Anul 2021 se apropie de sfârșit, un an cu multe provocări restrictive, dar mai ales emoționale, în care am fost zguduiți de tot felul de adaptări pe care am fost nevoiți să le depășim, pentru a putea continua viața, cu bune și rele. Uneori am reușit, alteori ne-am ciuntit din personalitate și am făcut contra voinței noastre, toate acestea făcând parte din procesul de adaptare, după cum ne spun psihologii.
În acest sens, renumita Asociație Americană de Psihologie a publicat recent o listă cu câteva descoperiri importante care au avut loc în ultima perioadă și care se referă, printre altele, la epuizarea cauzată de mediul online, la impactul sportului asupra rezultatelor școlare, la efectele adverse pe care le poate avea, uneori, meditația de tip mindfulness, la curajul generației Z de a-și face cunoscută orientarea sexuală.
Generația Z mai asumată în ceea ce privește recunoașterea orientării sexuale în fața părinților
Potrivit unui studiu în Psihologia orientării sexuale și a diversității de gen, mai mult de jumătate dintre băieții homosexuali și bisexuali din generația Z au raportat că s-au deschis din punct de vedere emoțional în fața părinților lor.
Mai exact, în datele înregistrate în perioada 2018-2020 într-un studiu online de prevenție HIV, dintre cei 1.194 de băieți chestionați cu vârstele între 13-18 ani, activi sexual, din Statele Unite:
- 66% s-au confesat mamelor lor ori figurilor parentale de sex feminin și
- 49% s-au deschis taților lor ori figurilor parentale de sex masculin.
Rezultatele sunt reprezentative, cu atât mai mult, cu cât procentele au fost augmentate cu mai bine de 50% comparativ cu anii 1990, când se aproximează că 40% dintre băieții adolescenți erau cu mamele lor, în timp ce mai puțin de 30% erau cu tații lor. Totodată, constatările au mai relevat faptul că repondenții albi, homosexuali și nereligioși au fost mai predispuși să recunoască public orientarea sexuală în fața unui părinte, în comparație cu semenii lor de culoare sau care provin din familii religioase.
Epuizarea cauzată de Zoom
Pandemia COVID-19 ne-a făcut, în egală măsură, să fim „ași“ în domeniul tehnologiei, făcând cunoștință cu aplicația Zoom, menită să ne ajute să realizăm video-conferințe. Dacă la începutul lockdownului mediul online era un aliat, în prezent, toate aceste video-conferințe fără sfârșit ajung să ne obosească din ce în ce mai mult. Ne confirmă rezultatele unei cercetări din Journal of Applied Psychology.
Pe scurt, în septembrie 2020, cercetătorii au întrebat 55 angajați (dintr-o paletă largă de industrii din Statele Unite ale Americii) ce lucrau în modul work from home (munca de acasă) despre cum apreciază aceste video-conferințe. În mai 2020, li se ceruse angajaților să completeze chestionare pe oră, timp de cinci zile lucrătoare consecutive, despre modul în care au folosit aplicația, precum și sentimentele lor în urma video-conferințelor. Patru luni mai târziu, aproximativ 93% dintre participanți au raportat că au experimentat oboseală prin video-conferințe, epuizare maximă post-întâlniri în după-amiezile târzii. Rezultatele răspunsurilor a 279 de ședințe video sugerează că întreruperea microfonului propriu și existența unor sentimente mai adânci de apartenență la grup au fost legate de un grad mai scăzut de oboseală după video-conferință. Rezultate confirmate și în perioada de dinainte de pandemie, în cartea semnată de dr. Vivek Murthy, Împreună. Acesta ne atrage atenția asupra faptului că însingurarea și distanțarea sunt nocive atât pentru calitatea vieții angajaților, cât și pentru randamentul în muncă.
A ne simți în formă, ne ajută în gestionarea stresului
„Mens sana in corpore sano“ este unul dintre truismele simple cu care suntem învățați încă de mici. Însă, pe măsură ce înaintăm în vârstă și începem să ne „împrietenim“ cu stresul, observăm că ajungem să facem cunoștință și cu îmbătrânirea prematură. Tendința actuală este de a ne menține tineri cât mai mult timp, iar acest deziderat este unul cât se poate de plauzibil, de vreme ce studiile arată că a se simți mai tineri decât vârsta cronologică protejează adulții de vârstă mijlocie și seniorii de efectele nefaste ale stresului.
