fbpx
skip to Main Content
5 Greșeli Le Care Le Facem Atunci Când Ne Plângem De Milă, Identificate De Psihologul Guy Winch

Dezamăgirea este inerentă în viețile noastre, oricât de mult am fugi de ea. Și își face apariția atunci când așteptările noastre nu sunt congruente cu acțiunile celorlalți. Concentrația ei se accentuează gradual, aceasta ajungând în timp să se instaleze confortabil și (de parcă nu ar fi fost suficient) reușind să ne destabilizeze și să ne ducă pe o pantă negativă, când ne așteptăm mai puțin.

Nu suntem prieteni cu decepția, iar această convingere ne-a fost inoculată încă din copilărie. Îngrijitorii noștri erau cei care ne spuneau, adesea, că trebuie să facem cutare lucru fie că ne place, fie că nu, pentru a nu ajunge să-i dezamăgim pe alții. Ne-am ghidat, asemeni părinților noștri, alegerile în viață, în funcție de cutumele impuse de societate, normele fiind cele ce meritau urmate cu sfințenie, pentru a nu ajunge la efectul nefast al deziluziei. Extrapolând, am putea conchide că însăși societatea în care ne desfășurăm viața este o scenă ce nu acceptă roluri ratate. Ea ne așteaptă veșnic într-o formă perfectă, gata de a exemplifica orice rol, însă cu grija de a nu dezamăgi „publicul“. Și, totuși, ce facem atunci când lucrurile impuse nu sunt în acord cu structura noastră internă? Cum ne facem loc într-o lume care nu acceptă revolta, ruperea barierelor și, mai ales, cum facem să trăim sau să ne comportăm robotic, pentru a fi perfecți (fiindcă așa se impune)? Sau, mai mult, cum ne facem, în aceste condiții, vocea auzită când suntem nervoși, dezamăgiți, neînțeleși? Sunt întrebări ale căror răspunsuri încercăm să le deslușim în niște posibile scenarii.

Dacă ar fi să numărăm de câte ori ne plângem pe zi de câte un lucru, am putea rămâne surprinși. Însă ceea ce ne scapă din vedere este tocmai productivitatea nemulțumirilor pe care le întocmim. Pentru că, de cele mai multe ori, nu ne concentrăm atenția asupra lucrului sau persoanei potrivite. De altfel, nu de puține dăți, profitând de principiul proximității, ne descărcăm pe alte persoane, așa-zise „victime colaterale“. Iar acest lucru se întâmplă deoarece nu am fost învățați și nu ne-am permis să fim dezamăgiți sau, la rândul nostru, să comunicăm celorlalți ceea ce ne deranjează, pentru ca lucrurile să nu se perpetueze la nesfârșit. Majoritatea persoanelor pleacă în viață cu o cultură a capului plecat care nu trebuie ridicat. De aici, și dificultatea de a comunica (personal ori profesional) și a susține cu vehemență punctul propriu de vedere.

Dr. Guy Winch susține că cercetările pe care le-a efectuat pentru lucrarea The Squeaky Wheel i-au dovedit că, deși suntem prolifici în a ne exprima plângerile, în egală măsură suntem extrem de ineficienți în a obține un rezultat satisfăcător.

Potrivit psihologului american Guy Winch, este important să știm să identificăm greșelile comune pe care le facem plângându-ne inutil:

1. Nu ne concentrăm suficient pe ceea ce vrem să obținem (pe obiectivul vizat)

În efervescența evenimentelor, în majoritatea cazurilor nu ne mai concentrăm pe ceea ce vrem să obținem. Într-un prim pas, revolta se manifestă printr-o descărcare nervoasă, pe un plan secund situându-se existența unui scop real, palpabil. Iar acest caz poate fi exemplificat atunci când nu suntem mulțumiți de anumite servicii și fie mergem la reprezentanță, fie punem mâna pe telefon și ne ventilăm emoțional în acel apel telefonic, fără a ști dacă interlocutorul ne poate schimba situația dată. Așadar, ne răcorim, însă nu obținem rezultatul dorit.

2. Îi permitem furiei să ne distorsioneze mesajul

Atunci când suntem răniți, tonul conversației este unul ridicat. Și este de înțeles că avem acest comportament vulcanic în momentul în care suntem supărați, nervoși, nicidecum când suntem calmi. Nu judecăm foarte limpede situația, nu o lăsăm să se sedimenteze și, fără să ne dăm seama, mesajul transmis devine cât mai incisiv. Însă, inconștient, acesta ajunge să fie surclasat de tonul vocii, receptorul percepând doar inflexiunile și sunetele emise, abia apoi scopul însuși. În acest mod are loc un ping-pong de tip cauză-efect, al cărui rezultat final este unul contrar așteptărilor noastre, chiar dacă inițial am avea toate șansele de câștig.

