Dr. Alexandra Solomon este una dintre cele mai respectate voci internaționale în domeniul psihologiei relaționale – psiholog clinician, profesor universitar și autoare de bestselleruri dedicate vieții emoționale și de cuplu. Predă, la Northwestern University, unul dintre cele mai populare cursuri dedicate relațiilor: Construirea relațiilor iubitoare și durabile: Căsătoria 101, un reper pentru generații întregi de tineri care învață, din timp, cum să iubească mai conștient.
Misiunea sa? Să ajute indivizii și cuplurile să gestioneze complexitatea intimității, a autocunoașterii și a reconectării autentice. Cărțile ei – Loving Bravely și Taking Sexy Back – au cucerit publicul prin onestitate, profunzime și claritate. Cititorii din România se pot bucura de volumul Iubește în fiecare zi, apărut de curând la editura ZYX Books, o invitație caldă și lucidă de a transforma iubirea într-un act conștient, zi de zi.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Ce înseamnă astăzi iubirea și ce semnificație are acest concept pentru tine?
Întotdeauna am rezonat cu definiția iubirii pe care bell hooks o citează în cartea ei din 2002, Totul despre iubire, și care aparține psihologului american M. Scott Peck. El spunea, în 1978, că iubirea este „voința de a te extinde dincolo de tine însuți pentru a susține dezvoltarea spirituală a ta sau a altcuiva“. El subliniază că iubirea este un act de voință, o alegere conștientă, care cere efort – nu este doar un sentiment. Așa cum spune și bell hooks: „Iubirea este ceea ce faci, nu doar ceea ce simți“.
Trăim vremuri în care termeni precum „slow dating, breadcrumbs, ghosting“ sau „gaslighting“ au devenit parte din viața noastră. Cum știm dacă merită să investim într-o relație?
În lumea de azi, căutăm eficiență – vrem life hacks și, inevitabil, și love hacks. De ce? Pentru că incertitudinea ne provoacă anxietate. Iar într-o eră în care purtăm în buzunar un dispozitiv conectat la toată cunoașterea umanității, devenim tot mai puțin confortabili cu ideea de a nu avea răspunsuri. Singura cale de a ști dacă merită să investești într-o relație este… să investești. Intră cu ambele picioare și dă tot ce poți. Observă cum te simți: te simți mai aproape de persoana respectivă? Mai conectat(ă)? Sau din ce în ce mai puțin lipsit(ă) de curiozitate? Observă și ce face celălalt: răspunde eforturilor tale? Se implică la rândul lui/ei? În dragoste, cu cât riști mai mult, cu atât poți câștiga mai mult.
În cartea ta, „Iubește în fiecare zi“, încurajezi practica iubirii conștiente, manifestată zilnic. Nu e iubirea ceva intuitiv?
Cred că iubirea este și intuitivă, și conștientă. Atunci când o trăim în forma ei autentică, ea vine la pachet cu bunătate, curiozitate și răbdare. Dar toți am trecut prin experiențe care ne fac anxioși, controlați sau retrași, mai ales când ne simțim neînțeleși sau respinși. De aceea, avem nevoie de instrumente care să ne ajute să rămânem conștienți de impactul alegerilor noastre, chiar și atunci când suntem copleșiți de emoții.
Cui se adresează munca ta?
Lucrez cu oameni care vor să creeze relații în care se simt văzuți, auziți și înțeleși – și care își doresc să ofere același spațiu emoțional partenerilor lor. Munca mea se adresează persoanelor căsătorite, aflate într-o relație sau singure.
℗PUBLICITATE
Ne naștem din iubirea părinților, suntem răniți în relații și renaștem tot prin iubire. Vindecarea vine din noi înșine sau prin relații?
Cred cu tărie că răspunsul e: ambele. Angajamentul față de propria vindecare ne ajută să atragem parteneri sănătoși. Dar unele răni pot fi vindecate doar în contextul unei relații intime. Pentru că intimitatea implică încredere. Iar dacă rănile noastre cele mai profunde sunt legate de trădări de încredere, tocmai procesul de a învăța să avem din nou încredere este ceea ce ne permite să ne vindecăm cu adevărat.
Cum putem schimba tiparele familiale pe care le moștenim în relații?
Primul pas este conștientizarea. Trebuie să înțelegem ce rol am avut în familia noastră de origine, pentru a ne înțelege sensibilitățile și fricile relaționale. De exemplu, dacă am fost „copilul perfect“, e posibil să credem că suntem iubiți doar dacă nu greșim. În relații, asta poate duce la reacții defensive, atunci când partenerul e dezamăgit. În loc să ascultăm, riscăm să încercăm să „reparăm“ rapid, pentru a scăpa de disconfort. Când devii conștient(ă) de aceste tipare, poți începe să schimbi. Să-ți amintești că valoarea ta nu depinde de reacțiile celuilalt. Să respiri adânc. Să înveți că asumarea greșelilor e un semn de forță, nu de slăbiciune.
Din experiența ta clinică, ce șanse au cuplurile în care doar un partener merge la terapie? Dar atunci când merg amândoi?
Cercetările arată că, în 75% dintre cazuri, terapia de cuplu reduce conflictul și crește satisfacția relațională – un procent similar cu cel din terapia individuală. Când doar un partener merge la terapie, e clar că dinamica relației se schimbă. Dar dacă celălalt nu se adaptează, se poate crea o ruptură și mai mare. Dezvoltarea unui singur partener nu e mereu suficientă pentru a susține relația.
Este divorțul un eșec personal? Cum putem schimba această etichetă?
Pentru mine, divorțul este un final, nu un eșec. Cunoaștem cu toții cupluri care au stat împreună zeci de ani… dar nefericiți. De ce am numi asta un „succes“? Putem schimba aceste etichete, începând cu modul în care reacționăm. Când auzim că cineva divorțează, în loc de „Îmi pare rău“, putem spune „Cum te simți?“ sau „Cum pot fi alături de tine?“. Divorțul este doar o parte din parcursul relațional al unei persoane, nu o etichetă a valorii sale umane.
Care este lecția de bază cu care ar trebui să începem orice relație, indiferent de natura ei?
Fii dispus(ă) să-ți analizezi reacțiile în relație. Arată curiozitate în legătură cu judecățile pe care le faci despre comportamentul celuilalt. Acestea conțin informații valoroase despre propriile convingeri și vulnerabilități. În loc să judeci, încearcă să exprimi nevoia reală din spatele reacției.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
