Style & Mindset Coach ar putea să fie o titulatură pe care puțini să o înțeleagă, pe de-a-ntregul. Însă, dacă alături apare și Adriana Matei (Hypewit), lucrurile devin tot mai clare. La o primă interacțiune în mediul online, putem observa că protagonista interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine este mai mult decât un stilist, mai mult decât un creator de conținut, este mai mult decât o prietenă de nădejde și un partener de viață înțelegător și susținător. Are capacitatea de a schimba, total, starea de spirit a femeilor, punându-le în valoare așa-zisele defecte și recunoscând, în egală măsură, că nimeni nu este și nici nu ar fi indicat să fie perfect. Despre cum reușește să facă „magie“ cu garderoba femeilor, despre cât de complicat este să ne acceptăm așa cum suntem, dar și despre planurile sale − în interviul de mai jos.
Declari că funcționezi ca un terapeut pentru mintea și dulapul oricărei femei. Care este, de fapt, rolul unui style coach?
Da, spun asta, pentru că prima etapă a procesului de style coaching nu are nicio legătură cu hainele, ci cu persoana care a apelat la mine. Ca să pot înțelege ce își dorește să vadă în oglindă, cum ar vrea să se simtă, ce ar vrea să scoată la suprafață, trebuie să cunosc parcursul persoanei, de unde vine și unde vrea să ajungă. Hainele sunt extensia personalității și ele influențează fiecare aspect al vieții noastre, fie că ne place sau nu să acceptăm asta. Conturarea stilului personal este strâns legată de conturarea personalității, a parcursului personal. Spun mereu că haosul din garderobă este strâns legat de haosul din viața de zi cu zi, de tumultul interior. Rolul unui style coach este o combinație între rolul unui terapeut și cel al unui stilist: să afle și să înțeleagă nevoile clientului, să îl provoace să iasă din zona de confort, să facă un detox al tiparelor comportamentale și de stil vestimentar, să monitorizeze progresul, să contureze stilul personal, cu propuneri de shopping și de styling.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Ai trecut de la PR la styling. Care este legătura dintre cele două?
Primul meu job în fashion a fost cel de fashion PR pentru designer români, job ce m-a ajutat să cunosc acest domeniu îndeaproape, să am o experiență internațională, să îmi dau seama că acesta este domeniul în care vreau să lucrez. Treptat, mi-am dat seama că hainele și stilul personal au jucat un rol esențial în viața mea, și cu cât studiam mai mult importanța stilului vestimentar din punct de vedere psihologic, cu atât am conștientizat că îmi doresc ca și alți oameni să se bucure de impactul pozitiv pe care hainele îl pot avea asupra vieții lor și că nu este ceva superficial, ba, dimpotrivă. Ca fashion PR, am avut ocazia să cunosc domeniul fashion din mai multe unghiuri, să îi aprofundez diversele specializări și să îmi dau seama cum aș putea să aduc moda mai aproape de oamenii normali, cu o viață obișnuită, și cum să îi ofer profunzime. Și exact asta fac ca style coach.
Ce nu ar fi indicat să aibă o femeie în dulap?
Haine pe care nu le poartă. Haine pe care nu le înțelege.
De ce crezi că reprezentantele sexului frumos spun, adesea, că nu au cu ce să se îmbrace, dar au, de fapt, un dressing impresionant?
Femeile sunt mult mai emoționale decât bărbații. Simt și adună emoții care nu le aparțin, de cele mai multe ori. Și asta se traduce printr-un bagaj care ajunge să fie destul de greu. Și unde este sectorul unde se vede asta cel mai ușor? În garderobă. Adunăm haine care au fost cumpărate impulsiv, la reducere sau pentru că ne-a plăcut cum arătau pe cineva, haine pe care ne-am dori să știm să le purtăm, haine pentru când o să fim mai slabe sau pentru vreo ocazie care încă nu a apărut și tot așa. Dressing-ul impresionant arată un bagaj emoțional impresionant, un parcurs tumultuos, un zbucium emoțional care nu le aparține neapărat și de aici și ironia că nu au ce îmbrăca, deși dulapul este plin. Au multe emoții cu care nu se identifică, experiențe și păreri care nu le definesc. Au multe haine despre care nici nu mai știu cum au ajuns în garderoba lor și pe care nu le poartă, care nu le plac.
Ce ți-ai spus ultima oară când te-ai privit în oglindă?
„Adriana, te iubesc și te accept exact așa cum ești!“.
Ai o rubrică nouă în social media, prin care mergi la cliente acasă, pentru un „detox“ vestimentar. Cât de deschise sunt româncele în fața unei astfel de provocări?
M-am gândit să fac serviciile mele mai accesibile publicului larg, ele fiind niște servicii premium, pe care sunt conștientă că nu și le permite toată lumea. De aici, și ideea canalului de YouTube, unde livrez informații utile unui public mai mare. Rubrica Hypewit vine la tine acasă oferă posibilitatea oricărei femei să aibă parte de serviciile unui style coach, atât partea de terapie, cât și partea de consultanță imagine. Nu contează vârsta, ocupația, bugetul, stilul de viață. Până la urmă, cu toții ne îmbrăcăm, avem nevoie de haine și atunci, de ce să nu ne îmbrăcăm, să ne simțim bine, să ne simțim „noi“? Româncele sunt mult mai deschise și receptive decât mă așteptam eu inițial. Eu, oricum, primesc constant mesaje pe Instagram, în care sunt întrebată diverse despre haine, pantofi, accesorii, trenduri, culori etc. Acum urmăritoarele mele au ocazia să primească sfaturi personalizate.