3. Menționăm mai multe plângeri, simultan (de parcă am fi un sac fără fund)

℗PUBLICITATE


În situații marcate de o decepție, indicat ar fi să ne ierarhizăm cererile și să i le prezentăm interlocutorului pe rând, în așa manieră încât, pentru a trece la următoarea, să fie necesară existența unei rezoluții pentru precedenta. Eficiența este dată tocmai de rezolvarea secvențială a nemulțumirilor, altminteri așteptările noastre pot fi încălcate și dezamăgirea intervine, fără echivoc.

4. Nu ne adresăm persoanei potrivite

Fie că vorbim de probleme personale, fie de unele profesionale, în cele mai multe cazuri nu ne adresăm persoanei potrivite, pentru rezolvarea lor. Alegem să ne plângem prietenilor despre partenerul nostru, sau familiei ori colegilor despre problemele profesionale. În același mod procedăm și când suntem dezamăgiți de diverse servicii. Mai precis, refuzăm să facem contestații sau să discutăm cu persoane care pot rezolva problema, pentru că apreciem (prin scenarii personale), că am pierde timp și efort suplimentar, fără a ajunge la un răspuns favorabil și dezirabil, totodată.

5. Credem că doar ventilarea emoțională ne va face să ne simțim mai bine

Ventilările multiple sunt benefice, atunci când se petrec în fața persoanelor capabile să ne răspundă empatic și să ne valideze sentimentele. Astfel, este important să ne concentrăm atenția, timpul, efortul către cei ce ne pot ajuta să simțim că, prin dezvăluirile făcute în fața lor, am fost ascultați și înțeleși, să realizăm că în interiorul nostru s-a produs o eliberare și o ușurare emoțională. Iar asta se întâmplă atunci când o persoană semnificativă ne validează trăirile și găsește sensul felului în care gândim și percepem realitatea. Putem face acest lucru atât în prezența unei persoane de încredere, cât și în fața unui specialist în sănătate emoțională sau a unui duhovnic. Indiferent de modalitatea aleasă, este înțelept să ne înțelegem și să ne acceptăm trăirile și dezamăgirile, să nu fugim de ele. Să știm cât mai clar care este „butonul“ ce ne activează și ne destabilizează sufletește. Dar, de asemenea, este important de subliniat și că ventilarea emoțională în sine nu este suficientă. Dincolo de aceasta, centrarea pe acțiuni concrete (care să ducă la obținerea unor rezultate diferite) este un pas important.

Singurătatea este cea care ne face să credem că celorlalți le pasă mai puțin de noi

Într-unul dintre discursurile sale TED, Guy Winch abordează tema dezamăgirii și a singurătății. El precizează că „singurătatea este cea care ne face să credem că celorlalți le pasă mai puțin de noi“. De aici, și tendința de a ne închide în noi înșine, de teama unei noi decepții.

De asemenea, Winch mai reliefează și faptul că efectele adverse ale singurătății nu sunt înscrise la vedere, așa cum se întâmplă în cazul pachetelor de țigări, spre exemplu. Eșecul, totodată, este cel care naște frustrări și limitează. În tot acest maraton al trăirilor, este important să oprim „sângerările emoționale“ și să credem că, după o dezamăgire, va urma un succes. Însă, pentru a ajunge la rezultatul dorit, este nevoie să dăm prioritate igienei emoționale și să creștem încrederea în propria persoană.

E normal să ne simțim și mai puțin bine, să avem zile mai șifonate (să nu avem zâmbetul perfect, precum cel din reclame, în orice moment al zilei) sau să ne supărăm din orice. Însă, în egală măsură, este înțelept să știm care sunt resorturile pe care ne putem baza, atunci când ne încearcă astfel de stări. Există momente favorabile și momente neprielnice, însă, la finalul fiecărei zile, putem să radiografiem ce s-a întâmplat peste zi în câteva idei principale, pentru care să fim recunoscători. Autenticitatea și identitatea sunt definitorii – ele ne sculptează caracterul – și, alături de respect, cunoașterea propriei valori, bunătate și compasiune, ne ajută să ne bucurăm de noi înșine și de oamenii dragi nouă. Vulnerabilitatea și curajul își dau mâna și scot la suprafață latura umană, pe care nu trebuie să o șlefuim după reguli impuse, ci în acord cu structura noastră. Dacă ne dăm șansa să fim noi înșine, în pace și echilibru, lucrurile vor sta, cu siguranță, altfel, iar noi vom trăi viața așa cum dorim.

Bianca Sîrbu

Bianca Sîrbu - jurnalist, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Back To Top
×Close search
Caută