Skip to content

Se întâmplă să spunem cu voce cuvinte pe care nu înțelegem de ce le-am spus. Le gândeam, dar totuși n-am fi vrut să le împărtășim cu ceilalți. Atunci apare acel „Ups, nu asta voiam să spun“. Psihanaliza numește o astfel de întâmplare „act ratat“. O producție a inconștientului, un mijloc, un mod prin care acesta reușește să se exprime. Actul ratat este, astfel, mijlocul prin care inconștientul reușește să dezvăluie dorințele care sunt depuse în el. Actele ratate sunt, de asemenea, cunoscute sub numele de alunecări în vorbire sau memorie, erori care nu pot fi explicate de persoana care le-a comis, deoarece de multe ori persoana nu este conștientă de ceea ce s-a întâmplat și nu poate găsi un motiv logic pentru a explica de ce și cum s-a întâmplat. Acest lucru se datorează faptului că originea actelor ratate provine din inconștient și tot conținutul adăpostit acolo funcționează ca ceva inexplicabil și contradictoriu pentru conștiință.

Termenul de act ratat a fost introdus de Sigmund Freud. El a conceptualizat actul ratat ca fiind o manifestare, o vorbă a inconștientului care intră în conflict cu intenția conștientă a subiectului, generând astfel simptomul. Prin acest act ratat apare în conștiință o dorință inconștientă. Freud considera că actele ratate sunt acte psihice, purtătoare de semnificații, intim legate de două intenții opuse, conștientul și inconștientul. Subiectul își poate îndeplini propria dorință inconștientă printr-un act ratat și nu știe nimic despre asta, din moment ce intenția sa conștientă nu avea nicio legătură cu ceea ce s-a întâmplat. Ceea ce se întâmplă este că, în realitate, această intenție este proprie subiectului, dar apare, în principiu, ca ascunsă pentru el. În acest fel, actele ratate se manifestă ca rezultat al unei acțiuni intenționate a inconștientului, care au loc spontan și fără a fi controlate de propria voință.

Nu o voință provenită din conștiință funcționează în momentul apariției actului ratat, ci o intenție inconștientă. Acest lucru apare ca o contradicție sau un conflict între voința acestor două instanțe psihice, conștiința și inconștientul. 

Prin reprimare, înțeleasă ca un mecanism de apărare psihică ce funcționează la un nivel inconștient și are ca scop final să respingă ceva din conștiință, subiectul reușește să evite retrăirea sau amintirea unor situații traumatice neplăcute sau generarea de nemulțumire. Actul ratat ar fi, atunci, întoarcerea acelui lucru reprimat care izbucnește în conștiință.Motivele pentru care mecanismul reprimării este pus în mișcare sunt diverse, dar scopul lor este întotdeauna același, de a evita apariția unor sentimente precum angoasa, frica, vinovăția, nemulțumirea etc.

Acest mecanism psihic nu este perfect și, prin urmare, poate eșua în activitatea sa. Rezultatul este generarea unui act ratat. 

Cum se manifestă actele ratate

Există diferite moduri în care se pot manifesta actele ratate. De exemplu:

Verbal

  • Spunem opusul a ceea ce se înțelege, reprezentat de expresia contrară intenției noastre;
  • Erori de pronunție, putând chiar să spunem un cuvânt inexistent, creând astfel un neologism;
  • Înlocuirea cuvintelor, atunci când un anumit cuvânt a fost menit și înlocuit cu un alt cuvânt;
  • Spunem ce nu a fost menit să spunem în mod conștient.

Citire și scriere

℗PUBLICITATE



Aceste greșeli pot fi manifestate împreună cu cele verbale. Se poate întâmpla ca atunci când citim cu voce tare, să schimbăm un cuvânt cu altul, să pronunțăm greșit un cuvânt sau să creăm un neologism produs de intenția de a citi cuvântul potrivit în combinație cu un cuvânt asociat cu un gând.

Auditiv

Se referă la auzul a ceva diferit de ceea ce s-a spus, neavând de-a face cu probleme de auz, ci mai degrabă din cauză că am crezut că auzim ceva diferit de ceea ce a spus cealaltă persoană. De obicei, se întâmplă ca persoana să fie convinsă că a auzit ceva care nu are nicio legătură cu ceea ce a spus celălalt. 

Memorie sau uitare

Aceste tipuri de manifestări sunt legate de lacune mentale. Numele proprii, datele, evenimentele, cuvintele, faptele sau situațiile pot fi uitate. Acest tip de uitare are un caracter momentan și tranzitoriu, nefiind permanent.

Se pare că actul ratat nu este rezultatul întâmplării. Indiferent de forma de manifestare, scopul său este unic și adevărat, și anume intrarea în conștiință cu un adevăr despre care subiectul nu vrea să știe nimic. Este rezultatul unei manifestări inconștiente care își deschide drumul în conștiință, creând un conflict între ambele instanțe psihice prin confruntarea a două scopuri diferite și dând astfel naștere unui nou sens.

Apoi, atunci când actele ratate, ca formațiuni ale inconștientului, ajung să dezvăluie propriul adevăr, inconștientul însuși este cel care ia cuvântul și deschide calea spre a spune, găsind în actul ratat o formă, un mod, un canal de manifestare pentru a comunica.

Singura modalitate posibilă de a cunoaște dorințele noastre inconștiente este psihanaliza. Prin analiza și interpretarea cuvintelor prezente în discursul subiectului, psihanaliza reușește să rezolve misterele psihice ascunse în spatele simptomelor fizice.

Simona Ioniță este jurnalist cultural, psiholog și lucrător prin arte combinate. Autoare a trei cărți și blogger din 2008. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației (Universitatea Hyperion). Pasionată de cărți, psihologie, teatru și călătorii.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0