Skip to content

Pentru părinți, înțelegerea și gestionarea anxietății de separare a copilului poate fi adesea o provocare. Dar cum ar fi dacă ți-aș spune că anxietatea de separare este perfect normală și, totodată, un semn al formării unor atașamente sănătoase? Această anxietate este o altă etapă naturală a dezvoltării pentru mulți bebeluși și copii mici, care se poate manifesta din primele luni de viață și poate continua până la vârsta preșcolară.

În rândurile de mai jos, îți voi dezvălui etapele de vârstă la care este foarte probabil să te confrunți cu această anxietate, precum și modalitățile prin care îl poți susține pe cel mic să depășească obstacolele asociate.

Anxietatea de separare se manifestă, adesea, în timpul primilor ani de viață ai copilului, prin plâns excesiv sau agitație, atunci când părinții sau figurile de atașament sunt absente. Această reacție poate fi declanșată de separări temporare, cum ar fi atunci când părinții reîncep munca ori când cel mic este introdus în colectivitate, sau când, pur și simplu, copilul este lăsat în grija altor persoane.

La ce vârste poate apărea anxietatea de separare?

La vârsta de aproximativ șase luni, bebelușii încep să devină tot mai conștienți de lumea din jurul lor. În această etapă de dezvoltare cognitivă, reușesc să facă diferența dintre sine și persoanele care le sunt cele mai familiare, în special părinții sau îngrijitorii primari. Dacă până acum bebelușul trăia în fuziune totală cu mama sa, abia acum realizează că aceasta este o persoană distinctă, care poate pleca de lângă el, fără a conștientiza și faptul că se va întoarce.

Ulterior, pe măsură ce copiii cresc, în jurul vârstei de opt-zece luni, anxietatea de separare va deveni tot mai evidentă. Este firesc ca cei mici să simtă neliniște, poate chiar teamă, atunci când sunt separați de persoanele familiare, putând începe să manifeste semne de disconfort sau chiar panică, în absența acestora.

De regulă, apogeul este în jurul vârstei de 18-24 luni, când anxietatea atinge cote maxime, iar copilașul, fiind mai mare, își poate exprima dezacordul cu mai multă vehemență. Manifestările acesteia pot varia de la plâns și proteste, atunci când părintele se îndepărtează, la încercări de a se agăța de părinte și de a evita contactul cu persoanele străine. Recomand să reții că acest răspuns este un semn al dezvoltării sănătoase a atașamentului, iar părintele este considerat o sursă de confort și siguranță. Tratează acest comportament ca pe o reacție normală și empatizează cu cel mic.

Cum diminuezi anxietatea celui mic?

Primul pas este să recunoști și să validezi sentimentele copilului. Este crucial să-i arăți că înțelegi că se simte neliniștit sau îngrijorat atunci când ești separat de el și că suntem acolo pentru a-l sprijini și pentru a-l ajuta să treacă prin această perioadă.

℗PUBLICITATE



Încearcă să-ți controlezi emoțiile și să nu dramatizezi momentul separării. Îi poți expune succint motivul plecării, dar nu încerca să prelungești secvența despărțirii pentru că-ți poate simți ușor ezitările sau posibilele sentimente de vinovăție.

O altă strategie eficientă este să stabilești rutine și obiceiuri consistente pentru copilul tău, de la ritualuri de despărțire, cum ar fi sărutarea și îmbrățișarea înainte de a pleca, până la implementarea unui mod personalizat de a-ți lua „La revedere“, chiar sub forma unui joc.

Dincolo de toate acestea, esențial este să nu încerci în niciun mod să-l minți pe cel mic sau să pleci furișându-te. Încearcă să fii onest(ă) și să păstrezi promisiunile cu privire la momentul întoarcerii. Poți începe prin a-l familiariza treptat pe cel mic cu separarea voastră, progresând spre perioade mai lungi de timp, pe măsură ce devine și el mai confortabil.

Nu putem vorbi însă despre anxietate, fără a menționa și impactul semnificativ asupra somnului copiilor, pentru că aceasta poate determina tulburări de somn, coșmaruri sau treziri frecvente în timpul nopții. Copiii pot avea dificultăți în a adormi sau în a rămâne adormiți, atunci când sunt separați de părinții lor sau când se confruntă cu sentimente intense de neliniște ori stres.

Pentru a gestiona aceste momente, recomand să te axezi pe implementarea unei rutine de somn consistente, cu accent deosebit pe conectare. Ascultă-ți copilul și arată-i curiozitate și interes atunci când își exprimă teama sau neliniștea cu privire la separarea voastră.

Prin înțelegere, răbdare și încurajare, putem ajuta copiii să treacă cu succes prin această etapă și să dezvolte abilități sănătoase de gestionare a anxietății și a stresului în viitor.


Citește și:

Sunt de două ori mamă, consultant certificat în somnul bebelușilor și al copiilor de până în 6 ani, pasionată de parenting și relații interumane. Mă preocupă odihna celor mici și liniștea celor mari, având ca misiune să îndrum părinții spre un somn calitativ și o relație armonioasă cu copiii.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0