Oamenii de știință au analizat datele colectate de la 5.039 de repondenți ai unui sondaj longitudinal asupra rezidenților germani cu vârsta de patruzeci de ani și peste patruzeci de ani, ce acoperea perioada 2014-2017. Sondajul includea întrebări despre nivelul de stres din viața lor, starea lor funcțională ori vârsta lor subiectivă. Rezultatele au relevat faptul că cei care au comunicat un nivel de stres mai crescut în viața lor au experimentat scăderi semnificative ale sănătății lor funcționale în ultimii trei ani. În cazul celor ce s-au simțit subiectiv mai tineri decât erau în fapt, cauzalitatea dintre stres și precaritatea sănătății era redusă. Acel efect protector a fost prezent la intensitate maximă în cazul participanților celor mai în vârstă. Pentru mai multe informații despre ce strategii putem folosi în gestionarea stresului, vă recomand cartea Burnout: Cum să spargi cercul vicios al stresului.
Tulburările afective, stabilite cu o mai mare precizie
Dacă până acum depresia și anxietatea erau subiecte tabu, diagnosticate cu dificultate, pe alocuri, potrivit unui studiu în Molecular Psychiatry, un nou test de sânge poate arăta magnitudinea depresiei și, în egală măsură, poate prezice probabilitatea ca acesta să dezvolte, în viitor, depresie severă ori tulburare bipolară.
Cercetătorii au studiat 44 de participanți din SUA pe o perioadă de 18-36 luni și au realizat fluctuații ale nivelurilor sangvine în rândul biomarkerilor ARN, dar și măsurători ale stărilor de spirit (crescute ori scăzute). Următorul pas a fost să valideze primii 26 de biomarkeri candidați într-un grup independent de 47 de participanți din studiile anterioare cu depresie sau manie severă, apoi au testat biomarkerii pe alți 586 participanți, conchizând că șase dintre biomarkeri au fost cei mai preciși în urmărirea și prognosticarea depresiei ori a tulburărilor de dispoziție bipolare. Pentru strategii inovative de management al depresiei, vă recomand volumul Cum să bagi depresia în depresie.
Eficiența MDMA în tulburarea de stres posttraumatic
Conform unui studiu publicat în Nature Medicine, terapia asistată de MDMA poate fi o alternativă de tratament eficient, cu costuri reduse, pentru PTSD (tulburarea de stres posttraumatic). Mai exact, în primul studiu clinic de fază trei a unei terapii asistate cu psihedelice, 90 de participanți din SUA, Canada și Israel ce sufereau de PTSD cronic ori sever au beneficiat de psihoterapie, plus MDMA ori placebo. Rezultatele relevă faptul că două treimi din grupul ce primise terapie asistată de MDMA nu se mai încadra, după trei sesiuni, în diagnosticul PTSD (față de o treime din grupul ce primise terapie asistată cu placebo), fără a crește riscul de gânduri ori comportamente suicidare, evenimente cardiovasculare adverse ori potențial abuz (comparativ cu placebo). O lectură complexă pe subiect este cartea Când corpul spune nu, semnată de terapeutul Maté Gabor.
Stimularea stării afective și a motivației
Potrivit unui studiu realizat pe șoareci, apărut în Proceedings of the National Academy of Sciences, psilocibina (substanța chimică activă din „ciupercile magice“) are beneficii asemănătoare antidepresivelor.
Oamenii de știință au analizat un grup de șoareci timp de câteva ore pe zi, pe o perioadă de două-trei zile, unii dintre ei pierzându-și motivația de-a se implica în comportamente cu funcție de recompensă. Ulterior, cercetătorii au administrat psilocibină unui subset al acestor șoareci și, în douăzeci și patru de ore, șoarecii au lucrat din nou pentru recompense; mai apoi, au administrat unui alt subset de șoareci stresați atât psilocibină, cât și ketanserină (un medicament blocant al receptorului serotoninei, despre care se crede că mediază efectele psihedelice ale psilocibinei) și au descoperit că, 24 de ore mai târziu, inclusiv acești șoareci au revenit la lucru pentru a primi recompense. Rezultatele arată că posibilitatea ca efectele antidepresive cu acțiune rapidă ale psilocibinei să poată fi obținute în rândul oamenilor, fără a duce la halucinații ori la necesitatea gestionării lor.
