fbpx
skip to Main Content
5 Pași Pentru A Vă încuraja Partenerul Să începeți împreună O Terapie De Cuplu

Provocările care apar într-o relație sunt inevitabile. Dar când ambii parteneri sunt dispuși să facă front comun, să înfrunte provocările și să colaboreze în scopul de a găsi soluții avantajoase pentru cuplu, multe dintre aceste provocări pot fi gestionate.

Totuși, uneori, cuplurilor le lipsesc abilitățile și instrumentele pentru a gestiona fie și problemele ușor rezolvabile din relația lor. Pe măsură ce se adună problemele nerezolvate și obiceiurile care deconectează emoțional partenerii, stabilitatea și pasiunea din relație încep să se diminueze.

Ajunși în această etapă, se poate întâmpla ca unul dintre parteneri să-și manifeste dorința de a primi un sprijin, deoarece conștientizează că îndrumarea unui specialist, care are o perspectivă profesională asupra situației sale, i-ar aduce beneficii notabile în viața de cuplu. Cu toate acestea, cealaltă jumătate a cuplului refuză să participe sau să se alăture inițiativei.

Atunci când îi propui partenerului participarea la terapia de cuplu, e posibil să întâmpini rezistență din partea acestuia. Unii oameni au concepții eronate cu privire la terapia de cuplu; s-ar putea să se teamă să își expună defectele, să se simtă vulnerabili sau să creadă că terapia îi va transforma într-un sac de box pentru terapeut și partenerul lor.

Unele cupluri pot apela la terapie sub forma unui ultim efort de salvare a relației, mai degrabă decât ca o abordare preventivă pentru îmbunătățirea relației lor. Cercetările realizate de dr. John Gottman, întreprinse pe mii de cupluri, au concluzionat că adesea cuplurile așteaptă chiar și 6 ani, înainte de a solicita ajutor pentru problemele conjugale și relaționale.

Uneori, terapeutul este contactat după ce un partener s-a deconectat emoțional de întreaga relație. Și asta înseamnă o provocare extremă, atât pentru cuplu, cât și pentru terapeut. Este cu adevărat dificil să faci pe cineva să se implice, dacă ușa este deja închisă. Într-adevăr, lipsa de angajament din partea unuia sau a ambilor parteneri poate fi un motiv pentru care terapia de cuplu eșuează. Cu toate acestea, pentru cuplurile care sunt dispuse să se implice și să lucreze cu problemele și provocările lor, există speranță. Dr. Gottman spune: „Chiar și o căsnicie care urmează să se izbească de fundul prăpastiei, poate fi reînviată cu intervenția corectă.”

Scopul acestui articol este acela de a vă oferi o strategie pentru a schimba opinia partenerului, pentru ca el să ia în considerare posibilitatea de a accepta de bună voie terapia de cuplu. Veți învăța, de asemenea, unele abilități de terapie pentru cupluri, menite să vină în sprijinul îmbunătățirii relației voastre.

Pasul 1: Conectarea emoțională

A-i spune partenerului „Avem o nevoie serioasă de ajutor!” în timpul unei discuții aprinse nu îl va motiva să participe la terapia de cuplu. Frustrarea și manipularea cu scopul de a participa la terapie va duce la resentimente și retragere, subminând eficacitatea terapiei. În această situație, este important să ne gândim la când și cum aducem în discuție o astfel de propunere. După cum veți învăța în terapia de cuplu, nu este vorba despre subiectul conflictului, ci despre modul în care o faceți. Așadar, felul în care se desfășoară un conflict poate determina încheierea acestuia cu succes ori fără. Cercetările întreprinse de dr. Gottman evidențiază faptul că, atunci când un partener începe o conversație într-o manieră conflictuală sau agresivă, probabil că aceasta se va încheia la fel de agresiv în 96% dintre cazuri.

