Adevărul despre influența jocurilor video violente asupra copiilor (partea a 2-a)

În prima parte a acestui articol am vorbit despre cercetările asupra jocurilor video violente și legătura lor cu gândurile agresive.

Ce îi atrage pe copii la jocurile video violente?

Există cazuri oribile în care oamenii pretind că au folosit jocurile video violente pentru „a se antrena“ pentru violență în lumea reală, cum ar fi Anders Behring Breivik, omul care a ucis 77 de oameni, cei mai mulți dintre ei, adolescenți, într-o tabără de vară din Norvegia. Cu toate acestea, marea majoritate a copiilor care sunt atrași de jocurile video violente nu se joacă cu nicio intenție de a răni pe cineva în viața reală.

Jocurile video sunt de multe ori interesante și captivante. Ele oferă provocări pentru copii și un sentiment de măiestrie, atunci când ei reușesc să depășească provocările. De asemenea, mai este distractiv și pentru că se pot juca și cu prietenii.

Potrivit lui Cheryl Olson (2010), principala motivație pe care copiii o raportează pentru a juca jocuri video de orice fel este: „Este doar pentru distracție!“. Peste 75% dintre băieții și peste 60% dintre fetele din gimnaziu din eșantionul de cercetare au fost puternic de acord cu această motivație. Concurența, excitarea, și ceva de făcut atunci când te plictisești erau alte motivații frecvent vizate. Alți cercetători au subliniat interacțiunea socială, provocarea, competența, controlul și fantezia ca motive pentru care copiii se joacă jocuri video (de exemplu, Greenberg și colab., 2006. A se vedea, de asemenea, Przybylski et al., 2009).

Interesant este faptul că peste 25% dintre băieți, dar numai aproximativ 5% dintre fetele din studiul lui Olson, au atribuit interesul lor în jocul video și „faptul că le plac pistoalele şi alte arme.“

Pentru unii copii, mai ales băieți, armele și violența dețin o fascinație specială, dar acest interes nu se traduce printr-un comportament agresiv. Am cunoscut câțiva băieți blânzi în practica mea, care erau fascinați de războaie și de soldați și iubeau să deseneze bombe, explozii, cuțite, și sânge care picură. Și fiecare învățător a văzut băieței care făceau dintr-un un băț o sabie sau care ronțăiau un biscuit în formă de pistol. Mulți băieți, deși cu siguranță nu toți, se bucură de joaca prin hârjoneală, rostogoliri, lupte.

Vreau să subliniez: Aceștia nu sunt, în general, copiii cu probleme! Sunt băieți tineri, care explorează fantezia de a fi puternic, chiar invincibil. Ei își exersează poziția în grupul lor de colegi precum și dorințele lor contradictorii de a fi „bun“ și „rău“.

La fel ca și ascultatul unor povești cu fantome sau de a te da într-un roller coaster, jocurile video violente pot oferi acel fior delicios (pentru cei cărora le place acest tip de experiență) de a se confrunta cu „pericolul“ într-un context de siguranță. Viața și moartea – sunt miza finală!

Dar este important să se țină cont de faptul că, indiferent cât de mulți oameni „mor“, într-un joc video violent, de fapt, nimeni nu va fi rănit. Violența nu este „reală“.

Așadar, sunt oare jocurile video violente doar o versiune a secolului 21 a hârjonelii și rostogolirilor? Nu chiar. Imaginile din jocurile video violente nu provin din imaginația unui copil; acestea sunt dezvoltate de către adulți cu un motiv de profit. Ele pot fi extrem de vivace, crude și captivante și odată ce copiii noștri sunt expuși la aceste imagini, ei nu pot să le mai șteargă din minte. 

Risc și reziliență pentru copii în raport cu jocurile video violente

Modul cel mai util de a ne gândi la jocurile video violente ar putea fi să le considerăm un factor de risc pentru agresivitate – la fel cum chipsurile sunt un factor de risc pentru obezitate. Nimeni nu ar recomanda un regim alimentar care constă numai din chipsuri și nimeni nu ar recomanda ca cei mici să se joace nonstop, jocuri video violente. Pe de altă parte, unii oameni se bucură de chipsuri, iar în contextul unui stil de viață sănătos în general, există suficient de alți factori, de a contracara efectele negative ale unor chipsuri din când în când sau de a juca unele jocuri video violente.

