Abraham Maslow (1908-1970) se numără printre cei mai cunoscuți psihologi din toate timpurile. Deși nu se mai află fizic printre noi, de mai bine de cinci decenii, munca și teoriile lui încă influențează gândirea multor practicieni și oameni de știință. Probabil că cea mai cunoscută dintre moștenirile sale este piramida nevoilor umane, care se împarte în două: nevoile deficiente și nevoile de creștere.
Biografia celui care a schimbat psihologia
Maslow s-a născut în 1908, într-o zonă săracă a Brooklyn-ului (SUA), într-o familie de emigranți evrei care plecaseră din Rusia, pentru a scăpa de complicațiile politice ale regimului. Deși avea încă șase frați mai mici, părinții l-au forțat să studieze dreptul, tatăl lui sperând că fiul lui timid, dar inteligent, va deveni un avocat de succes, care-l va ajuta în afacerile de familie. Cu toate acestea, după devine student la City College, din New York, Abraham decide să-și revoluționeze viața, și în 1928, se transferă la secția de Psihologie a Universității Wisconsin. În același an, se căsătorește cu verișoara lui, Bertha Goodman, alături de care avea să aibă doi copii.
În 1934 își ia doctoratul în psihologie, și revine la New York, unde alege să realizeze o cercetare destul de controversată pentru acele timpuri: viața sexuală a femeilor cu facultate. Tot în acea perioadă îl descoperă pe Alfred Adler (psihanalist de renume și fost coleg al lui Freud), care devine mentorul lui Maslow. Tot în rândul mentorilor ajung să se numere și Eric Fromm, Karen Horney și Margaret Mead ‒ pe aceștia Maslow avea să-i cunoască mai bine pe parcursul celor 14 ani pe care avea să-i petreacă, ca profesor, la Colegiul Brooklyn. Din 1951 și până în 1969, cu un an înainte de moartea sa, Maslow conduce Catedra de Psihologie a Universității Brandels. Iar în 1968 este ales președinte al prestigioasei APA – Asociația Psihologilor Americani.
Realizarea omului deplin
Asemenea multora dintre gânditorii vremurilor, Maslow s-a întrebat: Care este scopul existenței umane și de ce ne aflăm pe această planetă? Diferitele abordări de psihoterapie, și nu numai, caută să ofere răspunsuri care mai de care, dar acestea păreau să nu-l mulțumească pe cel care avea să devină unul dintre fondatorii psihologiei umaniste. Spre deosebire de psihanaliști și behavioriști, cele două forțe din psihologia anilor 1950, Abraham Maslow a fost interesat de cum se leagă iubirea, speranța, credința, spiritualitatea și individualitatea de existența umană. Astfel, se creionează ceea ce astăzi numim a treia forță în psihologie, un domeniu menit să umanizeze știința sufletului și să vadă dincolo de comportamente, condiționări sau proiecții inconștiente. Maslow a ales să vadă ființa umană ca fiind profund creativă, cu voință liberă și cu potențial de autoactualizare.
Autoactualizarea era văzută în paradigma lui Maslow drept ultima stare existențială. În tiparul gândirii sale psihologice, existau patru valori existențiale: adevărul, frumusețea, bunătatea și simplitatea. Ceea ce înseamnă că omul trebuie să trăiască mai degrabă în frumusețe, decât în urâțenie, să aibă mâncare și să beneficieze de odihnă. Iar odată ce aceste nevoi ne sunt îndeplinite, atenția merită îndreptată asupra listei de meta-nevoi. Astfel, s-au pus bazele piramidei nevoilor care pornește de la nevoile de aer, apă, hrană, somn, căldură și mișcare, și se termină cu cele de împlinire spirituală. Piramida sau ierarhia nevoilor este compusă din partea de bază, care conține patru categorii, și vârful care are tot patru domenii.
Nevoile deficiente (de bază) sunt:
℗PUBLICITATE
- cele fiziologice: aer, mâncare, apă, somn, căldură și mișcare;
- de siguranță: securitate, stabilitate, sănătate, adăpost, bani, slujbă;
- de iubire și apartenență: acceptare, prietenie, intimitate, relații;
- de stimă de sine: realizare, recunoaștere, respect, competență.
Cele de creștere (care indică spre vârful piramidei) implică:
- nevoile cognitive: cunoașterea și înțelegerea;
- nevoile estetice: ordinea, frumusețea, simetria;
- nevoile de autoactualizare: îndeplinirea potențialului personal;
- nevoile de transcedere a eului: ajutorarea celorlalți, legătura cu ceva mai presus de noi.
Un alt aspect definitoriu pentru gândirea psihologică a lui Maslow a fost credința că toate problemele omului derivă din „bolile sufletului“. Iar sufletul este îmbolnăvit din cauza lipsei de sens și a anxietății față de nevoile ce aveau să nu fie îndeplinite. Un fapt pe care Maslow l-a observat încă de atunci, și care este valabil și în prezent, este că majoritatea oamenilor nu sunt capabili să-și articuleze nevoile, în condițiile în care satisfacerea acestora este vitală pentru deplinătatea noastră. Dacă nu ne sunt îndeplinite nevoile deficiente ne va fi greu să tindem spre cele de creștere și să ne realizăm potențialul deplin. De asemenea, renumitul psiholog considera că scopul fiecărui individ în viață este unic, iar responsabilitatea fiecăruia dintre noi este aceea de a-l identifica și urmări. Dacă cineva nu face ceea ce i se potrivește în viață, degeaba îi sunt îndeplinite restul nevoilor, pentru că se va simți permanent nesatisfăcut. De aceea, ceea ce un om poate să fie, el trebuie să fie.
Dorința împlinirii de sine
Autoactualizarea este un fenomen psihologic care poate fi descris prin următoarele șapte dimensiuni:
- Implicarea în activități care ne oferă o experiență deplină.
- Conștientizarea faptului că viața este compusă dintr-o serie de alegeri. Unele ne duc spre dezvoltarea personală, în timp ce altele ne aruncă în regresie.
- Conștientizarea faptului că a avea un sine presupune să ascultăm de vocea interioară, mai mult decât de vocile celor din jur.
- Disponibilitatea de a fi onest și cinstit, de a-ți asuma responsabilitatea față de ceea ce simți și gândești.
- Dorința de a performa în muncă și de a ne maximiza abilitățile.
- Dorința de descoperire a mecanismelor de apărare și de renunțare la acestea.
- Disponibilitatea de a-i vedea pe ceilalți oameni în cea mai bună lumină posibilă.
Maslow și psihologia organizațională
Teoriile și conceptele lui Maslow au fost deschizătoare de drumuri și pentru ariile a ceea ce astăzi numim psihologia muncii și a sistemului organizațional. Astfel, „complexul lui Iona“ este termenul pe care adesea îl asociem cu munca renumitului psiholog când facem referire la sfera profesională. Acest complex se referă la teama de împlinire a propriei măreții, sau la evitarea adevăratei noastre chemări. Maslow a observat că oamenii se tem de cea mai bună versiune a lor, în aceeași măsură în care se tem și de cea mai rea versiune personală. Pentru noi, oamenii, poate părea înspăimântător să avem o misiune de viață. De aceea, adesea, ne rezumăm la a avea doar locuri de muncă, prin care să ne asigurăm supraviețuirea.
Pentru a stimula creativitatea și potențialul personal, în calitate de profesor sau de vorbitor, Maslow obișnuia să adreseze întrebări mai mult decât surprinzătoare pentru acele vremuri: Care dintre voi intenționează să devină președinte?; Care dintre voi va deveni un lider moral inspirat?; Dacă nu voi, atunci cine? Maslow considera că unii oameni evită să devină extraordinari de teamă să nu fie etichetați drept grandomani, iar apoi asta devine scuza lor pentru a nu mai încerca deloc. Ce-i drept, posibilitatea de a deveni extraordinari stârnește un fulger de frică în mulți dintre noi, iar acesta este necesar pentru procesul de transformare. De aceea, oamenii de succes, în viziunea psihologului american, au obiective mari, echilibrate cu faptul de a rămâne cu picioarele pe pământ. Mai exact, aceștia țintesc spre cer, dar rămân foarte bine ancorați în realitate.
Cărți de succes
- O teorie a motivației umane, publicată în 1943;
- Motivație și personalitate, publicată în 1954;
- Către o psihologie a ființei, publicată în 1962;
Mai multe informații despre munca și contribuția lui Abraham Maslow în lumea psihologiei sunt disponibile în volumele: 50 de clasici. Psihologie și Psihologie, idei fundamentale.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
