Skip to content

Relațiile armonioase, definite prin iubire, compasiune și atașament sigur, sunt ceea ce ne dorim – invariabil. Ne bucură ocaziile în care putem celebra iubirea și adesea ne întrebăm cum ar fi să fie așa în fiecare zi? Cum ar fi, să celebrăm zi de zi, cel puțin câteva secunde, legătura invizibilă dintre noi și ființa iubită?

Și pentru că Dragobetele este sărbătorit fix pe 24 februarie, vă propun să citim în rândurile de mai jos 24 de adevăruri științifice despre iubire. (Sigur – probabil, veți spune – cum este posibil să vorbim științific despre ceva atât de subiectiv și personal? Dar vă rog să mă credeți că știința a evoluat foarte mult, iar psihologia iubirii nu mai este chiar un secret.)

1. Iubirea se întâmplă de la sine, e un dat, toți știm să iubim; cu toate astea…

Studiile din antropologie și neuropsihologie vin să susțină ideea potrivit căreia suntem născuți pentru a iubi. Helen Fisher (probabil, cel mai renumit antropolog pasionat de creier și iubire), descifrând misterele creierului, ne arată că dragostea este un impuls uman, reprezentând unul dintre cele trei sisteme cerebrale principale care au evoluat acum 3 milioane de ani. Mai exact, autoarea cărții Anatomia iubirii a descoperit că dragostea urmează trei căi: 1) impulsul sexual (atracția fizică), ce ne motivează către „împreunare“; 2) dragostea romantică, ce ne face să ne concentrăm energia asupra unei singure persoane la un moment dat; și 3) starea de atașament profund, care ne inspiră să rămânem alături de un partener cu care să facem echipă și să ne creștem copiii împreună.

Dintre cele trei circuite neurale distincte, dragostea romantică este adesea cea mai puternică, e cea despre care se spune că se pierde, cea după care tânjim și cea despre care știm că poate „reînvia“, se poate „reaprinde“. Așa cum spune și Gáspár în Revoluția iubirii, probabil că starea de atașament este cea mai elegantă și matură manifestare dintre toate cele trei sisteme ale iubirii.

2. Să începem ziua prin a ne aminti că iubirea se cultivă zi de zi.

Am citit undeva de curând că „iarba nu e mai verde în curtea vecinului, iarba e mai verde acolo unde este udată“. Chiar dacă iubirea definită ca nevoie de apartenență, de acceptare, de confort și siguranță este înscrisă în codul genetic al speciei Homo sapiens, chiar dacă este perfect firesc să avem nevoie unii de alții, să avem nevoie de un(o) partener(ă), deși conectarea este o nevoie de bază și astfel devenim resurse unii pentru alții, avem nevoie să ne amintim reciproc, ca parteneri, că „ne iubim“. Iubirea nu este ceva ce dai sau primești, este o flacără pe care o cultivi prin gesturi, cuvinte și implicare, zi de zi; altfel, flacăra se stinge și suflete noastre rămân în beznă și frig.

3. Iubirea naște iubire; oamenii tind să se îndrăgostească de oamenii îndrăgostiți de ei, ne spune aceeași Helen Fisher.

Relația de cuplu ne poate oferi acel „rai de siguranță“ (conceptul de safe heaven, în accepțiunea lui Sue Johnson) în care ne putem (re)câștiga echilibrul emoțional. Din păcate, iubirea nu-și poate face cuib acolo unde deja și-a făcut cuib negativitatea – după cum ne spun Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt, în cartea lor, Împreună la bine și la greu.

La unison, toți vindecătorii relațiilor de cuplu – așa cum sunt soții Henderix, soții Gottman, Helen Fisher, Esther Perel sau Gáspár György – ne îndeamnă să vorbim cu partenerul despre ceea ce simțim, despre ce se activează în corpul nostru, ce amintiri ne vin în minte, ce nevoi ies la suprafață, care sunt cele mai profunde frici care „ne stăpânesc“; dar și să cerem ajutor. Conform principiului reciprocității, sunt șanse mari ca și partenerul să facă, după un timp, același lucru.

