fbpx
skip to Main Content
Alegi Să Fii O Victimă Sau Un Erou? Cineva Ar Trebui Să Facă Ceva

Alegi să fii o victimă sau un erou? Cineva ar trebui să facă ceva

Pare un răspuns simplu, nu? Cu siguranță valorizăm eroii, doar că marea majoritate dintre noi preferăm rolul de victimă. Un rol mult mai comod și care necesită mult mai puțină acțiune decât cel de erou.

Este infinit mai simplu să judecăm o situație privind doar la ceilalți. Să stabilim, privind cu ochelarii propriei minți cine e de vină, pentru ce și ce anume ar trebui făcut. Însă, în cele mai multe situații noi suntem parte a situațiilor sau problemelor pe care le judecăm și avem o oarecare contribuție, cel puțin inconștientă la ceea ce se întâmplă, așa cum susțin tot mai multe teorii relaționale. Însă a mă uita la mine, la cum contribui eu la o problemă, un conflict, o nemulțumire din viața mea poate fi dificil și amenințător. Este mult mai confortabil pentru ego-ul propriu să fiu o victimă neajutorată a unor circumstanțe. A fi victimă te „scapă“ de răspundere, dar îți ia și puterea de a face ceva.

Să luăm de exemplu o relație de cuplu. Dacă partenerul meu e de vină pentru că el nu poate, el nu face, eu mă pot simți „disculpată“ de orice vină. Dar sunt și lipsită de posibilitatea de a face ceva pentru a-mi îmbunătăți relația. Îmi voi învinovăți partenerul, îl voi copleși cu furia mea sau mă voi retrage într-o depresie, dar nimic nu se va schimba în relația mea. Pentru că atunci când eu îmi pun la zid partenerul singurul lucru pe care el îl poate face este să se apere, să reacționeze defensiv dând vina pe mine. Și rămânem amândoi într-o relație nesatisfăcătoare, nemulțumiți că nimeni nu face nimic, deși e clar că „cineva ar trebui să facă ceva“.

℗PUBLICITATE


Asta se întâmplă uneori și la nivel de comunitate. Citeam mai demult un text comic, dar dureros în același timp despre cum merg lucrurile în România. Textul spunea ceva de genul: există 4 personaje foarte cunoscute: fiecare, cineva, oricine și nimeni. Fiecare este convins că Cineva trebuie să facă ceva, Oricine ar putea să facă, dar Nimeni nu face nimic. Și la nivelul discursului public regăsim mult această ipostază de victimă, orice interviu cu o persoană aflată în funcție de conducere este o disculpare și o justificare a de ce nu se poate face ceva. Urmăriți orice talk-show politic și în esență vedem un personaj care învinovățește pe celălalt că nu face ceva, cel învinovățit se disculpă de ce nu poate să facă ceea ce trebuie făcut. Iar după următoarele alegeri rolurile se schimbă. Și… în rest nimic nu se schimbă pentru noi toți.

Exact asta se întâmplă la orice nivel: individual, cuplu, familie, comunitate. Sistemul, tiparul, „regulile jocului“ rămân aceleași. De aceea, adesea, istoria se repetă și un copil care crește într-o familie abuzivă ajunge să fie abuzatorul în familia sa. Pentru că se învinovățește și se disculpă în mod repetat, aruncând mereu responsabilitatea.

℗PUBLICITATE


Asumarea responsabilității este singura ieșire din acest cerc vicios. Este singura cale de a ajunge în ipostaza de erou. Nu este despre CINE a greșit, ci despre CINE POATE să facă ceva. Este despre ce pot face EU, cum pot eu contribui la îmbunătățirea unei situații. Fie că e gestionarea unui conflict, îmbunătățirea unei relații sau a condițiilor de trai dintr-o țară, lucrurile se pot schimba doar începând să ne asumăm responsabilitatea. Fiecare, după cunoștințe și pricepere. E despre a FACE, nu despre a JUDECA. Degeaba analizăm și constatăm ce trebuie făcut dacă nu FACEM ceva. Este exact la fel de util acest proces de analiză și judecată ca un studiu de fezabilitate pentru autostrăzi. Degeaba avem studiul de fezabilitate dacă nu construim autostrăzile, nu putem circula pe studiul de fezabilitate.

Avem nevoie de mai mulți eroi pentru a schimba lucrurile, de oameni care să își asume responsabilitatea și riscurile de a face ceva. Pentru a ne schimba și îmbunătăți viața, relația de cuplu, familia și chiar și țara. Exact așa cum spunea J.F. Kennedy: Întreabă-te nu ce poate face țara ta pentru tine, ci ce poți face tu pentru țara ta.

Așadar ce poți face ca să fii eroul vieții tale?

  1. Uită-te mai întâi la tine. Nu te judeca, nu te învinovăți, asta te va deprima și va scădea șansa să faci ceva. Uită-te la contribuția ta și încearcă să dai la o parte dihotomia pozitiv-negativ.
  2. Asumă-ți responsabilitatea. Fie că ai vrut sau nu să faci un anumit comportament, e deja făcut. Explicațiile și justificările nu vor avea efect de „undo“.
  3. Gândește-te ce poți face de acum încolo. TU, nu altcineva. Nu pune condiții de genul „păi eu fac, dar dacă nu facem toți e degeaba.“ Nimic nu e degeaba, tu fă partea ta. Sigur îți va fi de folos indiferent de rezultatul final.
  4. Abține-te din a-l judeca pe celălalt și întinde-i o mână, colaborează cu celălalt pentru a rezolva o situație sau fă tu singur ceva chiar dacă nu ai contribuit la crearea unei probleme. Nu contează cine a aruncat hârtia pe jos. Întrebarea e: vrei un oraș curat? Atunci apleacă-te după ea și arunc-o TU la coș.

Mai mulți eroi, mai multe șanse de câștig… pentru noi toți.

Adela Moldovan

Este doctor în psihologie și psihoterapeut. Are o experiență clinică de aproape 10 ani cu copii, adolescenți și adulți. O fascinează tot ce ține de natura umană, oamenii și relațiile dintre ei. Își iubește meseria și încearcă să se perfecționeze continuu. Este și mama a două fete cucuiete, cum îi place ei să spună, experiență care a transformat-o profund.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search

Coș

Back To Top
×Close search
Caută