Ai convins-o pe mama ta să-și facă un tatuaj, deși nu era adepta lor. Cât a contat, pentru tine, luarea unei asemenea decizii?
Da, acum 8 ani am convins-o pe mama să își facă primul tatuaj, la vârsta de 64 de ani. Tot procesul de convingere a durat un an, dar am reușit! Am fost foarte fericită că a înțeles cât este de important pentru mine acest lucru, cât de fericită mă face și că a renunțat la prejudecăți.
Pui accent, în multe dintre postările tale, pe sănătatea emoțională. Ce te-a determinat să faci acest lucru?
℗PUBLICITATE
În primul rând, propria mea sănătate emoțională m-a dus în direcția asta. În ultimii doi ani, m-am concentrat foarte mult pe partea asta, pe vindecarea emoțională și cum vreau ca Instagramul să fie o oglindă a vieții mele reale, nu doar o imagine − mi s-a părut normal să adaptez și textul postărilor. Tot ce postez este exact ce simt în momentul respectiv, ce trăiesc, ce gândesc. Și, desigur că lucrând cu atât de multe femei, descoperindu-le povestea, mi-am dat seama că nu sunt singura care a trecut prin tot felul de provocări și traume și m-am gândit că postările mele vor fi de folos mai multor persoane, să simtă că nu sunt singure.
Ce părere ai despre psihoterapia de cuplu?
Înainte să ajungem la terapia de cuplu, cred că trebuie sa vorbim de terapia individuală. Că până să faci parte dintr-un cuplu, ești singură. Tu cu tine. Și dacă tu nu știi cine ești, ce vrei, ce nevoi ai, care îți sunt limitele, valorile, dacă nu ai făcut pace cu trecutul, traumele, defectele tale, cum să te aștepți să fii într-un cuplu sănătos, echilibrat? Eram în liceu când am intrat prima dată în cabinetul psihologului, din curiozitate și pentru că am fost mereu orientată către dezvoltarea personală, și mi-a plăcut tare mult. M-am simțit în siguranță, puteam spune tot ce îmi trecea prin cap, tot ce simțeam, fără să fiu judecată, ba, dimpotrivă. Și de atunci am tot încercat diverși terapeuți, dar abia acum doi ani am găsit terapeutul potrivit mie. Este foarte important să găsești terapeutul potrivit, care să te scoată din zona de confort și să te ghideze spre vindecare. Nu am făcut terapie de cuplu până acum și nu știu să spun din proprie experiență cum este, dar ascult podcastul lui Esther Perel, Where should we begin și îmi dau seama cât de mult poate schimba traiectoria unui cuplu. Cât de mult poate ajuta atunci când cei doi sunt copleșiți și nu mai știu cum să gestioneze situațiile dificile. 
Ce simți că te limitează, la cum funcționează societatea actuală?
Sincer, nu simt că mă limitează ceva în momentul de față. Dacă aș fi primit întrebarea asta acum un an, doi, aș fi găsit multe lucruri. Dar am înțeles că singurii care ne limităm suntem noi. Cred cu tărie că orice este posibil, dacă îți dorești cu adevărat și crezi în tine.
Care este cea mai mare „luptă“ pe care ai dus-o, până în prezent?
Să înțeleg și să accept potențialul diferit al oamenilor. Să accept că atât se poate și că, orice aș face eu, oricât de mult m-aș perfecționa eu, oricât ajutor ofer, nu se poate mai mult. Dar la fel de mare este și provocarea de a nu mai lupta cu emoțiile mele − să le las să se întâmple. Să sufăr, să plâng, să fiu tristă, supărată și să fiu ok cu asta, să nu mai încerc să fac ceva în privința asta. Eu sunt genul care caută mereu soluții pentru orice situație și căutam soluții inclusiv pentru emoțiile mele. Soluții, adică în traducere, metode prin care să fug de ele. Dar acum nu mai fac asta. Nu mai îmi este frică să simt. Și este extraordinar.
Care este rutina ta din această perioadă, pentru a edulcora stresul inerent?
Podcasturile lui Esther Perel mă ajută foarte tare să înțeleg cum ar trebui să comunice, să gestioneze un cuplu situațiile dificile. Eu nu am crescut într-o familie în care să învăț cum să comunic sau cum arată o discuție sănătoasă în contradictoriu, spre exemplu. Sau cum arată o relație de cuplu echilibrată. Trecând printr-o despărțire în momentul actual, este subiectul care mă interesează cel mai mult și care îmi ocupă mintea. În rest, sportul mă ajută foarte tare, plimbările lungi pe jos, cărțile de dezvoltare personală, terapia, ieșirile cu prietenele mele.
Ce te face să dai unfollow unei persoane?
Hmm… aici sunt mai multe situații. Dar, în principal, dacă nu mă mai interesează ce face persoana respectivă, nu văd de ce aș mai urmări-o.
Care este minciuna pe care o folosești cel mai des?
„Ajung în 5 minute“. De obicei, când zic asta, în 70% dintre cazuri ajung în cel puțin 15 minute.
Ai verificat, de-a lungul timpului, telefonul partenerului?
Da, am verificat. Nesiguranța, neîncrederea sunt niște dușmani puternici. Cred că nevoia asta de a-l verifica pe celălalt este primul semn că relația nu este într-un punct bun. Că tu nu ești într-un punct bun.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