4. Țineți-vă partenerul de mână, cât mai des.

Jim Coanin, în studiul intitulat Lending a Hand (fMRI – rezonanță magnetică), arată că relațiile de atașament sunt niște „instrumente ascunse de reglare emoțională și fiziologică a partenerului, care mediază eliberarea cortizolului“ (hormonul de răspuns la stres). Ținutul de mână are un efect de calmare a creierului în fața senzației de „pericol“, reducând astfel anxietatea și cultivând încrederea interpersonală. Studiile recente ne dovedesc că prezența fizică și emoțională a unui partener atașant și blând poate stimula și efectele tratamentului medical, în cazurile de cancer la femei. Suntem făcuți să sprijinim vindecarea celor de lângă noi.

5. „Emoția este muzica dansului numit relație, afirmă Sue Johnson.

În cele mai multe relații de cuplu, partenerii s-au obișnuit cu un anumit stil de dans. Dacă muzica este una pozitivă și armonioasă (dacă emoțiile ne sunt confortabile) ne vom apropia unul de celălalt. Dacă muzica este mai tare și mai zgomotoasă (dacă ne cuprind emoțiile inconfortabile) ne vom îndepărta de ființa iubită. Iar pentru a dansa în așa fel încât să ținem cont de relație, este important să ne cunoaștem emoțiile și, în anumite momente, să nu acționăm conform cu ceea ce simțim, ci în baza valorilor noastre de viață. Frica și furia încurajează mecanismele de apărare, dar uneori acestea duc la rupturi relaționale. Emoțiile noastre sunt trăiri reale, dar subiective, acestea vin cu un mesaj, dar nu sunt fapte – de aceea este important să avem o suficient de avansată inteligență emoțională, încât să alegem conștient ceea ce este sănătos pentru noi, nu neapărat ceea ce este confortabil sau cunoscut. Viața este un dans; rar îi vom putea schimba muzica, însă putem învăța variate stiluri de dans.

6. Observă-te, atunci când îți este greu să te exprimi deschis și, ca urmare, te aperi devenind defensiv, distant sau necomunicativ.

Comunicarea sinceră, deschisă, este o bază solidă pentru conectarea în cuplu. Nu este deloc ușoară, pentru că adesea ne face să ne întâlnim cu multă vulnerabilitate. Dar ne poate fi de ajutor o îndreptare a atenției spre interiorul nostru, una prin care să vedem ce se petrece în universul interior, atunci când ne este greu să comunicăm. Și după ce am descoperit adevărul, este înțelept să-i împărtășim partenerului cum se simte sufletul nostru atunci când el(ea) se implică într-un comportament dureros pentru noi. Este important ca exprimarea să fie una matură, în care să ne asumăm responsabilitatea față de propriile răni și nu-l acuzăm pe celălalt pentru ceea ce le-a făcut să devină vizibile.

7. Vorbiți despre cum vă influențați reciproc și surprindeți „circularitatea“ dansului relațional.

Fiecare dintre parteneri îi oferă indicii de siguranță sau de pericol jumătății sale de cuplu. Fiecare, în anumite momente, este expus la vulnerabilitatea de a se simți singur sau „amenințat“ de singurătate. Care sunt momentele voastre de bucurie în relație? Dar cele de disconfort?

Cel mai adesea, în spatele episoadelor de ceartă, al cuvintelor grele, se află nevoia de conectare, nevoia de a fi văzut, ascultat, simțit – dorința de a ști că persoana noastră contează pentru celălalt. Însă felul în care nevoia este exprimată poate să fie resimțit de către partener ca o critică sau un atac la persoană. Și în acest fel, în esență, ambii parteneri rămân pierduți în singurătate, cel mai probabil ajungând să se simtă speriați de ideea că, dacă aceste manifestări se tot repetă, atunci relația se va pierde. Cum ar fi să vorbiți despre această circularitate? Fără să căutați un vinovat, ci dând dovadă de curaj și compasiune, să ajungeți la adevărata conectare.

