Numită de către psihologul și psihoterapeutul relațional Gáspár György una dintre cărțile lui preferate din 2023, Drama neglijării emoționale este un bestseller internațional recomandat adesea de experții în domeniul sănătății emoționale și relaționale. Scrisă de psihologa Jonice Webb, care are zeci de ani de experiență clinică, cartea se bazează nu pe ceea ce ni s-a întâmplat în copilărie, ci pe ceea ce ne-a lipsit. Scoțând astfel la lumină drama invizibilă a multor generații de copii care între timp au devenit la rândul lor părinți sau chiar bunici.
℗PUBLICITATE
- Neglijarea emoțională pură este invizibilă. Poate fi extrem de subtilă și rareori are semne fizice ori vizibile.
- Sentimentele de gol interior apar din faptul că nu ai fost umplut emoțional în copilărie. Ceva lipsea din legătura ta cu părinții.
- Mulți părinți neglijenți din punct de vedere emoțional sunt oameni buni și părinți buni, dar ei înșiși au fost neglijați emoțional când erau copii.
- Niciun părinte nu este perfect și nicio copilărie nu este perfectă. Cei mai mulți părinți se luptă să facă ce este mai bine pentru copilul lor.
- Adulții care au fost neglijați emoțional în copilărie își etichetează greșit nefericirea și tind să se simtă stânjeniți să ceară ajutor.
- Există o cantitate minimală de conexiune emoțională parentală, empatie și atenție continuă necesare pentru a alimenta creșterea și dezvoltarea copilului, astfel încât acesta să devină un adult sănătos și conectat din punct de vedere emoțional.
- Atunci când un părinte recunoaște în mod eficient și satisface nevoile emoționale ale copilului său în copilărie, se formează și se menține un „atașament sigur“.
- Atașamentul părinte-copil formează baza unei imagini de sine pozitive și a unui sentiment de bunăstare generală de‐a lungul copilăriei și până la vârsta adultă.
- Când părinții sunt atenți la natura emoțională unică a copiilor lor, ei cresc adulți puternici din punct de vedere emoțional.
- Oamenii narcisiști se bazează pe un întreg rezervor de superioritate, încredere și charismă. Le place să se audă vorbind. Trăsătura lor poate cea mai dăunătoare este aceea că adesea îi judecă pe alții și le găsesc, din păcate, lipsuri. Ei sunt regii și reginele oricărei familii, birou sau întreprinderi.
- Părinții narcisiști nu își recunosc cu adevărat copiii ca fiind oameni separați de ei. Își văd copiii ca pe niște mici extensii ale lor.
- Ceea ce îi lipsește părintelui narcisist este capacitatea de a‐și imagina sau de a‐i păsa de ceea ce simt copiii săi.
- Un părinte fără empatie este ca un chirurg care operează cu unelte boante, la lumină slabă. Este posibil ca rezultatele să producă multe cicatrici.
- Când narcisiștii devin părinți, ei sunt predispuși să aibă relații foarte diferite cu fiecare dintre copiii lor. Ei au favoriți și adesea consideră că cel puțin unul dintre copiii lor este o dezamăgire.
- Părinții autoritari cer foarte multe de la copiii lor . Se așteaptă ca aceștia să le urmeze regulile fără să le pună la îndoială.
- Părinții autoritari nu sunt preocupați de sentimentele sau ideile copilului, ci îl cresc conform unui model pe care îl au în capul lor despre cum ar trebui să fie comportamentul generic al unui copil și nu iau în considerare nevoile individuale, temperamentul sau sentimentele celui mic.
- Mulți părinți autoritari tind să echivaleze supunerea copilului cu iubirea. Cu alte cuvinte, dacă copilul se supune în liniște și temeinic părintelui, atunci acesta se simte iubit. Din păcate, și reciproca este valabilă.
- Părintele permisiv este la polul opus al părintelui autoritar în multe feluri. Motto‐ul părintelui permisiv este „Nu‐ți face griji, fii fericit“.
- Când părinții sunt prinși în propriile lor dependențe, nu mai sunt capabili să observe emoțiile pe care le are copilul lor; și nici nu pot relaționa cu copilul, așa cum este acesta cu adevărat.
- Părintele deprimat nu prea are energie sau entuziasm pentru munca de părinte. Spre deosebire de părintele narcisist care solicită atenție, părintele deprimat pare adesea că dispare.
- Copiii care cresc cu părinți deprimați nu știu cum să atragă atenția adulților în moduri pozitive.
- Comportamentul bun trece neobservat, în timp ce comportamentul greșit impune cel puțin o oarecare atenție, oricât de negativă ar fi.
- Toată lumea știe că, dacă unui copil îi moare un părinte, acesta va suferi de tristețe, pierdere și poate chiar depresie. Nimeni nu se gândește că acesta este și cazul unui copil care își pierde un părinte din cauza dependenței de muncă a acestuia.
- Când un copil crește cu o boală gravă în familie, fie că este aceea a unui părinte sau a unui frate, îngrijirea care ar merge în mod normal către copil este compromisă.
- Unii părinți perfecționiști își presează copiii să aibă realizări, deoarece își doresc cu disperare oportunități pe care ei înșiși nu le‐au avut.
- Când un copil este tratat de părinții lui perfecționiști ca și cum sentimentele și nevoile sale emoționale nu contează, îi este refuzată o parte profund personală din el. Acea parte din copil devine „elefantul din cameră“.
