fbpx
skip to Main Content

Luna martie este, cu prisosință, dedicată femeilor, mamelor – pe scurt, genului tandru și frumos. Este luna în care întreaga omenire devine mai conștientă de rolul femeilor în lume și, în funcție de cei din jur, ele sunt răsplătite cu flori, dulciuri, cuvinte frumoase, poze cu chipuri zâmbitoare și serbări în care li se adresează poezii și cântece. În tot acest context de sărbătoare, este important să ne întrebăm: „Ce înseamnă în zilele noastre să fii femeie și cât din ceea ce suntem ne este inoculat de societate, pentru ca noi să corespundem cerințelor culturale?“

Ne îmbrăcăm cât să fim altfel – nu foarte scurt, dar nici foarte lung și nici foarte excentric, pentru a nu atrage foarte tare atenția. Ținem diete draconice, ne înfometăm, ne machiem indiferent de situație. (Folosim machiajul uneori în exces – pe de-o parte, pentru a fi reperate și a stârni curiozitatea, iar pe de altă parte, pentru a masca nopțile nedormite alături de cei mici.) Vorbim exact cât trebuie, pierdem șirul operațiilor estetice, ne atașăm extensii, gene și sprâncene false… Totul, pentru a fi „în rând cu lumea“. Ubicuitatea, atât în online, cât și în offline, pare să fie un alt calapod necesar, pentru a nu rămâne pe dinafară. Este important să fim la curent cu tot ce se întâmplă, altminteri ajungem să cunoaștem efectele FOMO (fear of missing out: „frica de a nu rata ceva“).

Ca femei, ne-am luptat de-a lungul timpului cu bărbații pentru egalitatea de șanse, pentru ocuparea acelorași posturi, și încă o mai facem, pierzând în această luptă o parte din ceea ce cândva ne definea feminitatea.

Suntem plătite diferențiat, discriminarea la locul de muncă fiind în continuare un subiect controversat, chiar și în industria cinematografică americană. Mergem la serviciu până în ultimul moment înainte de naștere, din teama de a nu fi înlăturate definitiv din jobul pe care-l deținem în prezent. Revenim, desigur, la scurt timp, cu aceeași frică. Facem orice, pentru a fi în acord cu ceilalți. Nu acceptăm ajutor, pentru că le putem face pe toate. Ne luăm joburi extra, pentru a câștiga îndeajuns cât să nu fim dependente de nimeni și nimic. Cu toate acestea, pierdem pe drum ceva foarte important: pe noi înșine.

Cum ne distorsionăm viețile, pentru a corespunde cerințelor sociale…

Ni se induce în casa părintească ideea că – până la vârsta de 30 de ani – ar fi înțelept să ne implicăm într-o relație stabilă (cel puțin). Însă nici chiar aceasta nu poate dura la nesfârșit; ea trebuie să se concretizeze într-un mariaj. Cu anii, presiunea de a face primul copil devine tot mai mare, dacă după un an de la căsătorie încă nu s-a produs această binecuvântare.

Suntem încurajate să fim altfel, să fim cool, prietenoase, veșnic binedispuse, să arătăm ca proaspăt scoase din cutie. Însă nimeni nu ne întreabă cum suntem, de fapt. Nimeni nu-și pune întrebarea: „Când a fost femeia aceasta ultima oară îmbrățișată, dorită, sărutată și iubită?“ Aspectul exterior este ceea ce contează. Și nu o spun doar marea majoritate a femeilor, ci și rețelele de socializare, numeroasele diete minune, aplicațiile de dating, revistele, vitrinele magazinelor de vestimentație…

Suntem în grafic, dacă pe scena vieții jucăm mai multe roluri concomitent. Însă ni se pare că este absolut necesar ca toate acestea să fie, exclusiv, în rol principal! Ceea ce ar fi sănătos să conștientizăm este că nu trebuie să dovedim nimic lumii, ci doar nouă – că suntem bine, făcând ceea ce ne place și ne umple sufletele.

Ne ascundem sub preș epuizarea, pentru că acceptarea apare numai atunci când arătăm disponibilitate nonstop. Din păcate, social media ne aduce în fața ochilor oglinda distorsionată a vieții altor semeni – lucru ce poate deveni frustrant, atunci când relația noastră de cuplu nu mai este una funcțională, iar încrederea ni s-a blocat pe butuci. Sexualizarea profundă a societății nu a făcut decât să le împingă pe femei într-un cerc vicios: în general, ele își doresc o relație stabilă, iar partenerii lor caută legături pasagere.

℗PUBLICITATE


Ceea ce merită menționat este că, dincolo de aspectul exterior, femeile au nevoie să-și ridice nivelul de încredere în sine și să nu renunțe la propria identitate de dragul altora. Fericirea nu se găsește într-un obiect vestimentar sau într-o anumită culoare a părului, ci în propriul „eu“. În caz contrar, frustrările acumulate peste ani ajung să fie somatizate. Iar noi vom avea nu doar probleme emoționale, ci și fiziologice.

Suntem vrednice de apreciere și admirație zi de zi, nu doar într-o anumită lună din an!

Este normal să ne oprim din când în când și să ne permitem o discuție de calitate cu o prietenă, la o cafea, sau o sesiune de îngrijire personală, dar și un set de analize de rutină, pentru a afla dacă suntem bine.

Femeia radiază atunci când în interior este mulțumită și sigură pe ea însăși.

Poate că ar fi sănătos să se propage mai evident ideea conform căreia bărbații nu se înjosesc cu nimic dacă își ajută partenerele în gospodărie, dacă se duc la cumpărături ori iau copiii de la școală etc. Există lucruri mici, dar atât de importante în acest „parteneriat“ femeie–bărbat! Ne putem rezolva treburile comune fie împreună, fie independent – după cum ne permite timpul. Însă întotdeauna vom avea nevoie de susținerea celuilalt.

Traumele, nemulțumirile, frustrările nu se rezolvă cu bisturiul, ci cu blândețe, conectare și compasiune. Iar dacă nu reușiți să ajungeți voi doi la un numitor comun, recomandat ar fi să încercați alături de un specialist în sănătate psihică și relațională. Iată aici o listă utilă în acest sens.

Luna martie s-a obișnuit să aibă în prim-plan femeia. Iar „ea“ îi oferă bărbatului toate motivele din lume ca să fie sărbătorită. Dar minunat ar fi să fie apreciată zi de zi (nu doar în luna aceasta). Pentru că, în absența femeii, totul ar fi mai puțin intens și mai puțin colorat.

Bianca Sîrbu

Bianca Sîrbu - jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Back To Top
×Close search
Caută