Mai precis, Douglas Gentile și Brad Bushman (2012) au realizat un studiu cu copii din clasa a treia și a patra, evaluând modul în care diverși factori de risc sunt legați de agresiunea fizică șase luni mai târziu (analizând rapoarte chiar de la copii, de la colegii și de la profesorii lor). Factorii de risc pe care i-au analizat au fost: 1) expunerea anterioară la mass-media violentă (inclusiv la jocuri video violente), 2) lupte fizice anterioare, 3) experiența anterioară de a fi agresați fizic 4) să fie de sex masculin, 5) să aibă părinți care rareori s-au implicat în monitorizarea activităților lor media și 6), care au tendința de a presupune că oamenii fac lucruri din josnicie în mod deliberat (prejudecata de atribuire a ostilității).

Având mai mulți factori de risc crește în mod dramatic probabilitatea ca acel copil să se implice într-o bătaie în acel an. În cazul în care un copil a avut un singur factor de risc, cercetătorii au putut prezice cu o acuratețe de 30%, dacă acel copil s-ar implica într-un act de agresivitate. În cazul în care un copil a avut patru factori de risc, aceștia au putut prezice lupta cu o acuratețe de 67%, iar în cazul în care un copil a avut toți cei șase factori de risc, cercetătorii au putut prezice cu o precizie de 94%, dacă acel copil s-ar implica într-o bătaie pe parcursul anului următor.

Implicații pentru părinți – Care este politica dvs. în ceea ce privește jocurile video violente?

Așadar, ce ar trebui să facă părinții în legătură cu jocurile video violente?

Toate studiile despre efectele jocurilor video violente descrise mai sus în acest articol implică răspunsuri de natură medie, care nu tind într-o extremă sau alta. Există o mulțime de dovezi că jocurile video violente au efecte mici, mai corect spus – „în medie“ – asupra stării de spirit, a gândurilor și a comportamentului copiilor. Dar în cele din urmă, dumneavoastră sunteți expertul în ceea ce privește copilul și familia dumneavoastră, astfel încât sunteţi în cea mai bună poziție pentru a decide ce are sens pentru copilul dumneavoastră. Aveți trei opțiuni principale în ceea ce privește jocurile video violente:

℗PUBLICITATE

---

---

1. Să spuneți, pur și simplu, NU!

Unii părinți vor decide să interzică jocurile video violente din casele lor, pur și simplu, din principiu, pentru că ei nu doresc să sprijine sau să încurajeze un divertisment violent. Aceasta este o poziție perfect legitimă. Din această perspectivă, nu contează dacă efectele jocurilor video violente sunt mari sau mici, sau în ce condiții acestea apar. Răspunsul este: „NU. Ele nu se potrivesc valorilor noastre.“

În cazul în care vă decideți să faceți acest lucru, explicați copilului dumneavoastră motivele din spatele deciziei. La fel ca și cercetătorii din acest domeniu, va trebui să decideți ce „se consideră“ ca fiind violență, ceea ce nu este întotdeauna clar. Poate fi numit un joc de întrecere cu mașini în cazul în care jucătorii se pot împinge reciproc de pe pistă, ca fiind violent? Dar un joc de strategie bazat pe istorie care implică război dar nu și sânge? Aceste aspecte ar putea constitui o conversație interesantă cu copilul dumneavoastră, care ar putea duce la o explorare și clarificare a valorilor.

În cazul în care copilul dumneavoastră nu este atras, în mod special, către acest tip de divertisment, nu veți primi nicio notificare legată de politica de tip „joc-video-cu-zero-violență“. De asemenea, este destul de ușor de a pune în aplicare acest lucru cu copii mici. Devine mai greu în anii adolescenței, când copiii au o mai mare independență și jocurile video, inclusiv cele violente, reprezintă de multe ori o mare parte din socializare, în special pentru băieți. Chiar dacă nu se poate pune în aplicare această politică 100%, pentru că, de exemplu, copilul dumneavoastră joacă jocuri care credeți că sunt nepotrivite atunci când își vizitează prietenii, totuși copilul va juca aceste jocuri mult mai puțin decât în cazul în care le-ați fi avut disponibile în casă.

Și, desigur, jocurile video violente nu sunt singurul sau cel mai bun mod pentru copii să se conecteze. În cazul în care decideți să interziceți jocurile video violente în casa dumneavoastră, asigurați-vă că copilul dumneavoastră are alte activități distractive împreună cu colegii de care se bucură, și care să poată constitui o bază pentru a lega prietenii. Acestea ar putea include: sport, muzică, activități în aer liber, joc imaginativ, jucării de construit, de colecție sau jocuri video nonviolente.

