Skip to content

Cu toții visăm la o viață fericită. Ascultăm de mici povești cu prinți și prințese, ale căror finaluri se termină cu „…și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți“. Timpurile s-au schimbat și fericirea a devenit un clișeu de care ne agățăm cu dinții și la care râvnim cu ardoare, convinși fiind că o existență fără fericire nu are niciun sens. 

Social media este unul dintre instrumentele cele mai la îndemână pentru a ne expune momentele de bucurie, exaltare, fericire. Însă, în egală măsură, suntem conștienți că viața nu este numai despre ceea ce postăm sau arătăm. Nu putem fi fericiți tot timpul, pentru că altfel nu am mai aprecia acest sentiment și nici „scurtcircuitul“ pe care îl produce atunci când apare. În majoritatea cazurilor, tânjim după fericirea celorlalți, găsim scuze, factori externi care ne sabotează și ne împiedică să fim împliniți. Ne indignăm și uităm că acest sentiment de beatitudine este unul intrinsec, că el pornește dinăuntrul nostru și este important să nu blamăm alte persoane pentru propria nefericire.

Pentru a preîntâmpina astfel de momente, specialiștii ne îndeamnă ca, la finalul fiecărei zile, să ne facem un mic rezumat cu lucrurile pentru care suntem recunoscători, precum și cu cele la care mai avem de lucrat. Tot atunci, este înțelept să ne găsim și puterea, respectiv, ambiția de a face ceva pentru ca viața noastră să devină mai bună. Merită precizat că acest „șantier“ emoțional personal trebuie să fie realizat cu noi înșine sau alături de un specialist care să ne îndrume pașii spre o viață împlinită. De asemenea, relațiile pe care le avem cu cei din jur sunt un bun predictor al repertoriului nostru psihic și comportamental. Nu trebuie neglijat nici faptul că este necesar să „săpăm“ acolo unde lucrurile ne deranjează, unde ne simțim neîmpliniți, unde nu ne găsim locul. Fie că vorbim despre contextul profesional care nu ne mai motivează, de parteneri de cuplu cu care nu mai suntem atât de compatibili cum eram odinioară, fie de alte aspecte ale vieții, a lua atitudine și a face ceva în acel sens înseamnă un mare pas spre rezolvarea problemei.

Pe de altă parte, cercetătorii și oamenii de știință ne îndeamnă să trăim cu băgare de seamă și, pentru asta, ne dau și sfaturi – pe care ar fi sănătos să le punem în practică, dacă ne dorim o viață împlinită, fericită și în acord cu noi înșine:

1Să dormim între 7 și 9 ore pe noapte. (somnul este mult mai important decât am crede)

Avem tendința să ne terminăm ziua târziu în noapte și să o reîncepem devreme. Însumat, ne dăm seama că nu avem suficiente ore de somn, motiv pentru care concentrarea, starea de spirit, sănătatea fizică și psihică au de suferit. Somnul este la fel de important ca alimentația echilibrată, exercițiile fizice și igiena minții. În lipsa acestuia, nu putem funcționa la capacitate maximă, așadar este necesar să ne acordăm timpul cuvenit pentru a ne reîncărca bateriile, așa cum avem grijă și de gadget-urile noastre (atunci când trebuie puse la încărcat). Pentru mai multe detalii, vă recomand cartea scrisă de Arianna Huffington – Revoluția somnului.

2. Să avem o relație sănătoasă cu banii. (banii nu aduc fericire, dar sunt mijlocul care poate duce spre fericire)

Trăim într-o societate în care situația materială primează și, de multe ori, dictează felul în care ne comportăm, în care ne îmbrăcăm și anturajul pe care îl avem. Cu siguranță, ei sunt necesari pentru a ne acoperi nevoile de bază. Însă, în definitiv, ei nu ne aduc fericirea, oricât de mult ne-am dori. Da, atunci când traversăm o perioadă mai grea, putem apela la diverse mici plăceri (shopping, SPA, vacanțe etc.), însă tot ce facem este să ne amăgim durerea și în niciun caz să găsim împlinirea. Odată acoperite nevoile de bază, realizăm că fericirea își caută seva în altă parte. Pentru a avea o relație conștientă cu banii, este importantă să avem în prealabil o relație conștientă cu noi înșine, iar recomandarea mea la acest capitol este Mindfulness urban, de Gáspár György.   

3. Să oferim zilnic complimente sincere. (vorba dulce mult aduce)

Auzim din ce în ce mai rar oameni care complimentează. Suntem pe grabă, ne preocupăm să bifăm toate activitățile pe care ni le setăm la începutul zilei și uităm să ne bucurăm de lucrurile mărunte, de frumusețea și de bunătatea din jurul nostru. Pe scurt, uităm să complimentăm oamenii dragi – și nu pentru că nu am vrea, ci pentru că suntem mult prea ancorați în tot ceea ce înseamnă pilot automat. O lectură potrivită în acest sens este volumul Spațiul dintre noi, apărut la Editura Pagina de Psihologie, sub semnătura bine-cunoscuților Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt.  