Este important de înțeles că mai puțin poate însemna mai mult
Extrapolând, potrivit publicației Nature, atunci când ne confruntăm cu o situație ce necesită îmbunătățiri sau ajutor, avem tendința, de cele mai multe ori, să adăugăm ceva, mai degrabă decât să eliminăm ceva. Cercetătorii au invitat 2.330 participanți din SUA să rezolve opt probleme în care adăugarea ori eliminarea elementelor a dus la soluții la fel de valide. În toate felurile de provocări și neplăceri, majoritatea participanților au ales să adune, în loc să scadă, inclusiv în cazurile în care oamenii de știință au oferit stimulente pentru a rezolva problema prin eliminarea a ceva. Cei ce au avut trei probe de practică în care scăderea a avut soluția superioară au avut mai multe oportunități să șteargă pătratele din sarcina reală decât repondenții ce nu au participat la testele de practică. Totodată, o altă descoperire a fost legată de supraîncărcarea participanților cu informații străine, care fenomen nu are rezultatele dorite, ci doar determină o supra încărcare. Despre cât de important este să regândim ceea ce știm și despre cum să ne gestionăm mai bine resursele cognitive a scris pe larg psihologul american Adam Grant, în volumul Regândește. Forța cunoașterii lucrurilor pe care nu le cunoști.
℗PUBLICITATE
Autismul are tipare diferite de dezvoltare
Cercetătorii au folosit fRMN pentru a examina activitatea cerebrală a 184 tineri din SUA cu vârste cuprinse între 8 și 17 ani și au descoperit că diferențele dintre modelele de activare a creierului între fetele cu și fără TSA (tulburarea de spectru autist) nu se asemănau cu diferențele dintre băieții cu și fără TSA.
La fetele cu TSA, printre regiunile creierului ce prezintă o activare redusă a fost striatul, responsabil de interpretarea interacțiunii sociale și a limbajului. Totodată, analizele genetice realizate pe alte 250 persoane relevă faptul că fetele cu TSA au un număr mai mare de variante rare de gene ce sunt active pe perioada dezvoltării timpurii a striatumului comparativ cu băieții cu TSA. Însă, așa cum precizează și oamenii de știință, aceste concluzii indică faptul că rezultatele studiilor privind TSA nu se pot generaliza în funcție de sex.
O mai bună calitate a sexului înseamnă grijă de sine
Potrivit unui studiu publicat în revista Epilepsie și Comportament, atunci când persoanele cu epilepsie sunt mai mulțumite din punct de vedere sexual, își pot gestiona mai bine condițiile de sănătate. Cercetătorii au chestionat 88 de participanți cu epilepsie din SUA despre relațiile lor intime și practicile lor de autogestionare și au descoperit că există o cauzalitate crescută între satisfacția sexuală și grija de sine (în funcție de variațiile de vârstă, sex, sprijin social, ori prezența comorbidităților) în privința comunicării stării de sănătate, a abilităților de adaptare, a sprijinului social, a managementul stresului, a urmăririi convulsiilor, a răspunsului la convulsii și a stării de bine. În egală măsură, nu a fost găsită nicio asociere cu factorii legați de tratament, siguranță, proactivitate și aderență medicală. Pentru mai multe informații merită să lecturați scrierile lui Esther Perel din cartea Inteligența erotică, dar și cartea #LoveIsFun.
Eficiența terapiei online
Conform unei meta-analize publicate în revista Psihologie clinică și psihoterapie, terapia online poate fi catalogată drept la fel de eficientă ca și formele tradiționale de terapie, adică cele în format fizic.
Ulterior analizei a 103 studii cu 5.245 participanți, rezultatele au relevat faptul că participanții la terapia desfășurată în mediul online au înregistrat îmbunătățiri semnificative în comparație cu participanții din grupul de control, care nu au experimentat nicio terapie. Dacă vorbim de o diferențiere a datelor în funcție de tipul terapiei, dar și al afecțiunii tratate, s-a demonstrat că terapia online a fost mai eficientă pentru terapia cognitiv-comportamentală, utilizată pentru a trata anxietatea, depresia, precum și tulburarea de stres posttraumatic. Mai multe informații relevante sunt disponibile aici: Psihoterapie online. Știință și practică.
Activitatea fizică duce la o creștere a rezultatele școlare
Conform cercetărilor din PLUS ONE, activitatea fizică este corelată autoreglării din perioada copilăriei, care, la rândul său, prezice rezultatele academice notabile. Cercetătorii au analizat datele dintr-un studiu longitudinal realizat pe 4 043 de copii din Marea Britanie, în care profesorii și părinții au analizat componentele emoționale și comportamente ale abilităților de autoreglare ale copiilor la 7, 11 și 14 ani. Nu a rămas neanalizată nici activitatea fizică a celor mici, astfel că oamenii de știință au descoperit legătura dintre creșterea activității fizice și reglarea emoțională la toate cele trei vârste.