2. Să îi lăsați în pace, să ignorați!

Unii părinți vor decide că ei nu sunt îngrijorați cu privire la efectele jocurilor video violente. Acest lucru poate fi, de asemenea, o poziție legitimă. În cazul în care casa și cartierul în care locuiești sunt destul de liniștite, și aveți, în general, un copil fericit, empatic, care se descurcă destul de bine în școală, care este capabil să gândească critic (de exemplu, are peste nouă ani, sau chiar și mai bine, peste vârsta de doisprezece ani), are alte interese, și prieteni buni, atunci efectele de a juca jocuri video violente sunt susceptibile de a fi minime.

În viața de zi cu zi, există multe lucruri care pot duce copiii să aibă gânduri, emoții şi comportamente agresive, inclusiv de a avea teme lungi de la școală, să îi rogi să își facă curat în camera lor, său să fie tachinat de un frate. De asemenea, pentru copii este mult mai probabil să se comporte agresiv atunci când sunt obosiți, le este foame, sau sunt stresați. Nu este clar dacă acești alți factori au efecte mai mari sau mai mici decât cele de agresivitate rezultate din jocurile video violente. Ca părinți, uneori încercăm să abordăm circumstanțele care declanșează un comportament inadecvat, și, alteori, pur și simplu ne concentrăm doar asupra faptului în care copiii noștri trebuie să se comporte în mod corespunzător, indiferent de circumstanțe.

3. Găsiți o cale de mijloc

Mulți părinți vor încerca să adopte o politică privind jocurile video violente, care e undeva la mijloc, între toate sau nici unul. Există dovezi că o mai mare monitorizare parentală a conținutului violent în expunerea mass-media generală pentru copii este legat de faptul că copii au fost evaluați de către profesori ca având un comportament mai asertiv și mai puțin agresiv, șase luni mai târziu (Gentile et al., 2014).

Douglas Gentile subliniază faptul că există diferite moduri pentru părinții să poată monitoriza jocurile video pentru copii. În primul rând, părinții pot influența conținutul jocurilor video pe care îl joacă copiii lor. Ei pot evita jocurile cu violență realistă sau cele marcate cu „M“ pentru conținut matur. De asemenea, ei pot îndruma copiii spre jocuri video, care sunt distractive și interesante, dar nu și violente sau chiar care implică acțiuni sociale pozitive (de exemplu: Chibi Robo, Lemmings, Super Mario Sunshine). Nu există cercetări care arată dacă utilizarea jocurilor video prosociale poate să crească atitudinea și comportamentul prosocial (de exemplu, Gentile și colab, 2009;. Greitemeyer & Oßwald, 2009; Saleem și colab, 2012). Common Sense Media este o sursă bună de descrieri și comentarii de jocuri video, care vă pot ajuta să luați o decizie informată cu privire la un anumit joc.

În al doilea rând, părinții pot limita cantitatea de timp pe care copiii o petrec la jocurile video, inclusiv la jocurile video violente. Academia Americană de Pediatrie recomandă nu mai mult de o oră pe zi, din timpul total de ecran pentru copiii de școală elementară și nu mai mult de două ore pe zi pentru liceeni. Practic, este mai ușor să se permită jocuri video numai în anumite zile sau în anumite ore decât să recurgeți la ceva de genul „Trebuie să te joci timp de 17 minute!“. Ținând departe de camera copilului electronicele, mai ales pe timp de noapte, este de asemenea, o idee foarte bună. Asigurându-vă că copilul dumneavoastră are o mulțime de activități în „viața reală” de care se bucură, este un mod mai indirect, dar de multe ori foarte eficient pentru a limita timpul petrecut pe jocuri video.

În cele din urmă, părinții pot influența, de asemenea, impactul jocurilor video violente jucându-le cu copiii lor și/sau vorbind despre ele. Fiți atenți cu privire la modul în care le „țineți o predică“ copiilor mai mari şi adolescenţilor, deoarece aceștia tind să se „deconecteze” de ceea ce spuneți. Încercați să puneți întrebări pentru a-l ajuta copilul dumneavoastră că analizeze el singur lucrurile, cum ar fi:

• Ce crezi că este sau nu este realist în acest joc?
• De ce crezi că acest joc a primit rating-ul ăsta?
• De ce crezi că creatorul jocului a inclus aceste aspecte în joc?
• De ce crezi că acest joc este atât de popular?

La fel cum copiii pot învăța să gândească critic despre reclame, ei pot învăța să se uite și la jocurile video într-un mod mai analitic.

Indiferent ce politică veți decide în ceea ce privește jocurile video violente, copilul dumneavoastră, probabil, va spune sau va face, în continuare, lucruri agresive uneori. Este nevoie de multă practică în viața reală pentru copii, ca ei să învețe cum să-și gestioneze frustrarea, să înțeleagă perspectivele altor oameni și să-și rezolve conflictele în mod pașnic.