4. Să trăim în așa fel încât viața să nu fie doar despre neîndestulare.

Timpul este atât un aliat, cât și un inamic perfid. El ne distrage de la ceea ce vrem să facem, pentru că mereu ne „împinge“ să fim într-o continuă alergare. A fi conectat în mai multe locuri concomitent exclude capacitatea noastră de a vedea clar tot ce se întâmplă în jurul nostru. Așadar, a reduce viteza și a acorda o atenție sporită lucrurilor, gesturilor, grimaselor celor dimprejur poate duce la o reîmprietenire cu fericirea. Recomandarea mea pentru această dimensiune a vieți este volumul Mintea, semnat de profesorul american Daniel Siegel

5. Ziua bună se cunoaște de dimineață, de aceea micul dejun contează.

Se spune că micul dejun este cea mai importantă masă din zi. Unii dintre noi sar peste el, fie din lipsa timpului, fie pentru că nu sunt obișnuiți să-l savureze, fie pentru că preferă ca diverse vicii să facă parte din ritualul matinal. Însă specialiștii atrag atenția asupra gradului de importanță pe care micul dejun îl are în viața noastră – de la a fi un excelent generator de energie, până la un bun motiv pentru a ne așeza la masă alături de cei dragi și a ne începe ziua cu voie bună și zâmbete calde. Pentru a ne îmbunătăți relația cu mâncarea, merită să citim Am mâncat, o fi păcat?, de medicul Mihaela Bilic.   

6. Viața fără pasiuni nu este viață. (nu-i așa că am dreptate?)

Muncim până la epuizare și facem tot posibilul să excelăm, atât din punct de vedere profesional, cât și personal. Însă, tot jonglând cu timpul, uităm de micile noastre plăceri, de hobby-urile noastre, care ne aduc bucurie și împlinire. Așadar, este necesar și chiar lipsit de egoism să ne alocăm un timp al nostru (măcar 30 de minute) în care să fim noi cu noi înșine și să ne hrănim plăcerile. De această dată, nu vă recomand ceva de citit, ci o carte de colorat: Liniște sufletească

7. Recunoștința este temelia bucuriei și a împlinirii.

Seara sau dimineața, cu câteva clipe înainte să adormim sau să ne ridicăm din pat, în acele momente de liniște, specialiștii ne îndeamnă să căutăm motive pentru care putem fi recunoscători. Chiar dacă pe parcursul zilei suntem nefericiți, neîmpliniți, triști, merită să găsim cel puțin câteva lucruri care ne mențin pe linia de plutire și ne dau un imbold să perseverăm. Meditația, rugăciunea sau simpla înșiruire a motivelor pentru care suntem recunoscători ar face ca lucrurile să arate altfel, dacă ne-am concentra pe pozitivismul pe care îl avem, dar pe care nu îl realizăm ca fiind parte din existența noastră. Aici recomandarea mea de lectură este cartea lui Anne LamottAjutor, Merci, Wow.

8. Suntem făcuți pentru explorare, așadar să vizităm muzee și galerii de artă. (chiar și virtual)

Pandemia COVID-19 ne-a limitat accesul în spații închise. În prezent, muzeele, galeriile de artă sunt deschise și pot fi vizitate, ținând cont de restricțiile necesare. Desigur, dacă nu vrem încă să ne expunem, putem alege tururi virtuale ale unor astfel de instituții, precum Luvru, Legoland Florida ori Walt Disney World etc. Indiferent de vârsta pe care o avem înscrisă în buletin, este indicat să nu uităm de frumusețea și valoarea pe care o reprezintă arta. Pentru a vă stârni puțin pofta, vă recomand Patrimoniul Cultural Imaterial al UNESCO și Populații ale lumii

9. Să alegem mereu calea de mijloc. (așa ne spun în cor înțelepții lumii)

În tot ceea ce facem, este necesar să nu mergem la extreme, ci să găsim acel punct de echilibru care să ne facă să ne simțim împliniți. Buddha însuși susținea că „există o cale de mijloc între extremele îngăduinței și lepădării de sine, lipsită de întristare și suferință“. Fericirea își găsește drumul pe calea de mijloc, aducând cu ea, implicit, libertatea. Așadar, este absolut firesc să avem și momente bune, dar și momente mai puțin bune, pentru a putea aprecia adevărata valoare a fericirii. Mindfulness,calea conștientă spre compasiunea de sine este propunerea mea de lectură, pentru a ne găsi drumul de mijloc.  

