Susține că a plecat de acasă să ofere acestei lumi un „acasă“. Este arhitect, sculptor, iubește lectura și tot ce este frumos și minimalist. Fire sensibilă și neconvențională, Alex Gavrilescu face parte din noua echipă a emisiunii „Visuri la cheie“ (a cărei premieră urmează să fie, în curând), iar astăzi ne spune #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine, pe paginadepsihologie.ro.
Porți două pălării profesionale: cea de arhitect și cea de sculptor. Care dintre ele îți stă mai bine?
Sunt două pălării pe care le consider una singură, iar una fără alta eu cred că nu se poate. Ambele au strânsă legătura și se completează frumos. Arhitectura este sculptura locuită, iar sculptura este arhitectura însuflețită. Aș spune că port pălăria arhitecturii mai des, dar când simt că trebuie să dau afară emoții, îmi pun pălăria de sculptor și îmi topesc trăirile în bronz.
De unde ai moștenit acest talent?
Nu știu dacă este o moștenire, am avut momente în care m-am întrebat dacă eu am găsit aceste abilități sau ele m-au ales pe mine. Îmi amintesc că totul a început din copilărie și desenul a fost locul unde mă simțeam cel mai iubit, apoi am crescut odată cu lumea asta a artelor și a arhitecturii și am decis să rămân aici. Eu îl consider cel mai frumos domeniu care te face să te simți conectat cu absolut tot ce te înconjoară.
Cine te-a sprijinit în alegerea meseriei?
Până să fiu sprijinit am fost încurajat enorm de mult de mama mea, o vedeam fericită când mă vedea pictând și desenând, apoi, la 15 ani, când am intrat la liceul de arte, la secția de arhitectură, am întâlnit omul care a pus în mine sămânța arhitecturii și anume profesorul meu care, ulterior, mi-a devenit cel mai bun prieten. Am lucrat cu el în timpul liceului și 4 ani după, iar toate bagajele pe care mi le-a oferit la drum m-au făcut omul care sunt azi.
Când te-ai simțit cel mai mândru, din punct de vedere profesional?
M-am ferit și am să mă feresc mereu de sentimenul ăsta, mai ales în profesiile mele. Cred că în momentul în care te mândrești cu ce faci, aia este clipa în care pierzi tot ce ai. Dacă ajungi să creezi sau să faci ceva pentru a simți mândrie sunt convins că nu o să iasă nimic bun de acolo. Biletul mândriei este unul scump pe care nu sunt dispus să îl plătesc.
Cum ai descrie relația cu părinții tăi?
Relația cu părinții mei? Pot să vă spun despre relația cu mama mea care a fost minunată. Un om care pentru mine a fost eroul meu, ne-am iubit mult. Mi-a fost mereu alături, o simțeam și când nu era fizic lângă mine. Iar pe tatăl meu nu l-am cunoscut, să vă spun drept, nici nu știu cum arată.
Trei cuvinte prin care ai descrie succesul…
Succesul este consecința faptelor pe care le faci!
Ai fost vreodată, într-un cabinet de psihoterapie?
Am fost de mai multe ori și recomand asta oamenilor. Eu văd cabinetul de psihoterapie locul unde ne spălăm mintea pe care o „murdărim“ mereu singuri, cu tot felul de gânduri și întrebări. Așa cum avem nevoie să ne curățăm fizic, consider că trebuie să ne curățăm și pe interior.
Ai descărcat vreo aplicație de dating doar de curiozitate?
℗PUBLICITATE
Cine nu a făcut-o? Evident că am fost curios, iar curiozitatea este ceva uman.
Ți s-a întâmplat să închizi telefonul cuiva și apoi să spui că s-a întrerupt?
Să o fac voit, niciodată.
Ai verificat telefonul partenerei, fără ca ea să știe?
Nu! Îl văd ca pe un act de neîncredere în tine însuți dacă faci asta. Se ajunge la așa ceva când dispare total încrederea la unul dintre cei doi și consider că în momentul respectiv se pierde tot.
Cum arată relația ta cu social media?
Dacă aici vă referiți la cât de mult îmi petrec timpul pe rețele de socializare, este destul de redus, comparativ cu timpurile în care ne găsim. În majoritatea timpului lucrez și îmi rămâne puțină vreme pentru rețele de socializare.
Care este greșeala majoră pe care românii o fac, atunci când decid să-și amenajeze locuința?
Că se consideră foarte pricepuți la asta! Din entuziasmul că își refac locuința fac tot felul de năzdrăvănii și improvizații care duc la un final de lucrare mai puțin fericit. Nu zic să faci cum este la modă, sau cum am văzut la vecinu’ sau cum găsim pe internet. Eu recomand să faci cum ești ca om și să fii sincer cu tine când îți faci ceva unde urmează să locuiești. Sunt mulți oameni care nu sunt fericiți în locuințele lor, pentru că nu îi reprezintă. Arhitectura este un fel de medicină și nu este la îndemâna tuturor.
Ce emoții te încearcă atunci când vezi reacțiile participanților la emisiunea „Visuri la cheie“?
Este ceva greu de exprimat în cuvinte, dar am să încerc. Primul moment când te întâlnești cu familia este o stare minunată că îi vezi pe oameni fericiți că ai ajuns acolo. Starea de bine pe care o trăiești când ajuți, doar cei care ajută o înțeleg. Apoi, începi ușor, ușor să le cunoști povestea, uneori te regăsești în ea, alteori te întrebi cum au reușit să trăiască în condițiile alea. Este un carusel de emoții, de la lacrimi de compasiune, până la cele de bucurie.
Ce faci în nopțile în care grijile nu-ți dau pace?
Am o metodă simplă de a trece ușor peste. Creez ceva, desenez, modelez, lucrez sau cânt la chitară. Îmi țin mintea ocupată și distrasă din zonele care nu mă fac să mă simt bine. Sunt cele mai productive nopți.
Dacă mâine ți s-ar împlini un vis „la cheie“, care ai vrea să fie acela?
Frumoasă întrebare. Să văd în jurul meu că toți oamenii își împlinesc visurile unii altora și că se ajută între ei. Și să fie mai empatici unii față de alții, azi mai mult ca ieri și mâine mai mult ca azi. Eu îmi trăiesc acest vis alături de echipa „Visuri la Cheie“ și sunt recunoscător.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
