Deși se vorbește despre schimbări ale structurii anului școlar de ceva timp, se pare că din toamnă elevii vor învăța după un alt format, care nu ar îmbunătăți sistemul actual, ba chiar i-ar putea bulversa pe copii semnificativ.
Intenționând să merg și mai în amănuntul acestei realități care ne impactează direct sau indirect, am cerut opinia Claudiei Chiru (profesor pentru învățământ primar, fondatoare SAGA Kid – Hub Educațional) care apreciază: „În alcătuirea acestei noi structuri a anului școlar nu pare că s-a ținut cont de expertiza unui sociolog, care ar fi putut susține (ne)potrivirea acestei noi găselnițe cu structura societății românești și cu relațiile interumane, din cadrul grupurilor sociale. Persoanele care au lucrat la această structură s-au inspirat din modelul finlandez, model absolut superb în Finlanda, care dă roade incredibile, dar care, din păcate, la noi nu se va potrivi, cel puțin în anul 2022 și în următorii 30-40 de ani, probabil. Finlandezii sunt obișnuiți ca școala să fie a comunității, să fie a acelor oameni care trăiesc pentru ea, care o protejează, care îi înțeleg însemnătatea și obiectivele, care sunt serioși și corecți, nu doar în ceea ce privește școala, ci și în ceea ce privește viața lor, în general. Finlandezii sunt cu 30-40 de ani înaintea noastră, din punct de vedere al educației și al civilizației, eu îi înțeleg, le înțeleg gândirea și o salut. Mie îmi place să fiu optimistă, dar cred că modelul nu este potrivit pentru noi, începători în ale educației și civilizației.“
Cinci module, în loc de două semestre
Potrivit Ordinului de Ministru emis și publicat în Monitorul Oficial (portalinvatamant.ro), predarea se va efectua în cinci module (urmate de cinci vacanțe). Astfel, prima zi de școală va fi data de 5 septembrie 2022 și ultima din primul modul va fi pe 21 octombrie (urmată de o vacanță ce ar avea loc până pe 30 octombrie).
Începerea anului școlar cu o săptămână mai devreme nu este privită cu bucurie și optimism, din orice unghi ne-am uita, întrucât așa cum prof. Chiru susține: „Începerea anului școlar pe 5 septembrie este o problemă pentru părinți care și-au cumpărat concedii în acea perioadă (sunt părinți cu venituri mici, care doar în extrasezon pot oferi vacanțe copiilor). Un sociolog ar fi subliniat acest aspect, dar au lăsat o portiță prin articolul 7, care permite modificarea structurii, după consultarea consiliului reprezentativ al părinților. Modelul finlandez în România va presupune că se vor consulta părinții între ei, cu conducerea școlilor, cu reprezentanții primăriilor, care mai de care mai pregătiți în domeniu. Avem și o referire la posibile suspendări, în funcție de bolile și pandemiile care pot apărea și se lasă loc pentru metodele alternative de învățare, adică predarea online, deci avem artificiile asigurate. Ce mă surprinde, încă, este că suntem foarte interesați să facem aceste focuri de artificii, habar nu am pentru a cui apreciere, dar ne este teribil de greu să menținem o mică făclie aprinsă. Folosesc această metaforă pentru a atrage atenția că ni se pare mai ușor să schimbăm, să radem din temelii modele și practici, decât să le așezăm pe cele testate într-o matriță, să le punem în acțiune și să le rafinăm, pe drum.“
Continuând calendarul structurii anului școlar aferent 2022-2023, al doilea modul de învățământ va fi de pe 31 octombrie-22 decembrie (urmat de o vacanță până în data de 8 ianuarie 2023). Al treilea modul ar fi de pe 9 ianuarie până pe 3 februarie 2023.
Al patrulea modul se preconizează a fi în perioada 13 februarie (sau 20, ori 27 februarie), până pe 6 aprilie (urmat de o vacanță în perioada 7-18 aprilie 2023).
Ultimul modul ar avea loc în perioada 19 aprilie-16 iunie, urmat de vacanța mare, de pe 17 iunie, până pe 3 septembrie 2023.