8. Reparația – bagheta magică a inteligenței relaționale. Și e la îndemâna oricui.

Dr. Gottman ne spune că într-o relație ambii partenerii sunt disponibili emoțional doar 9% din timp, adică în 91% din timp relația este expusă unui risc; suntem expuși „greșelilor“, evitării, criticii, tonului ridicat, repezelii etc. Însă vestea bună este că, de cele mai multe ori, repararea unei interacțiuni mai puțin adecvate aduce un plus de siguranță și de conectare. Deoarece, așa cum ne spune și Gáspár György, „Nu poți cultiva o relație interumană, fără să mai și greșești. Însă fundamentul relațiilor sănătoase constă în curajul de a repara rupturile psihologice și emoționale.“ Iar pentru a învăța care sunt scuzele corect formulate și cele greșite, Harriet Lerner a scris o cartea întreagă – Psihologia iertării

9. Cuplul – el și ea (sau el și el sau ea și ea) și relația care se manifestă în spațiul „sacru“ dintre ei.

Se spune că, deși fiecare vine în relație cu „un bagaj“ de experiențe de viață (compus din tot ce a trăit anterior relației), partenerii au libertatea de a decide ce anume aduc cu ei în spațiul relației. Desigur, mă refer la o libertate asumată într-un mod matur și conștient, nu la una care poate fi rezultatul unor conflicte sau situații de criză relațională; dar, odată ajunși la concluzia că spațiul dintre noi și jumătatea noastră este sacru, este important să stabilim împreună cum ne dorim să arate acest spațiu, ce energie să circule pe-acolo, ce valori să stea la temelia relației, ce obiceiuri vechi sau noi să devină parte din relație, cum ne apărăm acest spațiu și cum îl „curățăm“ – pentru asta, putem citi nenumărate idei bune atât în cartea Primește iubirea pe care o dorești, cât și în bestsellerul Revoluția iubirii.

10. Vorbiți despre modul în care erau gestionate emoțiile în familiile voastre de proveniență.

Cunoașterea cu claritate a ceea ce a trăit fiecare dintre noi ne ajută să manifestăm compasiune unul față de celălalt, mai mult decât critică; ne ajută să înțelegem intențiile din culisele comportamentelor și să evităm judecata sau interpretările. Fiecare gest de răutate este în primul rând un simptom de suferință – doar că ne vine foarte greu să trăim cu o astfel de viziune asupra noastră și asupra celor dragi nouă. În mod cert, este nevoie de mult curaj ca să spui că iubești.

11. Antrenați-vă împreună empatia, ne îndeamnă experții în relații.

Jucați jocuri simple și învățați să citiți emoțiile de pe chipurile voastre. Vă puteți gândi la un eveniment și, în timp ce-l relatați în gând, încercați să deveniți expresivi, astfel încât partenerul – doar privind – să încerce să ghicească emoțiile pe care le trăiți. Noi toți funcționăm ca niște detectoare de autenticitate și vulnerabilitate emoțională; trebuie doar să ne cultivăm această abilitate.

℗PUBLICITATE



12. Ascultați-vă cu toate simțurile, ne sfătuiesc soții Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt.

Fă-l pe partener să simtă că-l asculți cu totul. Ajută-te de oglindire, validare, empatie (etapele dialogului Imago). Manifestă curiozitate, privește realmente în direcția pe care partenerul ți-o arată. Adesea, le spun cuplurilor cu care lucrez să-și imagineze că asta e ca și cum… atunci când îmi arăți cu degetul în cutare direcție, nu doar îmi întorc privirea într-acolo, dar chiar vin lângă tine și privim împreună. E ca și cum te-aș invita pe tine, partenerul, în universul meu, în casa mea; iar tu vei veni cu interes, respect și grijă, să „primești“ tot ce am eu să-ți împărtășesc.

13. Sentimentul de siguranță în relație asigură o viață sexuală de calitate, care mai apoi întărește sentimentul de siguranță, ne spune psihologia iubirii.

