skip to Main Content
8 Lucruri Pe Care Le-am învățat De Când Facem Homeschooling

8 lucruri pe care le-am învățat de când facem homeschooling

Cu doi ani în urmă, am pornit oficial pe acest drum – al educației acasă. Luarea deciziei în sine nu a fost foarte grea. În definitiv, primii șase ani din viața fiicei noastre s-au desfășurat la fel, fără creșă sau grădiniță, ci 100% în grija noastră, a părinților, cu foarte puțin ajutor din afară.

Mai apăsătoare a fost (și încă este) conștientizarea responsabilității asumate și a posibilelor riscuri la care urma să ne expunem. Am cântărit, analizat, studiat alternativa (am vizitat școlile din cartier în perioada „porților deschise“), discutat cu oameni din ambele tabere. În final, decizia a rămas aceeași – să continuăm călătoria în care eram deja și unde părea că ne descurcăm destul de bine.

Doi ani și ceva fire albe mai târziu, încă suntem convinși că homeschooling-ul este alegerea potrivită pentru familia noastră, una care ne oferă confort, liniște sufletească și multe bucurii. Nu este simplu și nici ușor, însă balanța e în continuare înclinată mult în favoarea beneficiilor.

Ce am reținut până acum?

1. Homeschooling nu înseamnă școală. Sau nu doar asta. E un concept mult mai larg, mie îmi place să cred că poate fi mai degrabă definit ca un stil de viață. Prin comparație cu sistemul „clasic“ de învățământ, aș zice că este mai liber, dar mai haotic; necesită foarte multă organizare (de la 0, nu doar să te pliezi pe un program impus de altcineva); uneori presupune decizii și alegeri personale complicate (gestiunea timpului, a resurselor financiare etc.). Din aceste motive, hotărârea de a urma calea respectivă trebuie să fie una comună: adică trebuie să îți placă ție, copilului, partenerului de viață, ideal și familiei extinse (bunici, mătuși, veri). Ultima parte nu este obligatorie, cunosc mulți oameni care fac față cu succes îngrijorărilor și presiunilor impuse de rude, însă acceptarea îți ușurează mult viața. Pont pentru abordarea rudelor:

2. În discuțiile cu alții, este mai înțelept (și mai eficient) să le prezinți latura pozitivă. În mod evident, dintre avantaje face parte și faptul că, alegând educația acasă, reușești să eviți o mare parte dintre dificultățile sistemului de învățământ din România – pe care le cunoaștem cu toții. Însă dacă vorbești doar despre asta, lași impresia că, pur și simplu, îți este foarte frică și nu poți face față problemelor „din lumea reală“. Iar toate motivele bune pentru care alegi să faci homeschooling – cum ar fi timpul valoros petrecut împreună, conectarea și relațiile armonioase, libertatea și independența, învățarea în formă ei cea mai pură, cu bucurie, descoperirea și urmarea pasiunilor, încurajarea gândirii critice, cultivarea imaginației, dezvoltarea creativității, evoluția spectaculoasă a copilului etc. – rămân undeva în background, parcă lipsite de importanță. Inversează asta: vorbește despre privilegiile educației acasă!

3. Este important să ai TIMP. Pentru gândit, planificat, organizat, dus și întors, gestionat casa și îngrijit copilul 100% din timp, fără ajutor (cel puțin în cazul nostru).

Pentru câteva luni, împrejurările ne-au forțat să jonglăm cu două joburi (oarecum flexibile) și homeschooling-ul (cursuri, bibliotecă, ateliere, excursii, voluntariat). A fost… extenuant, atât fizic, cât și psihic. Concentrarea noastră era ceva mai puțin pe educație și mai mult pe a face față orarului și logisticii complicate. Au apărut nemulțumiri, simțeam că lucrurile nu merg chiar în direcția dorită de noi. În final, a trebuit să renunț la un job căruia i-am dedicat 5 ani, pentru a-mi îndrepta atenția și resursele spre educația copilei. Muncesc în continuare, însă am un (alt) job foarte flexibil, pe care îl pot face de acasă, în ritm mai relaxat. Această ne aduce la faptul că…

4. Decizia de a educa acasă are mai multe implicații financiare. Venitul familiei este, probabil, mai mic. În același timp, educația acasă nu este neapărat foarte costisitoare. Există extrem de multe resurse gratuite de care poți beneficia, dacă te organizezi bine. În comparație cu mersul la școală, bugetul pentru haine, mâncare, transport și activități extracurriculare (pe care le poți alege când și dacă dorești, fără a-ți fi impuse de altcineva) este de obicei mai mic. Cheltuieli există, însă acestea sunt mult mai ușor de controlat și gestionat de la o lună la alta.

