„Odată ce copiii noștri devin adulți cu abilitați emoționale, întreaga cultură se va schimba în bine“ – scrie expertul în psihologia emoțiilor, Marc Brackett, în cartea Dă-ți voie să simți. Carte pe care o recomand adulților pentru descătușarea emoțiilor proprii și pentru a deveni specialiști în ceea ce înseamnă știința emoțiilor și a sentimentelor.
Ca părinte, m-am întrebat adesea: care sunt abilitățile pe care mi le doresc cel mai mult pentru copiii mei, când vor deveni adulți? Mi-a fost ușor sa patinez în zona de competențe școlare (așa cum am fost învățată în copilărie) și m-am gândit, desigur, la cunoștințe matematice, lingvistice, sportive sau cele științifice. Făcând o introspecție, mi-am dat seama că aceste competențe țin mai mult de latura personală, care are legătură cu a face și mai puțin cu a fi. Drept urmare, am deschis jurnalul și am început să notez ceea ce îmi doresc pentru ei: abilități emoționale, precum blândețe, încredere, bunătate, sentiment al unui scop; înțelepciunea de a construi relații sănătoase și durabile. Mi le doresc pentru ei, dar sunt abilitățile după care și eu tânjesc să le am în viața mea de adult și pentru care lucrez cu mine, din greu.
Avem nevoie să ne dam voie să simțim, să fim cum spuneam mai sus, pentru că omul, în primul rând, este o ființă care simte. Să ne dam voie să experimentăm toate emoțiile, și plăcute, și mai puțin neplăcute. Să învățăm să ne reglăm (gestionăm cu înțelepciune) emoțiile neplăcute, pentru a obține o mai bună stare de bine.
Să înțelegem mai bine emoțiile
Undeva, în spatele creierului, chiar în mijlocul capului nostru, se află o parte mică, de mărimea unei migdale, care se numește amigdală. Pe cât este de mică această parte a creierului, pe atât este de importantă în creionarea anumitor emoții. Emoțiile fac parte din ceea ce suntem, din sinele nostru și contribuie la funcționarea noastră psihică. Ele sunt ca un sistem de alarmă, care ne arată cum se simte interiorul nostru. Ne comunică informații care vin atât din universul interior, cât și din cel exterior sau lumea interpersonală.
Durata de viață a unei emoții este de 90 de secunde, ne spun experții în psihologia relațiilor (precum Dan Siegel și John Gottman), iar ce este peste aceste secunde ne arată că pe lângă emoția de bază, au apărut și niște gânduri (care antrenează și ele alte emoții, care ne pot îmbunătăți sau afecta starea de sănătate și echilibru). Pe unele dintre emoții îți vine să le iei în brațe cu bucurie, pe altele îți vine să le dai afară, să opui rezistentă. Așa pățesc și copiii noștri. Ei învață de la noi ce să facă cu aceste trăiri, prin modelare și oglindire din partea noastră.
℗PUBLICITATE
Ne este ușor să vorbim cu copiii despre ce s-a întâmplat, atunci când ei au simțit emoții care nu le-au adus stări de bine în corp, ba chiar, un comportament nepotrivit, ca urmare a unei emoții intense și neplăcute, cum ar fi furia, frustrarea, nedreptatea sau chiar frica.
Mulți suntem tentați să îi asigurăm pe copii că totul o să fie bine, atunci când aceștia simt frică. Și instant le distragem atenția cu altceva. Fără a rămâne curioși și deschiși față de ceea ce aceștia simt și trăiesc. De multe ori, când copiii noștri simt furie, frustrare sau nedreptate, tindem să minimizăm emoțiile lor, să le etichetăm comportamentul, fără a înțelege care este nevoia lor profundă. Pentru a-i învăța pe copii abilități emoționale, în situații fierbinți, este nevoie să rămânem curioși față de ei. Astfel, îi ajutăm să-și regleze intensitatea emoției, redirecționând comportamentul nepotrivit (precum lovit, mușcat, țipat) și învățându-i cum să devină stăpâni pe propria viață. Când minimizăm emoțiile copiilor, nu înseamnă că nu avem intențiile cele mai bune pentru ei, tendința noastră arată doar cum am fost crescuți și cât mai avem de învățat.
Nu-i nimic greșit în a simți
„Dacă părintele nu poate suporta ca propriul copil să fie supărat, este dificil pentru copil să învețe să-și controleze emoțiile” – scriu autorii cărții Parentaj sensibil și inteligent. De câte ori ne luăm timp să descifrăm emoțiile copilului, acceptându-le ca fiind semne demne de luat în seamă, noi le lărgim fereastra din creier (Daniel J. Siegel), care se ocupă cu echilibrul emoțional. De câte ori îi spunem copilului nostru: „Nu este nimic în neregulă cu tine dacă ai momente în care te simți trist, furios, dezgustat, copleșit sau îți este frică. Și acestea sunt emoții la fel de normale ca și bucuria, entuziasmul sau optimismul“ (Daniel J. Siegel) îi transmitem copilului că nu este nimic greșit în a simți. Important este ceea ce faci atunci când sentimentele incomode îți bat la ușă, vizitându-te pe neașteptate.
Dacă aveți nevoie de ajutor în a-i explica copilului ce înseamnă gândurile, senzațiile, emoțiile și sentimentele, puteți folosi Roata Conștientizării, pe care același Siegel o prezintă în cartea Creierul copilului tău (semnată alături de Tina Payne Bryson). Roata reprezintă o resursă foarte bună și o putem folosi pentru copiii de 6/7 ani+.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