10. Să căutăm darurile imperfecțiunii. 

℗PUBLICITATE



Perfecțiunea nu există în realitate. Cu toții greșim, cu toții avem puncte slabe și este absolut firesc să fie așa. Însă este important să și conștientizăm acest lucru. Tindem să facem totul fără cusur, să mulțumim pe toată lumea, să ne cenzurăm alegerile în funcție de ceea ce dictează societatea și avem pretenția și de la ceilalți să acționeze întocmai. Ajungem să ne dezamăgim și să ne întristăm când observăm contrariul și acceptăm cu greu că oamenii sunt diferiți, că lucrurile sunt altfel decât le vedem prin „vizorul“ perfecțiunii și că sănătos este să ne focalizăm pe o dezvoltare personală armonioasă, care implică existența și asumarea unor greșeli. Brené Brown scrie cel mai bine despre cum putem depăși capcanele perfecționismului, în bestsellerurile Darurile imperfecțiunii și Curajul de a fi vulnerabil.  

11. Pauzele mici și dese, cheia marilor succese.

Ne dorim să acoperim cât mai multe probleme și să le rezolvăm într-un timp record, neglijând pauzele. Vedem abia la finalul zilei dacă am mâncat sau dacă am ieșit din birou la o gură de aer. A munci continuu nu este însă o activitate încurajată de specialiști. Lipsa unei pauze dăunează atât fizic (prin deformarea coloanei vertebrale și neoxigenarea creierului), cât și psihic (lipsa unei distrageri implică, la rândul său, un grad scăzut de productivitate și dezinteres din partea angajatului). Pauzele trebuie setate fie oră de oră, fie cel mult la două ore. Zece minute fac diferența, cu siguranță, întrucât ventilarea, aerul curat și o conversație plăcută distrag atenția de la viața profesională și au un efect garantat pentru activitatea de după pauză. Tot Arianna Huffington vă recomand să citiți, dar de această dată, volumul Succesul redefinit

12. Noutatea ne sperie, dar ne și înviorează. 

Când pornim în căutarea fericirii, este necesar să fim deschiși la a experimenta lucruri noi. Putem alege să citim o carte nouă sau putem să ne înscriem la cursuri care ne fac plăcere etc. Oricare ar fi alegerea noastră este bine-venită, ea având scopul de a ne lărgi spectrul de interes și de a îmbunătăți propria persoană. Iar dacă tot veni vorba de ceva nou, ați citit Suflete de sticlă, cea mai recentă carte de ficțiune și psihologie publicată de Gáspár György

13. Finalizarea (de orice fel) contează.

A ne ține de un plan înseamnă a fi responsabili și a elimina un element de stres. Fericirea că am reușit să terminăm un proiect stufos, greoi, apăsător aduce, la pachet, împlinire și un grad crescut de încredere în propria persoană. Putem trage concluzia că însăși cultivarea fericirii are o ramură adânc înfiptă în satisfacția profesională. De aceea vă recomand Descoperă-ți propriul de ce, de Simon Sinek

14. Fericirea înseamnă și timp de calitate cu cei dragi.

Pandemia COVID-19 ne-a făcut să petrecem, automat, timp cu cei pe care îi iubim. Probabil, nu ne vom mai întâlni niciodată cu vremuri în care să petrecem timp exclusiv împreună, însă – dacă tot am experimentat și, cu siguranță, am aflat multe despre noi și despre cei dragi nouă – poate că ar fi înțelept să ne gândim serios la a nu ne pierde ușor acest obicei, de a fi cât mai multă vreme împreună. Sau măcar să transformăm timpul pe care-l alocăm familiei într-unul de calitate, în care să valorificăm prezența celuilalt în viața noastră. La acest capitol, vă recomand Împreună la bine și la greu, de Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt, dar și Căsnicia pe roate sau pe butuci?, de John și Julie Gottman.   

15. Să îndrăznim a spune DA, într-o lume în care ni se cere să spunem NU.

În majoritatea cazurilor, atunci când ne confruntăm cu un element nou (o oportunitate, o decizie etc.), avem instinctiv predispoziția de a spune „nu“, chiar dacă nu cunoaștem oportunitatea pe care o primim și care poate apărea o dată în viață. Noutatea ne face să dăm înapoi, să fim refractari. Astfel că, în periplul nostru spre a fi fericiți, este necesar să învățăm să fim deschiși în fața oricăror provocări, la capătul cărora este posibil să întâlnim împlinirea. Iar cea mai potrivită carte pentru a însuși această lecție este Anul lui DAde Shonda Rhimes.  