Înainte de a-i propune partenerului terapia de cuplu, este esențial să vă conectați emoțional cu acesta. Faceți-l să se simtă apreciat, poate chiar propuneți-i câteva activități care vă fac plăcere și vă relaxează. Iată câteva idei:

  • Urmăriți împreună o comedie sau un gen de film care este pe gustul vostru.
  • Preparați cina împreună.
  • Spuneți-i partenerului cinci lucruri pe care le apreciați la el.

Făcând acest lucru, îl veți ajuta pe celălalt să simtă că într-adevăr contează pentru voi, ceea ce îl va determina să fie mai deschis, calm și receptiv. Atunci când decideți să aveți această conversație, asigurați-vă că o faceți într-un moment potrivit. Nu o începeți chiar înainte de a pleca la serviciu sau atunci când sunteți stresați ori epuizați. Cu cât sunteți amândoi mai calmi și mai relaxați, cu atât va fi mai ușor.

Pasul 2: Propunerea conversației

Acum este timpul să vă întrebați partenerul dacă vrea să vorbească despre relația voastră. Iată un exemplu în trei pași:

  1. Mi-ar plăcea să vorbim despre ceea îți dorești pentru relația noastră.
  2. Vreau să îți spun că ești extrem de important pentru mine și că ești acceptat pentru cine ești.
  3. Ai fi dispus să vorbim puțin despre asta?

Când faceți acest lucru, asigurați-vă că vorbiți cu o voce blândă, care se concentrează pe împărtășirea experienței personale. Dacă vorbiți astfel, vă veți menține partenerul relaxat și asta îl va împiedica să adopte o atitudine defensivă.

Dacă știți că partenerul este reticent să vorbească despre relația de cuplu, puteți scrie o scrisoare folosind ideile din acest articol. O astfel de scrisoare poate fi deosebit de utilă în deschiderea unei discuții cu un partener evitant, deoarece îi oferă timp să proceseze și să elaboreze discuția în termeni proprii. Cu toate acestea, scrisoarea trebuie redactată astfel încât să invite spre o conversație, nu să o înlocuiască.

Dacă sunteți un partener anxios, este util să vă concentrați pe maximum trei propoziții și apoi să faceți o pauză înainte de a propune ideea, oferindu-i partenerului timp și spațiu pentru a răspunde.

℗PUBLICITATE


Partenerilor anxioși le place să transforme totul într-o discuție. Ei tind să se repete minute în șir, înainte de a-i oferi partenerului șansa de a spune ceva. Acest lucru sabotează șansa de a vă determina partenerul să vrea să vă asculte, deoarece se va simți copleșit, ca și când ar asista la desfășurarea unui monolog.

Pasul 3: Identificarea rupturii

Acum, că amândoi stați și discutați, concentrați-vă să aflați mai multe despre viziunea partenerului asupra relației și a ceea ce își dorește. Va fi imposibil să-l convingeți să participe la terapia de cuplu, dacă nu știe ce vrea să obțină din relație și nu poate vedea cum terapia îl va ajuta să aibă o relație mai bună. După ce înțelegeți care-i sunt dorințele, viziunea și nevoile, începeți să identificați împreună ceea ce vă împiedică relația să fie așa cum v-ați dori. Unde s-a produs ruptura?

Ascultați-vă cu adevărat partenerul vorbind despre ceea ce crede că nu funcționează. Poate fi ceva diferit de propriile opinii. Este normal. Dacă simțiți că nu rezonați cu ceea ce spune, concentrați-vă pe a oglindi ceea ce spune interlocutorul, pe a empatiza și a pune întrebări deschise, care să vă ajute să înțelegeți mai bine.

Pasul 4: Construirea unui pod peste prăpastia din cuplu

Acum e momentul să începeți să reduceți distanța aflată între locul în care relația voastră se află în prezent și tipul de relație pe care vi-l doriți. Când faceți acest lucru, concentrați-vă conversația pe dorința de a o îmbunătăți, nu pe a face ca partenerul să se schimbe. Nimănui nu-i place să simtă că trebuie să fie reparat. De multe ori, problema nu este persoana, ci mai degrabă modelele de interacțiune pe care partenerii le stabilesc.