- Combustibilul vieții este emoția. Dacă nu suntem umpluți în copilărie, trebuie să ne umplem ca adulți. În caz contrar, ne vom trezi că rulăm cu rezervorul gol.
- Există două tipuri de compasiune: compasiunea pe care o simțim pentru alții și compasiunea pe care o simțim pentru noi înșine.
- Când copiii primesc din partea părinților mesajul că sentimentele lor sunt o povară, excesive sau pur și simplu greșite, aceștia vor începe adesea să se simtă vinovați și rușinați că le au.
- Atunci când emoțiile unui copil nu sunt recunoscute sau validate de părinții săi, acesta poate ajunge, la maturitate, să nu fie în stare să facă acest lucru pentru sine.
- Când în copilărie avem parte de îngrijire din partea părinților noștri, o interiorizăm și ajunge să devină o parte din noi. Ca adulți, suntem apoi capabili să oferim îngrijire altora, atunci când au nevoie.
- Copiii sunt ca niște bureți care absorb dragostea, grija și ajutorul părinților. Un burete ținut prea mult timp departe de apă se va usca și, în cele din urmă, se va întări. Un copil ținut prea mult departe de dragoste, îngrijire și ajutor se va întări și se va închide, va avea probleme să primească și să ofere îngrijire.
- Parenting înseamnă, în parte, și să‐ți vezi copilul așa cum este: nu numai să observi lucrurile la care este bun, ci să observi și lucrurile care i se par dificile și să faci efortul să te asiguri că le abordează și pe acelea.
- Dacă există un singur simptom, care ar putea fi considerat numitorul comun al neglijării emoționale, acesta este probabil alexitimia. Alexitimia denotă deficiența unei persoane în ceea ce privește cunoașterea și conștientizarea emoțiilor.
- Emoțiile nerecunoscute și ne‐exprimate tind să se amestece și să se manifeste ca furie. Sentimentele suprimate refuză să rămână ascunse.
- Realitatea este că cei mai deștepți oameni sunt cei care‐și folosesc emoțiile pentru a‐i ajuta să gândească și cei care‐și folosesc gândurile pentru a‐și gestiona emoțiile.
- Emoțiile nu pot fi șterse și nu vor fi negate, la fel cum nu ne putem șterge sau nega foamea sau setea, coatele sau lobii urechilor.
- Emoția este necesară pentru supraviețuire. Emoțiile ne anunță când suntem în pericol, când să fugim, când să luptăm și pentru ce merită să luptăm. Emoțiile sunt modalitatea corpului nostru de a comunica cu noi și de a ne determina să facem lucruri.
- Conexiunile emoționale cu ceilalți ne ajută să evităm sentimentele de vid interior și neliniștea existențială.
- Emoțiile în sine nu sunt bune sau rele, corecte sau greșite, morale sau amorale. Nu te judeca pentru sentimentele tale. Judecă‐te pentru acțiunile tale.
- Emoțiile nu urmează principiile logicii. Ele pot părea inexplicabile și imprevizibile. Dar toate emoțiile pot fi explicate, dacă te străduiești suficient.
- Emoțiile care sunt ascunse tind să aibă multă putere asupra noastră. Când suntem conștienți de o emoție, ne putem ocupa de ea.
- Modalitate foarte eficientă de a valorifica și de a folosi puterea emoțiilor este să le exprimăm în mod corespunzător. Asta înseamnă nu pasiv, nu agresiv, ci asertiv și cu compasiune.
- Regulă principală a asertivității este că oricine are dreptul să‐ți ceară orice; iar tu ai dreptul, în egală măsură, să spui nu, fără să oferi un motiv.
- Parte importantă a îngrijirii de sine este să știi ce îți place. Asta te va ajuta să definești ceea ce vrei.
- Autodisciplina este probabil unul dintre cele mai mari obstacole care stau în calea obiceiurilor fizice sănătoase ale oamenilor neglijați emoțional în copilărie.
- Când crești cu o disciplină care este fie prea strictă, fie prea permisivă, nu ai ocazia să interiorizezi capacitatea de a te disciplina într‐un mod sănătos.
- Un părinte conștient nu își pune copilul să se odihnească atunci când îi convine lui; ci fie după un program regulat, care îl învață pe copil să‐și creeze rutina de a avea grijă de el consecvent, fie atunci când este clar că cel mic are nevoie de odihnă.
- Să te obligi să faci lucruri pe care nu vrei să le faci și să te oprești din a face lucruri pe care nu ar trebui să le faci. Aceasta este una dintre dilemele clasice ale celor neglijați emoțional.
- Compasiunea, la fel ca empatia, este una dintre cele mai înalte forme de emoție umană, reține acest lucru. Este vindecătoare, liniștitoare și unificatoare.
- Furia față de tine însuți este opusul compasiunii. Încearcă să observi cât de des și cât de intens te simți supărat pe tine însuți.
- Dacă le transmiți copiilor tăi mesajul că nu trebuie să depindă de alții, îi privezi de avantajele valoroase pe care le pot aduce ceilalți oameni în viața lor.
- Când îți crești copiii, este important să fii atent la ei în fiecare zi și să le oferi feedback util zilnic. Nu înseamnă să fii excesiv de critic sau negativ, pentru că asta le poate dăuna stimei de sine.
Cartea este disponibilă, cu reduce, în librăria ta online, deschisă 24 din 24.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
