Este vară și, pentru cei mai mulți dintre noi, este acea perioadă din an în care avem mai multă disponibilitate față de relaxare și joacă. Când vine vorba despre starea de bine, Daniel Pink, autorul cărții O minte cu totul nouă, este de părere că nimeni n-ar trebui să neglijeze joaca și jocul pentru că sunt activități cu beneficii nenumărate pentru buna noastră funcționare. Există dovezi evidente care ne arată că râsul, umorul și relaxarea sunt necesare pentru a performa nu doar în viață, dar și în contextele noastre profesionale. Prin urmare, am stat de vorbă cu Alex Zamfir, autor și creator de jocuri, despre acest subiect și despre cum ne putem înveseli și în această vară.
Care este jocul copilăriei tale pe care se întâmplă să-ți imaginezi sau chiar să visezi că-l mai joci?
Jocul care-mi vine primul în minte este de-a v-ați ascunselea. Am petrecut nenumărate după-amiezi și seri pe stradă, jucându-mă cu toată gașca de copii din cartier. Și acum, când scriu, o fac cu un zâmbet mare pe față amintindu-mi acele momente.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Și mai am un răspuns: jocul care mă ajută să adorm în nopțile în care somnul pare că se lasă așteptat este baschetul. Când mă simt agitat, încep să mă gândesc că sunt pe un teren de baschet, că arunc la coș sau joc un meci și foarte curând adorm. Baschetul mi-a adus și încă îmi aduce multă bucurie.
Cum era treaba cu joaca în familia ta de origine? Ai tăi erau deschiși la joacă?
Nu prea. Cu tata m-am jucat mult table și Șeptică. Dar nu țin minte altfel de joacă cu el, nu țin minte să ne fi hârjonit, să jucăm leapșa sau mai știu eu ce împreună. Nici măcar baschet, deși și lui îi place mult acest sport, dar nu l-am auzit niciodată să mă provoace la un meci. Mi-aș fi dorit să o fi făcut. Iar cu mama nu țin minte să mă fi jucat nimic, niciodată. Ceea ce mi se pare trist.
Cum stă treaba cu joaca în familia ta din prezent? Cine din familie are cea mai mare dorință de joacă?
Na, ca orice fost copil cu care părinții nu s-au jucat, îmi dau seama cât am supra-compensat cu copilul meu. Adică ori de câte ori mă întreba sau mă întreabă dacă vreau să ne jucăm, dacă n-am chef și aș vrea să fac altceva sau să stau, mă încearcă un intens sentiment de vinovăție. Dar mie îmi place mult să mă joc. Îmi place să mă joc chestii fizice, competitive și îmi place și să mă prostesc în joacă. Cred foarte tare că oamenii care nu se joacă sunt foarte plictisitori.
Și Mark, și Iulia, și eu suntem fani joacă, așa că de mai bine de 13 ani, joaca este o constantă a vieții noastre de familie și a vieților noastre profesionale, într-o formă sau alta. Și asta mi se pare grozav, sper ca acest lucru să nu se schimbe vreodată.
Știința relațiilor ne spune că acele familii și cupluri în care oamenii sunt deschiși la joacă sunt mai fericite și gestionează mai bine stresul, în comparație cu cele în care nu există o astfel de deschidere. Tu ce ai observat de când cu „The Funny Brand“?
Am observat că oamenii care se joacă sunt cei care sunt mult mai bine cu ei înșiși. Căci doar atunci când te simți suficient de bine în pielea ta poți să te joci, să te expui ridicolului, să accepți că alții vor râde de tine (poate și cu tine, dar și de tine) și să fii ok în legătură cu asta.
E ciudat, căci copiii abia așteaptă un adult care să-și dorească să se joace cu ei, să se alerge, să se prostească, să se ia la întrecere sau să râdă împreună. Și nu-mi dau seama dacă sunt din ce în ce mai mulți adulți dispuși să facă asta sau nu.
Dar ce văd, de când cu jocurile The Funny Brand, este că, de fapt, toți adulții au mare nevoie de joacă și, dacă cineva le creează contextul corespunzător, dacă se simt în siguranță, atunci vor renunța la „scuturile de apărare“ și se vor juca cu o poftă nebună.
În portofoliul „The Funny Brand“ există multe jocuri; care dintre acestea le este cel mai drag românilor?
