Fiecare părinte a experimentat măcar o dată refuzul copilului de a merge la grădiniță. Printr-o coincidență nefericită, de cele mai multe ori, aceste situații se întâmplă în cele mai nepotrivite momente, când timpul, răbdarea și energia noastră sunt destul de limitate. Este important să ne reamintim în astfel de momente că un comportament opoziționist nu înseamnă că „cel mic nu vrea“ sau că „s-a pus contra noastră“, ci că mai degrabă are nevoie să ne semnalizeze ceva și alege cel mai la îndemână comportament. Chiar dacă simțim că programul nostru se dă peste cap, cea mai eficientă strategie de rezolvare a unei situații în care întâmpinăm un refuz este să coborâm la nivelul copilului și să investigăm cu empatie și compasiune motivele pentru care refuză să meargă la grădiniță. Exact așa cum ne învață și dr. Daniel Siegel în cartea Inteligența parentală.
Primul lucru este să verificăm starea copilului:
- Se simte bolnav?
- Are temperatură?
- S-a odihnit corespunzător peste noapte?
- Îi este foame?
- S-a schimbat ceva în rutina de dimineață?
După ce am evaluat starea fiziologică și posibilele cauze obiective, trecem la următoarea etapă, și anume, identificarea motivelor din spatele refuzului.
Ce poate ascunde un refuz
1. Nevoia de control – Ca ființe umane, avem nevoie să simțim că avem control asupra alegerilor și deciziilor noastre, că nu suntem obligați să facem lucrurile pe care nu le dorim. De cele mai multe ori, refuzurile copiilor apar din cauza faptului că nu le este satisfăcută nevoia de control. Zilnic, copiii primesc nenumărate comenzi, pe care părinți se așteaptă ca aceștia să le execute fără comentarii. Refuzul este singura modalitate prin care copiii își exersează abilitatea de a alege. Aleg să nu fac ce îmi ceri înseamnă că sunt în control. Modalitatea prin care putem să îi ajutăm este ca în locul comenzilor să oferim întrebări și opțiuni prin care ei să își exerseze abilitățile de decizie și să își satisfacă nevoia de control. „Înțeleg că nu vrei să mergi la grădiniță. Din păcate, această opțiune nu este posibilă, în schimb, poți alege să plecăm la grădiniță acum sau în 5 minute. Ce alegi?“. Ajută, de asemenea, să stabiliți împreună cu o seară înainte detaliile ce țin de rutina de dimineață: „Ce ți-ai dori să mănânci la micul dejun? Avem 2 opțiuni, ce alegi? Cu ce vrei să te îmbraci mâine: vrei să le alegem împreună sau vrei să le alegi tu?“
2. Anxietatea – Mulți copii vor avea măcar un episod anxios în care se vor opune idei de a merge la grădiniță din cauza dificultății de a se confrunta cu o situație care le produce un disconfort emoțional. Fie că este vorba de anxietatea de separare (că le este dor de părinți și le este greu să își gestioneze emoțiile de-a lungul zilei, că nu vor să părăsească confortul casei lor) sau anxietatea generată de o situație pe care nu știu să o gestioneze (conflicte), obiectivul va fi să învățăm copilul să își dezvolte niște mecanisme sănătoase prin care să facă față acestor situații. „E normal să te simți anxios(ă). Și eu mă simt uneori așa. Ce mă ajută pe mine când aceste emoții mă copleșesc este să respir profund (sau altă strategie)“. „Înțeleg că îți va fi dor de mine și ți-e greu să stai atât timp fără mine. Hai să ne gândim împreună la ceva care să te ajute atunci când ți se face dor de mine“. Crearea unui ritual de despărțire, oferirea unor obiecte mici, pe care copilul să le aibă la îndemână pentru când i se va face dor de părinți sau parcurgerea etapelor zilei pot ajuta la diminuarea anxietății.
℗PUBLICITATE
3. Regresul după adaptarea la grădiniță – După o adaptare reușită, fără plânsete, cu zâmbete și entuziasm de a merge la grădiniță, ne trezim la câteva săptămâni (de obicei, cam la 4-6 săptămâni după perioada de adaptare) că cel (cea) mică nu vrea să mai meargă. Cel mai adesea, motivul care se ascunde în spatele acestui refuz este legat de conștientizarea permanenței acestei situații. Întâmpinăm acest regres cu înțelegere și validare: „Pare tare greu uneori să faci aceleași lucruri în fiecare zi. Ți-ai dori o zi în care să alegi tu programul, nu? Hai să ne gândim ce opțiuni avem“. În acest scenariu este util să le reamintim celor mici motivele pentru care merg la grădiniță. Poate fi util, pentru a dezamorsa situația, să le oferim opțiunea ca după grădiniță să aleagă ei ce vor să facă. Este utilă și împărtășirea experiențelor noastre, ca adulți, cu mersul la muncă, căci realitatea este că și noi avem zile în care nu prea am avea chef să mergem la birou. Mesajul care trebuie să ajungă la ei este: „Te aud! Te înțeleg! Știu cum te simți, nu ești singur“.
4. Dificultăți de relaționare − Copiii pot refuza să meargă la grădiniță pentru a nu se mai expune stresului și disconfortului resimțit în aceste situații sau interacțiuni în care nu știu cum să procedeze: conflictele cu ceilalți colegi („X nu vrea să se mai joace cu mine“, „Y are un comportament agresiv“ etc). Comunicarea, așteptarea rândului, cooperarea, empatia, autocontrolul, reglarea emoțională, abilitățile de rezolvare a problemelor, rezolvarea conflictelor, toate acestea țin de ceea ce numim „abilități sociale“. Cea mai eficientă modalitate prin care îi putem ajuta pe cei mici să își dezvolte abilitățile de comunicare și sociale este prin joc. În cartea Dezvoltă abilitățile sociale ale copilului tău, Kery Powers oferă o serie de strategii și jocuri ușor de pus în aplicare, care te vor ajuta să îmbunătățești competențele sociale ale copilului tău.
5. Schimbări în dinamica familiei – Apariția unui membru nou în familie poate determina refuzul copilului mai mare de a merge la grădiniță. Chiar dacă totul la grădiniță este minunat, copilul poate manifesta gelozie față de fratele (sora) mai mică: pare că bebelușul are parte de mai multă atenție din partea mamei (tatălui) și va dori să rămână acasă și el. Cel mai util în acest context este să îl ajutați pe cel mic să își exprime emoțiile și îngrijorările și să îl reasigurați că este normal să simtă tot ceea ce simte. O strategie eficientă pentru a-i întări faptul că este iubit și apreciat în continuare este să programați un timp special doar cu el (ea), fără frate (soră), în care să faceți lucrurile pe care și le dorește.
6. Schimbări în rândul educatorilor sau îngrijitorilor – O fluctuație prea mare în rândul personalului grădiniței poate determina anxietate și impredictibilitate. Este important ca cei mici să fie anunțați din timp de orice modificare în rândul persoanelor reper și să se discute despre felul cum aceste schimbări îi afectează și îi fac să se simtă.
7. Gradul de dificultate a activităților – Există situații în care copiii refuză să mai meargă la grădiniță pentru că activitățile li se par dificile sau li se pare că nu le ies la fel de bine ca celorlalți colegi. În acest caz, este important să discutați cu educatoarea, pentru a vedea cum puteți să îl ajutați și să îl susțineți pe cel mic.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