Veți avea mai mult succes întărind ideea că terapia de cuplu are ca scop modificarea tiparelor, reconectarea emoțională a partenerilor și consolidarea relației. Enumerați avantajele de care relația voastră ar putea beneficia, dacă ați participa la un astfel de tip de terapie, bazând aceste explicații pe discuția legată de viziunea partenerului asupra relației voastre.

Pasul 5: Invitația la dialog

Acum este timpul să vă invitați partenerul să participe la terapia de cuplu, într-un mod deschis, fără să faceți presiuni. Vrem să lansăm o invitație partenerilor noștri să ni se alăture, mai degrabă decât o solicitare, deoarece, în cazul unei solicitări, partenerului i se oferă două opțiuni: submisivitate sau rebeliune.

În cazul în care răspunsul partenerului este unul afirmativ, asigurați-vă că primiți acest răspuns prin gesturi și vorbe de apreciere. În cazul în care partenerul nu este sigur și are întrebări, veniți în întâmpinarea acestora cu informațiile pe care le aveți sau propuneți-i să căutați împreună surse sigure din care să găsiți răspunsul la întrebări.

În cazul în care răspunsul este NU, nu vă revărsați frustrarea sau dezamăgirea asupra partenerului.

Navigând prin lumea lui NU

Dacă partenerul refuză să participe la terapia de cuplu, spuneți-i că îi respectați alegerea, dar că doriți să înțelegeți de ce. Faceți tot posibilul pentru a aborda preocupările partenerului în mod deschis și sincer, fără a-l presa. Dacă credeți că le-ați înțeles, puteți întreba: „Acum că am ascultat și am înțeles punctul tău de vedere, ai fi dispus să reconsideri participarea la terapia de cuplu cu mine?”

Dacă răspunsul este din nou NU, atunci permiteți ca această conversație să se încheie, spunându-i că îi respectați decizia. Partenerul se va gândi la această invitație ceva timp. Important este să nu introducem presiunea, dezamăgirea, critica sau frustrarea într-o astfel de discuție, deoarece este vorba despre un proces, și nu despre o decizie imediată.

Util este să…

Vă păstrați calmul. Partenerul își poate schimba atitudinea față de terapia de cuplu, dacă îi respectați părerea. Concentrați-vă pe a aduce schimbarea pe care v-o doriți în relație. Acest lucru îl poate inspira să se alăture acestei atitudini și să progreseze. Nu uitați că voi reprezentați un procent de 50% din acest parteneriat, schimbarea comportamentului propriu are extrem de mult impact și poate influența o schimbare în dinamica relației.

Ascultați activ preocupările partenerului, fără să vă gândiți la cum ați putea să replicați sau să argumentați. Oglindiți preocupările interlocutorului și puneți întrebări, atunci când aveți nevoie de lămuriri. În momentul în care partenerul observă intenția de a-i înțelege cât mai bine perspectiva legată de terapia de cuplu, începeți să construiți o legătură bazată pe încredere.

În concluzie, este important să ne reamintim faptul că ne dorim ca partenerul nostru să simtă că face parte din procesul decizional, să se simtă înțeles și apreciat, nu convins sau manipulat. În plus, terapia de cuplu este incredibil de utilă, iar majoritatea terapeuților sunt dispuși să răspundă la orice întrebare sau îngrijorare pe care voi și partenerul o aveți cu privire la începerea unui astfel de proces. Mult succes!

Diana Lupu

Diana Lupu este absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napca și Masterandă în cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației Universitatea din București în cadrul programului de master Formarea Formatorilor. De asemenea este colaboratoare Social Media pentru publicația A List Magazine.

Back To Top
×Close search
Caută