℗PUBLICITATE
De departe jocul favorit este Cât de bine ne cunoaștem în familie. Ne-a ieșit foarte haios jocul acesta, cu întrebări care provoacă hohote de râs, dar și cu întrebări care invită la introspecție și dezvăluiri și care creează contexte potrivite, mai ales pentru copii, să povestească lucruri pe care le văd în familia lor, lucruri pe care altfel le-ar fi greu să le spună cu voce tare. Și cel mai frumos este când mai multe generații ale unei familii joacă acest joc împreună. Atunci chiar se întâmplă o magie.
Apropo de un portofoliu de jocuri atât de mare, cine sunt mai deschiși la joc: mamele sau tații?
Mamele. De departe. Tații au chestia asta întipărită în minte (o prostie, din punctul meu de vedere) că ei trebuie să fie „ăia serioși“, „stâlpul neclintit“ pe care se bazează familia. Ce nu cred că înțeleg ei este că poți să fii stâlp și să ai simțul umorului și chef de joacă, astea nu se exclud reciproc. Ba mai mult, copiii au nevoie în viața lor și de tați jucăuși, și de tați care povestesc despre prostiile și greșelile pe care le-au făcut, și de tați care nu au răspuns la orice întrebare.
Ați lansat, de curând, setul „50 de întrebări stupide pentru o vacanță de neuitat“. Care este întrebarea ta preferată din acest set?
Îmi place la nebunie jocul acesta cu totul, tocmai pentru că întrebările sunt atât de stupide, încât te fac să râzi doar citindu-le. Iar Robert (partenerul meu) și cu mine am râs în hohote concepând acest joc. Întrebarea care-mi vine acum în minte este „Ce se poate întâmpla mai rău la o înmormântare?“. Am lansat-o în social media și răspunsurile publice sau private pe care mi le-au dat oamenii despre pățaniile lor sau ale rudelor lor la diferite înmormântări m-au făcut să râd zile în șir și chiar și acum, uneori, mai revin să le recitesc. Citind poveștile oamenilor, am ajuns la concluzia că niciun scenarist n-are nevoie să inventeze povești, ci trebuie doar să roage pe cineva, pe oricine, să-și povestească viața. Cu toții avem atâtea povești incredibile încât, dacă nu le-ai trăit, ai zice că n-au cum să fie adevărate. E minunat cât de multe ajungem să trăim!
Dacă tot vorbim despre vacanțe, care este cea mai hazlie sau memorabilă pățanie din timpul concediilor voastre de vară?
Când am crezut că l-am pierdut pe Mark în Thassos. El avea vreo cinci ani, cred, plecasem doar eu cu el de la o tavernă de pe plajă și ne dusesem la vila unde eram cazați, tot lângă plajă. Eu am început să stau pe Facebook și, la un moment dat, mi-am dat seama că era mult prea liniște în jur. Am ieșit afară, copilul nu era nicăieri. L-am căutat, nimic! Două gânduri mi-au trecut atunci prin minte: „Uite așa încep toate filmele polițiste, cu un părinte neatent și cu copilul răpit sau și mai rău. Uite cum ajung eu la știri!“. Și al doilea gând, și mai înfricoșător, a fost: „Cum îi spun eu Iuliei că am pierdut copilul!?“ [râde].
Am putea spune că „The Funny Brand“ înseamnă și o formă de educație pentru cei mici și pentru cei mari. Care ar fi, din punctul tău de vedere, cea mai importantă regulă, atunci când vine vorba despre joaca și distracția în familie?
Să vrei să faci asta. Joaca este mișto, atunci când ai chef să te joci. Dacă o faci pentru că „trebuie“, pentru că ești obligat, pentru că „ce vor zice alții?“, o să iasă ceva groaznic, care va frustra pe toată lumea. Dar dacă ai chef să te joci, să te simți bine, să te conectezi cu cel sau cea sau cei cu care te joci, atunci vă este de ajuns și doar un băț sau o bucată de parc pentru a vă juca, pentru a vă distra și a vă crea niște amintiri de neuitat.
Dar atunci când ne referim la joc și amuzament în cuplu?
Să-ți facă plăcere să petreci timp cu celălalt. Dacă atunci când ți se întâmplă ceva mișto, când vezi un meme mișto sau auzi o glumă bună sau ai chef de ceva distractiv, primul tău gând este „Ia să-mi sun iubita/iubitul și să-i povestesc, arăt, propun ceva“, atunci cu siguranță înseamnă că, în cuplul vostru, joaca este o constantă, indiferent cum se manifestă ea.
Joaca este, după mine, cea mai frumoasă formă de (re)conectare între oameni. Și cred cu tărie că o lume în care ne-am juca mai mult ar fi o lume mult mai bună și mai liniștită. Către acest obiectiv ne îndreptăm eforturile și noi, la The Funny Brand.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