5. Homeschooling-ul nu este nici foarte simplu, nici foarte complicat. Din punctul meu de vedere, este ca oricare altă responsabilitate din viața de adult și, mai ales, de părinte. Am simțit că vrem să fim 100% implicați personal în educația copilului nostru și că acest lucru ne va aduce satisfacții. Nu îmi era foarte clar de unde trebuia să începem și cum anume să procedăm așa că am făcut două lucruri:

  • M-am documentat temeinic. Am citit o tonă de articole, bloguri, studii și cărți despre educația acasă. În acest fel, am găsit răspunsuri la cel puțin jumătate din nelămuririle noastre, precum și motivația de a continua.
  • Am căutat oameni cu preocupări similare: există comunități, online și offline, persoane care discută, se întâlnesc și se susțin. Le-am găsit, am cunoscut familii, am vorbit cu oamenii, am adresat întrebări, mi-am exprimat temerile și i-am întrebat cum fac față provocărilor. Pe scurt:

6. Comunitatea contează. Apartenența la un grup cu interese (și provocări!) asemănătoare îți oferă un sentiment de siguranță, pe care îl apreciezi cu adevărat în perioadele mai grele. Prieteniile pe care le leagă atât copiii, cât și adulții sunt o recompensă extraordinară și echilibrează frumos sentimentul de izolare care poate apărea atunci când alegerile tale de viață sunt „împotriva curentului“.

Iar experiențele altora, faptul că au supraviețuit etapelor copleșitoare îți oferă speranță și încredere în forțele proprii. Înțelegi mai bine faptul că…

7. Este firesc să avem perioade dificile. Pe măsură ce înaintăm în timp, lucrurile devin mai complexe, iar preocupările și interesele copilului se extind și devin mai profunde. Ori se schimbă. Sau intervin diverse blocaje. Matematica brusc nu mai merge așa de ușor cum ne-am obișnuit. Menționarea scrisului de mână duce la suspine dramatice și ochi dați peste cap. Ritmul cu care tocmai ne familiarizaserăm nu mai vine firesc, ci necesită multă susținere și motivare. Sunt momente care îmi provoacă panică și îndoieli. Oare, procedăm corect? Sigur nu ne scapă ceva? Dacă alegerile pe care le facem acum ne vor crea piedici pe viitor?

Ajută susținerea prietenilor din aceeași barcă și a celor care au depășit provocări similare, ba chiar au ieșit un strop mai înțelepți din asta.

Și mai ajută butonul de pauză – soluția secretă și miraculoasă pentru plictiseală și blocaje. Cu mențiunea că este mai simplu de zis decât de făcut. Cel puțin pentru mine, introvertită și mare fană a predictibilității, este foarte enervant și greu de procesat momentul când trebuie să mă opresc, să fac un pas înapoi și să regândesc, să reorganizez tot procesul. Însă funcționează exemplar de fiecare când reușesc fac asta. Copila redevine interesată de calcule, ecuații și fracții (făcute altfel, prin jocuri și printr-o aplicare interesantă în viața cotidiană), iar achiziția unui jurnal nou pentru consemnat amintiri importante rezolvă problema exersării literelor întortocheate. Și limbajele secrete. Neapărat să inventați o limbă secretă, care trebuie obligatoriu tradusă și notată undeva, pentru a putea fi înțeleasă!

8. Savurează această experiență. Eu sunt în continuare absolut fascinată să observ în fiecare zi procesul ei de învățare, de experimentare și trăire directă a fiecărei cunoștințe acumulate. Curiozitatea fără margini și cele 597.426 de întrebări zilnice. Frustrarea cauzată de greșeli și de căutarea căii corecte. Setea de cunoaștere, dragostea pentru lectură, deschiderea față de oameni și experiențe noi. JOACA! Șansa de a fi martora evoluției lente sau a salturilor bruște. Relația de apropiere dintre noi, faptul că o cunosc și o înțeleg mai bine decât oricine din această lume. Sutele, miile de amintiri acumulate împreună. Diminețile noastre lenevite. Pauzele dese și spontaneitatea. Toate acestea îmi oferă o mare bucurie și satisfacție, cum n-aș fi crezut că este posibil să trăiesc din perspectiva de părinte.

Și Harry Potter. Faptul că lecturarea volumelor din seria Harry Potter poate fi inclusă în planul de studii pentru anul acesta. 🙂

Corina Cioflec

Corina Cioflec este o persoană curioasă și introvertită. Iubește natura. Profesia de părinte a zdruncinat-o din temelii, iar de atunci încearcă să se descopere și să-și rescrie povestea. Uneori îi iese, alteori învață lecții valoroase.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută