Skip to content

Pe parcursul unei zile, o multitudine de emoții ne încearcă și ne transformă, ne facilitează relaționarea cu ceilalți sau ne îngreunează și ne provoacă și mai multă durere.

Ne dorim să fim fericiți și am vrea să dilatăm momentele în care râdem cu gura până la urechi sau pe cele în care ne simțim apreciați, iubiți, valoroși. Tindem să ne înconjurăm de oamenii care ne ajută să accesăm astfel de emoții și are sens să fie așa.

Emoțiile negative fac parte din firescul vieții

Ne este dificil să recunoaștem furia și tristețea ce se ascunde în noi, neputința și teama ce oglindesc eșecurile și imperfecțiunile noastre, de aceea tindem să le mascăm și să le negăm, pentru că astfel am fi vulnerabili în relații. Credem că a ne controla emoțiile presupune expunerea celor pozitive și negarea celor negative, sperând ca astfel să obținem mai mult control și siguranță în relații.

Doar dacă îți acorzi un răgaz să te gândești cum a fost ziua ta, și dacă în această retrospectivă te oprești asupra acestui aspect al sinelui tău – emoțiile resimțite, vei fi surprins să descoperi că au fost momente de teamă, de bucurie și entuziasm, situații ce te-au înfuriat – moment în care poate cu greu ți-ai stăpânit lacrimile, și clipe în care te-ai simțit asemenea unui vulcan fierbinte ce stă să erupă și să distrugă tot ce-l înconjoară. Adevărul este că toate îți aparțin și e absolut normal să fie parte din tine. Reacționăm în baza a ceea ce deja există în noi, din copilărie, din adolescență, din ce am construit în relațiile cu cei dragi sau cu cei ce ne-au rănit și ne-au abandonat.

Dificultatea vine din cum gestionăm aceste emoții și cum le permitem să se manifeste comportamental. Fiecare comportament vine însoțit de o emoție, iar în spatele fiecărei emoții stă cel puțin o nevoie neîndeplinită. Dacă cei din jurul nostru se limitează în a vedea doar un segment din acest triunghi, sunt șanse mari să ne simțim neînțeleși, pierduți, deconectați în relații.

Însă, înainte de a ne concentra pe ce avem nevoie ca ceilalți să facă pentru nevoile noastre, permite-ți să te observi, să fii atent la cum se simte această emoție în corp, localizeaz-o și denumește-o în gând, verbalizează atent la senzațiile resimțite, pentru a face pași spre acceptarea ei. Fiecare emoție durează doar câteva secunde bune, poate minute, însă modul în care noi reacționăm la acestea ne poartă către accesarea altora. Când sinele tău se întregește prin conectarea dintre emoție, corp, gânduri și senzații, emoțiile negative sunt acceptate și integrate, evitând acumularea lor spre punctul de explozie sau burnout, cât și deconectarea din relații.

Creierul nostru este responsabil cu gestionarea emoțiilor

Studiile de specialitate despre creierul uman sunt extrem de complexe, însă o informație ce pare să frapeze de fiecare dată este faptul că acesta este pe deplin dezvoltat abia în jurul vârstei de 20-24 ani. Daniel J. Siegel, în cartea sa Creierul copilului tău descrie atât de creativ cum are loc acest proces de maturizare și ce putem face noi, adulții, pentru a dezvolta diferitele sale elemente și pentru a antrena procesul de integrare. Integrarea presupune conectarea părților separate astfel încât să lucreze cât mai bine.

Dacă ne gândim la zonele inferioare ale creierului (creierul reptilian, sistemul limbic), responsabile cu funcțiile noastre de bază și cu impulsurile înnăscute, ca fiind parterul unei case, și zona creierului superior, responsabil cu capacitatea de a lua decizii, de a planifica corect, de moralitate și empatie, ca fiind etajul unei case, atunci putem să înțelegem complexitatea procesului de integrare descris de Daniel J. Siegel.

℗PUBLICITATE



Am crede că e suficient să raționalizăm emoția trăită pentru a o depăși, dar cu toate acestea, se întâmplă să fim de nerecunoscut atunci când suntem flămânzi, când suntem controlați de furie sau când am pierdut o persoană dragă. Altfel spus, parterul casei creierului nostru este în flăcări și ne este greu să urcăm la etaj pentru a accesa gândirea rațională.

Cum creierul copilului – etajul superior – este în construcție, noi adulții avem răspunderea să fim sprijin și ghidaj pentru acțiunile ce au loc la parter.

Putem face aceste lucruri în trei pași simpli:

  • Oglindirea emoțiilor prin denumirea lor și normalizarea lor. Copiii au nevoie de noi pentru a da sens emoțiilor simțite: „Observ că ești supărat! E de înțeles că simți asta!“, „Ce fericit ești! E minunat că simți asta!“, „Se vede că te-ai înfuriat, e în regulă!“;
  • Observarea comportamentului și descrierea lui. Părinții pot continua primul punct cu descrierea comportamentului aferent emoțiilor: „Văd la tine că privești în jos și oftezi“, „Ai sărit în sus ca o minge colorată“, „Am observat că ai aruncat jucăria și ai țipat cu toată puterea“;
  • Accesarea și verbalizarea nevoii. Atunci când copiii nu-și pot controla emoțiile, noi îi putem conține emoțional, observând nevoia ce a condus spre exprimarea lor. Putem întreba, lăsând spațiu exprimării acestora, sau putem să oferim exemple, uneori poate vulnerabilizându-ne, exemple ce-i pot sprijini pe copii în propriul proces de conștientizare: „Ce pot face pentru a te ajuta?“, „Când sunt tristă, îmi place să fiu ținută în brațe. Ai vrea să vezi cum e pentru tine?“, „Cred că ți-e greu să fii atât de furios. Te-ar ajuta să sărim ca o minge sau să respirăm profund ținându-ne de mână, până eliberăm toată furia rămasă?“.

Aflând toate acestea, te invit să fii atent la ce emoție a născut în tine acest articol. Te simți cu ea? Cum se manifestă ea? Ce ai nevoie acum și cum poți să-ți îndeplinești această nevoie?

Fii blând cu răspunsurile descoperite și fii sprijin în relația cu copilul tău, care acum descoperă codurile creierului său.

Empatizează cu cei pe care-i întâlnești pe parcursul zilei și descoperă alături de ei cum relația voastră poate conține emoțiile și comportamentele ce se nasc!


Citește și:

Maria Manuela Szabo, psiholog cu drept de liberă practică, a absolvit Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației la Univ. Al.I. Cuza, Iași, specializarea Psihopedagogie specială, și masterul de Psihologie Clinică și Psihoterapie la aceiași universitate. După aproape șapte ani în învățământul special, a decis să devină logoped în particular. Pentru dezvoltarea personală și înțelegerea mai profundă a nevoilor copiilor și familiilor, a urmat formarea în terapie sistemică familială, absolvind-o cu Magna cum laude. Este facilitator educațional în programul Cercul Siguranței și în prezent urmează formarea în Terapie relațională Imago.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0