E de dorit să aveți în vedere exemple de genul: „Povestea din mintea mea este că nu vrei să vorbești cu mine pentru că te-am obosit…“, în locul acuzelor, a arătatului cu degetul ori a sintagmelor de genul: „Nu vrei să vorbești cu mine, de aceea nu răspunzi la apelurile mele.“ O raportare personalizată, de acest gen, pune clar în lumină, conform lui Stone, propriile sentimente și proiecții, dezaprobând monopolul și făcând loc și interpretărilor date de partener.
Exercițiile de respirație în doi
Auzim din ce în ce mai des de exerciții de respirație (vezi cartea Mindfulness urban). Știm că sunt instrumente la îndemână pentru a ne readuce liniștea interioară, însă prea puțini dintre noi le folosesc, deși, în esență, ne-ar îmbunătăți, indubitabil, existența.
Terapeutul și coach-ul relațional Angela Amias ne îndeamnă chiar să învățăm să punem în practică exerciții de respirație în doi. Rolul acestora este de-a sincroniza partenerii, de a le reduce nivelul de stres și de a-i reconecta. Nu este necesar să fim experți în domeniu, ci doar să ne dorim a ne acorda câteva momente de intimitate în care să ne așezăm spate în spate, într-o poziție comodă, să lăsăm deoparte toate celelalte gânduri și să ne concentrăm asupra propriei respirații, asupra felului în care inspirăm și expirăm, în acord cu noi înșine, și, ușor-ușor, cu partenerul nostru. Un astfel de moment de relaxare merită culminat și sărbătorit printr-o îmbrățișare autentică, asemenea unirii a două jumătăți.
Lista dorințelor
Suntem unici și este firesc să avem așteptări atât de la noi, cât și de la partenerii noștri. Adeseori, avem pretenția ca cel de lângă noi să anticipeze, să ne citească gândurile, precum și să le pună în practică. Numai că, în realitate, acest lucru este aproape imposibil de realizat, cât timp nu dăm niciun semn în acest sens ori nu ne verbalizăm dorințele proprii. Așadar, raportul dintre așteptări și realitate rămâne tot timpul nesatisfăcător, ba mai mult, devine din ce în ce mai abrupt, fără cale reală de suprapunere.
Tocmai de aceea, coach-ul relațional Nicole Elam ne sugerează să creăm o „listă de dorințe“. Un detaliu important este acela prin care este sănătos s-o realizăm individual, înainte de-a i-o prezenta partenerului nostru.
Totodată, un alt aspect necesar a fi luat în calcul este și raportarea la această listă proprie; mai exact, este sănătos să spunem cum ne-am simți (la persoana I singular: „eu“), dacă ni s-ar împlini doleanțele. Exercițiul de față îmbunătățește comunicarea și poate, simultan, să prefigureze viitorul, dacă ambii parteneri sunt de acord asupra dorințelor fiecăruia.
Surprizele și momentele de umor
Un alt cuplu renumit în lumea terapiei de cuplu este reprezentat de Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt, creatorii terapiei relaționale imago. În cărțile pe care le-au publicat, cei doi terapeuți propun nenumărate exerciții menite să faciliteze conectarea dintre parteneri. Unul dintre acestea este numit, metaforic, „inundația“ de surprize și momente de umor. Mai exact, un partener este așezat pe un scaun, iar jumătatea sa se plimbă în jurul lui verbalizând câte o admirație, glumă sau orice mesaj pozitiv ori amuzant. După câteva minute se face schimb de roluri. Tot Harville vine cu recomandarea de-a nu ne zgârci la capitolul cadouri mici și spontane – flori, cărți, bilețele cu mesaje de dragoste sau orice alt comportament care poate aduce în cuplu energie bună.
Vizionarea filmelor romantice
Pe site-ul paginadepsihologie.ro, lună de lună, colega noastră Bianca Sterie recomandă filme pentru întreaga familie, de asemenea, la rubrica Psihologie și Film terapeuții colaboratori vin cu câte o propunere de film. Cei drept, după zile istovitoare în care petrecem mai mult timp în casă, visăm la clipe libere în fața televizorului. De cele mai multe ori, ne dorim să fim singuri, să ne bucurăm de serialele preferate și să uităm de grijile cotidiene.
Cultivarea acestor obiceiuri, prin vizionarea de filme romantice ori cu tentă relațională, împreună cu partenerul, precum și prin purtarea unei discuții ulterioare cu acesta, despre cele întâmplate, pentru o perioadă de aproximativ patruzeci și cinci de minute, pot fi adevărate „remedii“ conjugale.
Terapeutul Angela Amias recomandă aceste tipuri de apropieri relaționale, întrucât cercetările relevă similarități între cuplurile care le practică și cele ce merg, cu regularitate, la terapie.
De asemenea, ele vin la pachet cu o deschidere pentru a afla și părerea celuilalt asupra unor atare situații, precum și pentru a împărtăși lejer detalii nemulțumitoare, în cazul unor sincope reale, conjugale.
Lectura în doi și atelierele de cuplu
În final, iată ce recomandă colegul nostru Gáspár György, psihoterapeut relațional: „Toate exercițiile descrise de colegii terapeuți sunt extrem de valoroase, o parte dintre acestea sunt recomandări pe care le fac și eu cuplurilor. Aș sublinia și importanța cititului împreună. Consider că este o experiență unică aceea în care partenerii citesc aceeași carte și apoi fac schimb de păreri și impresii. Este o formă aparte de conectare. Iar dacă tot m-ați întrebat, aș adăuga și workshop-urile pentru cupluri Primește iubirea pe care o dorești, create tot de Harville Hendrix; aceste ateliere de weekend sunt extrem de interesante și de vindecătoare, studiile arătând că participarea în cuplu poate avea același efect ca 6 luni de terapie.“
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