Vorbiți despre ce vă place și ce vă doriți în intimitate. Fiți deschiși și ascultați ceea ce partenerul are de spus, amintindu-vă că critica și indiferența cauzează durere și blochează explorarea și sexualitatea; în timp ce orgasmul produce eliberare de ocitocină și vasopresină („substanțele alintului“, asociate cu atașamentul).

14. Stabiliți-vă cel puțin un punct de interes comun.

Interesele și obiectivele comune, împărtășite, la care cei doi își aduc contribuția sunt cea mai bună ocazie de a ne „dovedi“ că putem face echipă, că ne completăm, că avem viziune și valori comune. Adesea, avem nevoie să știm că suntem alături de omul potrivit și că ne îndreptăm în aceeași direcție.

15. Învățați despre hobby-urile celuilalt și contribuiți pentru ca acestea să fie respectate.

În cuplu, de cele mai multe ori, unui partener îi va veni mai ușor decât celuilalt să fie fidel pasiunilor sale. Însă, cum suntem resursă unii pentru alții, ne putem ajuta reciproc ca fiecare să-și ia doza de dopamină, prin a-i facilita celuilalt pasiunile. Ba chiar mai mult, dacă simțim și susținerea partenerului, efectul îi este și mai benefic relației. Pentru a ne fi bine împreună, este important să ne fie bine și separat.

16. Dansați și cântați împreună, chiar dacă nu aveți voce sau talent pentru așa ceva.

Dansul, ritmicitatea, armonizarea mișcărilor produc sincronizare la nivel cerebral între cei doi parteneri. Dansul în cuplu este mai mult decât entertainment; este un bun obicei de sănătate relațională, de eliminare a stresului și de cultivare a pasiunii.

17. Aduceți varietatea, creând experiențe noi pentru relație.

Așa cum avem nevoie pentru starea de bine personală, de lucruri noi și de experiențe noi, în egală măsură relația are nevoie de experiențe noi, de acele „prima dată“ făcute împreună. Numărați cu partenerul vostru câte „prima dată“ ați realizat împreună și permiteți-vă să simțiți cum a fost să experimentați acele începuturi – în doi, și nu singuri.

Varietatea și noutatea stimulează centrii plăcerii din creier și cresc producția de dopamină. Astfel, menținem climatul de pasiune și de atracție erotică. Inteligența erotică, scrisă de Esther Perel, este o resursă valoroasă în acest sens.

18. Luați-vă angajamentul de „zero negativitate“, promovat de Terapia Imago.

Începeți cu o zi! O singură zi, în care să manifestați un comportament verbal și nonverbal cu focus pe pozitiv, fără nuanțe de negativitate. Pentru reușită, puteți ține evidența lucrurilor pozitive – într-un format amuzant. Partea pozitivă și cea negativă circulă în relație sub formă de spirală: transmiți ceva pozitiv, primești pozitiv; exprimi ceva negativ, atragi tot negativ. Energia e urmarea atenției. Cu cât ne concentrăm mai mult asupra lucrurilor bune, cu atât vom avea mai multe lucruri bune asupra cărora să ne concentrăm.

19. Exprimați-vă aprecierea și spuneți „te iubesc“ în mod constant.

Unul dintre obiceiurile sănătoase în cuplu este acela de exprimare a aprecierilor (ne spun soții Gottman în cartea lor, Viața în doi, când suntem trei). Cercetătorii se referă la lucruri dintre cele mai simple – laude aduse pentru micile realizări, pentru micile talente etc. Aprecierile sunt un semn de acceptare, de interes, de grijă – și, totodată, acest obicei sănătos ne protejează de capcana comparațiilor negative.

20. Oferiți-vă cadouri realizate chiar de voi.

Gesturile simple, personalizate – care poartă amprenta faptului că ne-am dedicat timpul creării lor, care sunt rezultatul talentului, al strădaniei noastre – sunt primite cu emoție și păstrate cu drag. Soțul meu a dat mereu semne că darurile nu sunt ceva ce își dorește și, de fiecare dată, de ziua lui reluam „travaliul“ de a găsi cadoul „perfect“ care să-l bucure; n-am reușit cu niciunul dintre produsele „de brand“. Însă a făcut minuni un borcan plin cu bilețele colorate – care conțineau câte un text scris de mână (cu zâmbetul pe buze sau cu lacrimi în ochi) despre lucruri care-mi plac la el, pe care le-am apreciat de-a lungul timpului, amintiri la care țin. Acesta a fost pentru mine un exercițiu de revalorizare a relației și pentru el… cadoul pe care și acum îl păstrează aproape (pe noptiera din dormitor), fiind cunoscut drept cel mai valoros obiect al lui.

