În prima parte a articolului despre depresia în rândul adolescenților am punctat cum mi-a marcat depresia anii adolescenței, dar și câteva dintre mecanismele explicative cu privire la cauzele și motivele depresiei în viața unui tânăr. În această a doua parte, voi pune accent pe sistemul educațional și voi evidența modalitățile prin care-i putem ajuta pe adolescenții care suferă din cauza depresiei.
Sistemul educațional românesc perpetuează rușinea
Am încheiat articolul trecut scriind despre rușine. Aceasta a ajuns să fie atât de prezentă în societatea noastră, încât o putem descoperi în cele mai neașteptate locuri: acasă și la școală.
Sistemul educațional reprezintă puntea de legătură dintre adolescent și mediul social. Școala este un spațiu în care adolescentul se formează, își măsoară abilitățile, este validat și își modelează caracterul. Prin urmare, sistemul educațional are un rol esențial în formatarea unui adolescent, contribuind la viziunea acestuia despre viață și lume.
Ca să măsurăm eficiența unui sistem educațional e important să ne întrebăm în ce măsură educația susține dezvoltarea unui elev, răspunde nevoilor lui emoționale și cognitive, permite integrarea și acceptarea diferențelor și susține procesul natural de învățare? Or, sistemul nostru educațional tinde, mai degrabă, să perpetueze modele rigide și ineficiente de învățare, bazate pe reproducere.
Programele școlare stufoase, lipsa unei programe alternative, care să stimuleze pasiunile sau curiozitățile și să răspundă unor stiluri de învățare diferite, toate duc la epuizare cronică și neîncredere în procesul de învățare. Sistemul educațional românesc, prin accentul pus pe note, respingerea diferențelor, ignorarea vieții sufletești a elevilor, produce foarte multă rușine. Or, așa cum am văzut mai devreme, rușinea este una dintre cauzele depresiei, cu pagube emoționale imense pentru psihicul în formare.
Procesul de învățare eficient este acela care ne antrenează întreaga ființă: cognitiv, emoțional, senzorial. Putem crea, pentru adolescenții cu energie debordantă, un canal prin care această energie să fie exprimată fluid. Adesea, profesorii sunt copleșiți și exasperați de adolescenții care se mișcă prea mult și interpretează asta, în mod greșit, ca o formă de sfidare și neascultare. Dar toate acestea sunt exprimări firești și sănătoase ale energiei adolescenței, pe care o inhibăm și încercăm să o anihilăm, printr-un sistem educațional rigid. Susținerea și acceptarea sunt în mod special importante pentru adolescenți, dat fiind că la ei funcțiile de învățare depind puternic de această acceptare.
Ce pot face părinții
Cu cât suntem mai implicați în viața afectivă a adolescentului, mai deschiși și mai atenți, cu atât avem șansa să ne dăm seama când un adolescent suferă. Depresia aduce cu sine o atmosferă apăsătoare, de lipsă de speranță și inerție. Când suferă de depresie, adolescenții tind să se retragă emoțional, sunt iritabili, conflictuali, apatici și lipsiți de energie. În astfel de momente putem, pur și simplu, să le punem întrebări directe, de felul: „Te simți rău în legătură cu ceva?“; „Ți s-a întâmplat ceva?“.
Adolescenții își doresc să fie văzuți, să îi cunoaștem, să le cunoaștem frământările, visurile, gândurile. Își doresc să le pătrundem în universul interior, cu blândețe și deschidere. Au dreptul să-și construiască o viată interioară proprie, să fie tratați cu demnitate și respect. Au dreptul să fie triști, chiar dacă uneori ne este greu să le înțelegem zbaterile. Depresia nu are nevoie de justificări, ea doar este, pur și simplu. Arătați-vă disponibilitatea și deschiderea pentru a le fi alături în momentele dificile, așa cum ei au nevoie, în ritmul lor.
Atunci când se simt înțeleși, adolescenții capătă încredere să-și arate emoțiile. Pentru că nu au dezvoltat pe deplin un limbaj emoțional, își comunică sentimentele vorbind mai degrabă despre prietenii, preferințe în muzică, interesul lor pentru fotbal, școală etc. Folosind limbajul lor îi ajutăm să ceară ajutor, să se delimiteze de valorile celorlalți, să devină independenți și responsabili. Îi inspirăm să se încreadă în oameni și în viată, îi încurajăm să creeze conexiuni profunde cu cei din jur.
Parentalul sănătos este acela sincronizat cu nivelul dezvoltării adolescentului și generos în a susține dezvoltarea emoțională și cognitivă. Această sincronizare presupune ca părinții să echilibreze gestionarea puterii și a regulilor sănătoase, cu susținerea inițiativei și a nevoii de autodeterminare a adolescentului (Mark MCConville, Gordon Wheeler, 2013).