16. După ce ne-am obișnuit să spunem DA, putem învăța și când să spunem NU.

Atunci când nu știm să spunem „nu“, atunci când ni se cere ajutorul (însă noi înșine nu mai suntem în stadiul în care să putem oferi ajutor), ar trebui să ne ridicăm un semn de întrebare. De teama de a nu fi excluși, de a nu deranja, ne responsabilizăm excesiv și nu facem altceva decât să adăugăm stres asupra propriei persoane. În această ecuație, ne îndepărtăm destul de tare de ceea ce numim fericire și, atât timp cât nu impunem niște limite sănătoase, nu facem altceva decât să ne autosabotăm. Niciodată nu este prea târziu pentru a învăța acest lucru, dar este util dacă ținem la noi, câtuși de puțin. Iar în caz de nevoie, o lectură potrivită este Psihologia iertării de Harriet Lerner. Uneori, pentru a formula un NU, avem nevoie să ne iertăm.   

17. Dincolo de machiaj sau măști, zâmbetul rămâne extrem de valoros. 

Grijile, fricile, durerea, afecțiunile fizice pot să ne „fure“ zâmbetele pe care le afișam odinioară cu nonșalanță. Specialiștii ne îndeamnă să o facem chiar și atunci când nu avem motive, centrii corticali prefontali având capacitatea de a ne schimba starea emoțională, dacă reușim să râdem și să ne descrețim frunțile. Până la urmă, zâmbetul nu costă nimic și are și nenumărate beneficii. Aici, ne ajută Amy Cuddy, cu a ei carte intitulată Prezență

18. Să nu vorbească gura fără noi.

Când suntem nervoși, încrâncenați, dezamăgiți, putem verbaliza cuvinte grele – pe care, ulterior, să le regretăm. În astfel de cazuri, precum și atunci când avem de luat decizii importante, experții ne sfătuiesc să ne luăm un moment de pauză și să reflectăm la cea mai bună decizie pe care o putem adopta pe termen lung. Abia apoi să spunem ce mai rămâne de spus. La capitolul comunicare, cel mai mult avem de învățat din cartea De la ceartă la dialog, de John și Julie Gottman

19. Visurile noastre sunt importante, de ce să renunțăm la ele?

Ocuparea timpului cu diverse activități poate deveni obositoare. Or, dacă ne-am dorit de mult timp să facem un anumit lucru (să adoptăm un animal sau să ne înscriem la cursuri de fotografie, tenis, dans, pictură etc.) și am tot amânat, poate că este timpul să facem ceva pentru a ne bucura sufletul și a aduce fericirea pe strada noastră. Pot exista lucruri mărunte pe care nu am apucat să le facem, gândind că nu este momentul potrivit. Niciodată nu vom avea timp pentru noi. Însă, dacă nu ne alocăm acest timp odată și-odată, aceste dorințe se vor stinge în timp, lăsând loc regretelor și nefericirii. Înțelepciunea duminicilor, un volum editat sub îndrumarea renumitei Oprah, este recomandarea mea la acest punct, pe scala fericirii.   

20. Care-i cel mai bun prieten din viața ta? Răspuns corect: Eu.

Există o regulă nescrisă, care spune că adevăratele prietenii se leagă în copilărie. Nimic mai adevărat. Dar nu putem exclude posibilitatea de a crea amiciții și la vârsta adultă, când beneficiem de alte resorturi și de alte filtre prin care să observăm dacă suntem compatibili sau nu cu ceilalți. Persoana pe care o întâlnim astăzi poate fi prietenul cel mai bun de mâine. Oamenii din jurul nostru au un rol semnificativ în viețile noastre și sunt parte din bucuria pe care o trăim. De aceea este sănătos să fim deschiși spre a cunoaște oameni noi, a găsi complementarități, fiindcă nicio întâlnire nu este întâmplătoare și poate fi generatoare de povești frumoase de viață. Iar dincolo de acești prieteni – fără de care viața noastră nu ar avea același sens (asta, pentru că de calitatea relațiilor noastre depinde calitatea vieții noastre) – este important să ne cultivăm o relație de prietene și cu noi înșine, cu gândurile, emoțiile și trăirile noastre. Altfel, vom simți că ne lipsește ceva. Ce-ar fi de citit? Împăcarea cu noi înșine, un text semnat de Pema Chödrön.    

Fericirea nu are o definiție clară. Ea este un concept dezbătut larg de filosofi, psihologi și nenumărați autori. Acțiunile proprii, fundamentul genetic, dar și cadrul general sunt variabilele care formează ecuația fericirii. Din păcate, vrem să fie continuă, fără intermitențe, fără să ne gândim că viața nu este numai despre momente plăcute. Că întreaga călătorie este presărată cu momente indiscutabile de fericire. 

A fi fericit nu înseamnă a avea totul la picioare, ci a aprecia tot ceea ce avem, învățând să trăim în recunoștință și armonie. 

Bianca Sîrbu - contributor senior, jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0