21. Luptați pentru iubire, și nu pentru putere, ne îndeamnă Gáspár György.

Deseori, în rătăcirile noastre psihologice, atunci când nu vedem și nici nu auzim prea bine din cauza furtunilor emoționale, ajungem să ne purtăm haotic sau extrem de rigid și tot ce vrem este să câștigăm, să ne dovedim supremația în cuplu. Iar atunci este foarte mare riscul de-a ne implica în cele mai toxice comportamente – violență fizică, intoleranță verbală (critică sau dispreț), atitudine defensivă și blocaje în comunicare – care pot oglindi puterea noastră de moment, dar care în mod sigur distrug iubirea. De aceea, este important să ne păstrăm mereu în minte valorile: cum vrem să-și amintească de noi copiii noștri și ce modele vrem să le transmitem. Iubirea (nu puterea) este cea mai mare forță din univers. Fii și tu parte din #RevoluțiaIubirii.

22. Cititul ne poate salva relațiile și viața.

Suntem mai mult decât norocoși că, în zilele noastre, rafturile librăriilor sunt încărcate cu o serie de cărți foarte bune pentru cultivarea traiului în doi. În librăria online de la PaginaDePsihologie.ro, colegii noștri au creat o serie întreagă de recomandări (#CeeaCeCitimContează), aceasta fiind o selecție specială a celor mai bune cărți despre iubire, viață de cuplu și de familie, publicate în România. Este adevărat, nimeni nu se naște învățat, iar acest principiu este valabil și pentru viața în doi. Dar, sincer, dacă lucrurile se schimbă după o vreme, cine ne oprește să învățăm lucruri noi sau să citim texte care ne pot transforma perspectiva asupra iubirii?

23. Iubirea este o călătorie de-o viață…

Toți cei care au citit cel puțin o carte bazată pe Teoria Imago (sau poate chiar interviul #EpicTalk realizat recent de Gáspár György cu Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt pentru paginadepsihologie.ro), știu că iubirea cuprinde mai multe etape: îndrăgostirea, transformarea sinelui și vindecarea rănilor din copilărie și iubirea matură. Oricât de tentați am fi, nu putem sări peste partea din mijloc, care este precum un laborator alchimic pentru sufletele noastre rănite. Iar pentru cea de-a doua etapă a iubirii, următorul proverb suedez este mai mult decât necesar: Iubește-mă când merit cel mai puțin, fiindcă acela este momentul când am nevoie cel mai mult de iubirea ta.

24. Cel mai generos cadou pe care i-l putem face partenerului este timpul de calitate petrecut împreună și amintirile care derivă din asta.

Dați-vă întâlnire, creați ritualuri de conectare emoțională, momente trăite împreună. Adesea, uităm că fericirea nu vine din a obține ceea ce nu avem, ci mai degrabă din a fi recunoscători pentru ceea ce este bun și frumos în viețile noastre. Amintiți-vă să vă bucurați puțin câte puțin, unul de altul, în fiecare zi, pentru că nimeni nu știe ce-i va aduce ziua de mâine.

Mihaela Blaga - Pedagog & psiholog, psihoterapeut pozitivist (psihodinamică) și de familie (prin A.M.P.P.), practicant al terapiei EMDR, life & executive coach. După mai bine de 15 ani dedicați activității în corporații multinaționale, în paralel cu studiul și practica psihoterapiei, acum lucrează în practica privată, fiind pasionată de mecanismele inconștiente și de manifestarea lor subtilă în relațiile de toate tipurile – cu parteneri de viață, părinți, copii, grupuri de lucru etc.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0