℗PUBLICITATE
La această vârstă este mai potrivit să slăbim din control și să supraveghem în mod grijuliu, mai degrabă decât să încercam să-i monitorizăm fiecare gest și să-l supra-protejăm. Printr-un dialog consultativ, îi creăm spațiu să-și exprime propriile păreri și-l invităm să-și asume responsabilitatea pentru independența nou câștigată și pentru propriile alegeri.
Atât familia, cât și adolescentul trebuie să învețe cum să-și reseteze relația, cât să permită distanțarea sănătoasă, rămânând, în același timp, conectați emoțional. Fiecare învață cum să renunțe la un mod vechi de relaționare. Cu toții suferă o pierdere: adolescenții pierd universul magic al bucuriei nemărginite, al lipsei de griji și al protecției absolute din copilărie; părinții pierd locul exclusiv din sufletul copilului lor, acela de a fi sursa unică de protecție și ghidaj.
Dialogul fluid cu un adolescent e o negociere continuă, care promovează încrederea și competența. Uneori, când adolescentul le provoacă limitele, devine agresiv sau recalcitrant, este foarte dificil pentru părinți să-și păstreze cumpătul, obiectivitatea și încrederea. În astfel de momente e bine să ne întrebam dacă nu cumva ceea ce percepem ca obrăznicie și sfidare, nu este mai degrabă un simptom pentru o tensiune internă prea puternică sau pentru o suferință profundă. Disciplinarea sănătoasă implică consecvență; ea oferă așteptări clare și bine argumentate.
Legăturile emoționale îi oferă adolescentului cea mai bună protecție contra depresiei. Timpul de calitate petrecut împreună, responsabilizarea, reguli și limite clare, ritualuri familiale, momentele de împărtășire, toate creează un climat de siguranță. Lecțiile importante pe care le putem oferi ca părinți sunt că relațiile sunt de colaborare, că pot avea încredere că pot primi și oferi iubire, și că este în regulă să primească ajutor, atunci când au nevoie.
Vindecarea depresiei presupune diferențiere și conectare emoțională
Depresia este o afecțiune cronică, debilitantă, care afectează toate aspectele vieții unui adolescent: educațional, profesional și social. Dincolo de un simplu diagnostic, depresia rămâne o mare suferință. Dat fiind că vorbim despre o suferință acută și complexă, psihoterapia rămâne unul dintre instrumentele cele mai eficiente de tratare a depresiei. Tratamentul implică, de obicei, un proces terapeutic corelat, în cazul depresiilor majore, între psihoterapie și tratament psihiatric.
Terapiile care par a funcționa cel mai bine sunt cele care oferă o abordare holistică, o abordare ce-și propune să faciliteze regăsirea unității dintre minte, corp și suflet. Într-o astfel de abordare integrativă, intervenția terapeutică presupune să mobilizăm corpul prin mișcare și să-l ajutam pe adolescent să înțeleagă legătura dintre senzațiile din corp și emoții. Îl învățam cum să-și acceseze resursele interioare, dar și rețeaua de suport exterior. Practic, ceea ce face terapia este să-l ajute pe adolescent să-și găsească drumul înapoi spre vitalitate și să dea sens experiențelor și căutărilor interioare.
Susținerea din partea părinților și a profesorilor este esențială în procesul de vindecare. Prin prezența lor caldă, empatică și plină de compasiune, adulții îi pot ajuta pe adolescenți să trăiască și să proceseze sentimentele de tristețe, deznădejde și confuzie, prezente în depresie. Sentimentele insuportabile pot fi atunci transformate în ceva ce poate fi asimilat și procesat.
Nu este suficient să înțelegem cu mintea, ci e important să ne conectăm emoțional cu adolescenții, să pășim în universul lor, având o atitudine binevoitoare, respectând unicitatea și felul lor diferit de a fi. Vulnerabilitatea și imperfecțiunile lor sunt parte integrantă din cine sunt; sunt surse de creativitate și evoluție.
Un adolescent se vindecă atunci când reușește să asimileze cea mai importantă lecție a adolescenței: aceea de a găsi echilibrul dintre diferențierea de sine și conectarea emoțională. Diferențierea presupune să se poată delimita în mod sănătos de așteptările celorlalți, să-și descopere propriile valori, credințe, aspirații.
Să fii adolescent în prezent e greu și provocator. De aceea, este important ca fiecare dintre noi să contribuie la evoluția și dezvoltarea unor generații de adulți responsabili, iubitori de viată și de frumos, capabili să colaboreze și să-și aducă contribuția la țesătura bogată a societății. Două recomandări de lectură ce pot facilita înțelegere, atât a adolescenței, cât și a depresiei, sunt: Vâltoarea minții și Cum să bagi depresia în depresie.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