Pentru clasele terminale, anul școlar se va termina mai devreme (respectiv, clasele a XII-a/XIII-a își vor încheia cursurile pe 2 iunie 2023, iar elevii de clasa a VIII-a, pe 9 iunie 2023).
Ce noutăți mai aduce noua structură școlară
În același Ordin se specifică și perioada de desfășurare a proiectelor „Școala altfel“ și „Săptămâna verde“, și anume între 27 februarie și 16 iunie 2023, pe parcursul a cinci zile lucrătoare.
Prof. Claudia Chiru nu exclude în totalitate relevanța noii structuri. „Acest model poate să ajungă să funcționeze de-a lungul timpului, cu răbdare și cu multă comunicare, comunicare care în momentul de față nu s-a produs și nu cred că se va produce, deoarece specialiștii care au gândit acest model l-au așezat astfel, doar din dorința de a face reforma pe care noi, cu atât de multă nerăbdare o așteptam. Cu alte cuvinte, vor urma și alte schimbări, modulele acestea au nevoie de o oglindire în programa națională și, mai apoi, în clase. Vacanța ciclului primar suprapusă cu cea a gimnaziului, în timpul anului, va genera un haos total, iar alegerile inspectoratelor județene este ceva ce ne dorim cu mare ardoare să experimentăm. Pentru programele naționale „Școala altfel“ și „Săptămâna verde“, avem nevoie de multe aprobări și persoane însoțitoare. Sper să vedem îmbunătățirile normelor de aplicare, apreciez alinierea la nivel global în ceea ce privește mediul. Din păcate, în țara noastră nu le putem arăta copiilor niciun efort real și susținut în acest domeniu: Bucureștiul este o groapă de gunoi prăfuită, restul țării, nu mai spun.“
Schimbarea e un proces
În mediul educațional românesc se poate observa, cu ochiul liber, o bună execuție a regulilor și a normelor școlare impuse de către minister și decidenții politici, fără a există o fărâmă de colaborare transparentă cu cadrele didactice, ori cu reprezentanții părinților. Din păcate, acest lucru nu face altceva decât să creeze o distanțare și mai mare între cele două tabere, făcându-le adverse, opuse, deși au același scop comun: educația copiilor. Aplicarea unui model occidental nu înseamnă respingerea lui, din start, ci implică, într-o primă fază, o introducere blândă, treptată, prin corijarea punctelor slabe și menținerea celor tari, prin găsirea unei căi de mijloc prin care copiii să devină interesați de a merge la școală, de a-și găsi vocația, fără să treacă prin experiențe traumatizante (precum bullying, public shaming, eșecul de a nu ajunge la liceul mult dorit etc).
Lacunele sistemului educațional autohton sunt „abrupte“ și necesită o adaptare imediată, fără echivoc. Însă în toate aceste schimbări ce se proiectează, nu se vorbește absolut deloc despre repercusiunile emoționale pe care elevii le au sau le-ar putea avea, în urma implementării acestora. Oricât de mult am crede că cei mici pot fi modelați după bunul plac, ei sunt la vârste la care, din punct de vedere psihologic, li se creionează trăirile, emoțiile, angoasele și ar fi sănătos să nu pierdem asta din vedere. Așadar, mi-ar plăcea să cred că bunăstarea copiilor este primordială, în detrimentul intereselor politice. Totodată, cred că este necesar un dialog deschis între instituții, pentru a nu se mai propaga traumele cauzate de eșecuri, ce sunt, de multe ori, datorate repartizărilor computerizate. Pentru unii copii poate fi un prag emoțional ușor de gestionat, pe când, pentru alții, poate fi un dezechilibru fără precedent.
Este important să ne reamintim că orice an școlar vine cu provocări, ce pot fi depășite doar prin susținere necondiționată și prin încrederea pe care o putem insufla copiilor. Beneficiind de acești doi piloni de susținere atât acasă (prin empatie, compasiune, conectare și o presiune cât mai scăzută), cât și la școală (prin intermediul cadrelor didactice ce îi pot face să îndrăgească materiile mai complicate), cei mici pot deveni mult mai rezilienți în fața schimbărilor ce apar de la an la an. (Și care, la o primă vedere, pot părea banale, dar care pot lăsa urme adânci, odată cu trecerea anilor).