Astfel, pentru cei de șapte ani, reglarea emoțională a mediat asocierea dintre activitatea fizică și performanța școlară pe parcursul școlii primare timpurii, pe când celor de unsprezece ani, activitatea fizică le-a reglat comportamentul, care, prin complementaritate, a însemnat și rezultate academice notabile.
Toate aceste efecte au influențe diferite asupra statutului socio-economic, însă indică faptul că activitatea fizică timpurie susținută poate îmbunătăți auto-reglarea și performanța academică a celor mici. Recomandări utile găsim și în cărțile Parenting pentru succes și Start: un corp activ, un creier sclipitor.
Obediența și repercusiunile sale
Conform cercetărilor publicate în Psychological Science, oamenii care urmează ordinele se simt mai vinovați pentru rezultatele negative decât cei ce iau decizii proprii și au consecințe nefaste. Pe parcursul a cinci experimente, cercetătorii au solicitat, unui total de 1.490 participanți online, să-și imagineze că fie au de luat o decizie în mod individual, fie li se spune de către superiorul lor cum să acționeze. După aflarea faptului că a avut loc un rezultat tragic, ca urmare a acțiunilor lor, participanții s-au simțit mai vinovați atunci când au urmat ordinele superiorului decât atunci când a fost rezultatul propriilor decizii. În contrapartidă, participanții ce acționau drept terți observatori i-au blamat pe superiori mai mult decât pe cei care le-au urmat ordinele.
Oamenii de știință subliniază faptul că cei ce se supun ordinelor se simt mai vinovați din pricina regretului că nu au respins directivele ce le-au încălcat propriile standarde morale. Ca recomandări de lectură viitoare vă propun Curajul de a fi vulnerabil și Dansul fricii.
Repercusiunile meditației mindfulness
Potrivit unui studiu din Clinical Psychological Science, meditația mindfulness ar putea avea efecte adverse într-un ritm asemănător cu cel al altor tratamente psihologice.
În acest sens, cercetătorii au divizat 96 participanți din SUA în trei grupuri, fiecare grup fiind repartizat unei anumite versiuni a unui program de terapie cognitivă, bazat pe mindfulness, timp de opt săptămâni. La finalul programelor, repondenții au evaluat tonul emoțional al 44 de experiențe legate de meditație și impactul avut asupra vieții și funcționării lor. Pe scurt, 58% dintre participanți au raportat cel puțin un efect advers pe termen scurt legat de meditație, inclusiv hipersensibilitate, coșmaruri ori reexperimentare traumatică; 37% au raportat efecte negative pe termen scurt asupra funcționării lor, în timp ce 6-14% au menționat tulburări de funcționare (asociate disocierii și hiperexcitării), ce au durat mai mult de o lună. Pentru a ști cum să practicăm corect strategiile de mindfulness, care nu sunt sub nicio formă un panaceu universal, vă recomand cărțile lui Jon Kabat-Zinn, volumul Mindfulness urban și cursul online Mindfulness.
Fă-mă să simt ceva!
Conform cercetărilor din Nature Human Behavior, în vreme ce evaluările online marcate cu X stele ale produselor, respectiv serviciilor, tind să fie predicatori nerealiști ai succesului lor comercial, factorul emoționant al recenziilor narative pentru produse ori servicii este legat de vânzări mai mari.
Mai exact, cercetătorii au studiat tweeturi despre reclamele Super Bowl în 2016 și 2017, treisprezece ani de recenzii de filme pe site-ul metacritic.com, sute de recenzii pe Yelp ale restaurantelor din Chicago, precum și comentarii ale cărților vândute pe Amazon din perioada 1995-2005. Rezultatul a fost că marea lor majoritate au fost pozitive însă nu au fost predictibile succesului economic. Următorul pas a fost acela de a analiza conținutul cuvintelor din recenziile narative, cu ajutorul Lexiconului evaluativ, ce surprinde emoția unei narațiuni sau, mai precis, atitudinea ce se află la rădăcina emoției, dincolo de valența ei (pozitivă ori negativă). Rezultatele au subliniat faptul că produsele ori serviciile ce aveau un limbaj emoționant în evaluările consumatorilor se bucurau, direct proporțional, de succesul comercial.
Așadar, componenta umană își spune cuvântul chiar și acolo unde poate doar am crede că lucrurile sunt robotizate, improprii și fără sens. Este important să avem grijă atunci când detaliile fac diferența și, totodată, să nu uităm că și prestatorii de servicii sunt oameni, care nu își doresc decât să-și îmbunătățească calitatea (și nicidecum contrariul), iar în tot acest proces, un strop de obligație ne revine și nouă, celor ce suntem de cealaltă parte a baricadei.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
