Poartă multe pălării profesionale: este cântăreață, compozitoare, content creator, dar și pasionată de modă, este curajoasă și nu ezită să-și arate vulnerabilitățile în fața publicului său. Introvertită și sensibilă, Alexandra Ungureanu și-a deschis astăzi sufletul în cadrul interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine, de pe paginadepsihologie.ro.
Ce nu știe lumea despre Alexandra Ungureanu?
Probabil că multe lucruri. Despre unele poate n-am fost întrebată, iar altele e normal să rămână pentru mine. Până la urmă, omul Alexandra nu trebuie să se identifice 100% cu artistul sau persoana publică.
În ultima perioadă mi-a fost totuși mai lejer să abordez public subiecte mai personale, să vorbesc despre foste relații, despre temerile mele, despre momente mai intime. Cei care mă urmăresc îmi dau în permanență feedback frumos, chiar sfaturi, îmi povestesc experiențele lor în legătură cu subiectul respectiv și se leagă o comuniune faină, nu mă mai simt așa de vulnerabilă vorbind despre mine cu toate, bune și rele.
Ce emoții te cuprind când vine vorba despre „Asia Express“?
Mi se face stomacul ghem [râde]. A fost o experiență incredibil de intensă, diferită de tot ce am trăit până acum. Nebunie înzecită față de tot ce se vede la televizor.
Am emoții și vizavi de felul în care o să mă perceapă publicul. Categoric voi fi într-un fel în care nu am mai fost văzută pe ecran. Se spune că în situații extreme îți arăți adevărata față. E foarte posibil ca nici eu să n-o cunosc pe Alexandra cea plecată în aventura Asia Express, pentru că nu am mai fost pusă în asemenea situații, și rămâne să-mi placă sau nu de mine [râde].
Cum ai ales să pleci în această aventură cu mama ta?
Nu a fost așa greu să aleg, deși înainte de plecare am cam început cu insomniile, gândindu-mă la varianta în care i s-ar putea întâmpla ceva rău acolo.
Mama e curajoasa, de un milion de ori mai ambițioasă și mai descurcăreață decât mine, așa că am găsit că e partenerul ideal, în ciuda vârstei. Și îi mulțumesc că a ales să mă sprijine și să mă însoțească în acest proiect din care mi-am dorit tare mult să fac parte.
Știam unde vor apărea problemele, pentru că avem personalități total diferite și de-a lungul anilor am avut tot felul de probleme, dar nimic din ce nu ar fi cunoscut tuturor în sfera relației mamă-fiică – „tipul ăla nu e pentru tine“, „nu pui destul preț pe tine“, „tu de ce nu te dezbraci, ca altele“ ș.a.m.d. [râde].
Comparativ cu „Bravo, ai stil“, vom vedea o altă latură a ta. În care dintre ipostaze te-ai simțit cel mai aproape de felul tău de a fi?
Din punct de vedere uman, am fost eu în ambele ipostaze, nu mi-e la îndemână să port măști. Dar „Bravo, ai stil!“ a speculat mai mult latura mea artistică și o zonă în care mă simt ca peștele în apă.
Ce îți spui când te privești în oglindă sau care este primul gând ce-ți trece prin cap?
Arăți ca o puștoaică pentru vârsta ta, totuși nu știu cum ai lăsat să se lipească cele cinci kile în ultimele 6 luni [râde].
Cum arată relația ta cu social media?
Love and hate. În funcție de starea de stres sau oboseală.
Nu m-am adaptat la noile cerințe, ca instrument de PR, din prima, doar când a fost neapărat nevoie. Și a început să mă prindă, cu atât mai mult, cu cât am reușit să adun o comunitate de oameni faini cu care interacționez des, mai ales pe Instagram.
Înțeleg perfect și zonele riscante ale acestei interacțiuni sau superficialitatea ei, oricât de frumos ar suna un mesaj de încurajare sau laudă. Încerc să țin o linie dreaptă în zona asta.
Care a fost cel mai dificil moment pentru artista Alexandra Ungureanu?
℗PUBLICITATE
Am avut multe momente grele. Nu îmi e frică de muncă multă sau de un eșec punctual. Nici să mă reinventez sau să ies din zona de confort.
Cel mai greu moment e când eu clachez și îmi pun bețe în roate singură. Când nu am încredere în mine că pot să mai fac lucruri pe care lumea să și le dorească sau să le aprecieze. Iar când această stare se prelungește, intru în depresie și pierd timp important. De obicei ies din stările astea cu sport, cu ajutorul familiei și prietenilor foarte buni, care îmi știu resorturile, sau ies forțat când se întâmplă ceva la care nu mă așteptam și capăt instant entuziasm și drive.
Ce nu-ți place la meseria ta?
Incertitudinea.
Ai fost vreodată într-un cabinet de psihoterapie?
Nu. Am fost la psiholog de câteva ori, dar nu am reușit să fac terapie pe termen lung.
Ultima glumă bună la care ai râs fără oprire..
Nu țin minte bancuri, deloc, deloc. Râd mult cu cel mai bun prieten al meu, Sebi, cu care am fost și în vacanță, recent. Glume de oameni care se știu de douăzeci de ani [râde].
Cum ai grijă de tine după o zi grea?
Dacă e o zi grea, dar cu rezultate, rezultatele acelea sunt recompensa mea, mă încarc cu bucuria reușitei.
Dacă e o zi grea, în care nu se pun nicicum cap la cap lucrurile, nu prea am grijă de mine, mai mult mă „biciuiesc“ psihic, până cad de tot. Dar, de obicei, după somn, lucrurile se văd mai limpede și mai puțin tragic.
Cum te raportezi la vaccinarea împotriva COVID-19?
M-am vaccinat.
Cum arată cea mai frumoasă amintire din 2021?
O întâlnire spontană cu cineva drag, de care mi-a fost tare dor, într-o seară răcoroasă.
Care este piesa pe care o fredonezi în gând, pe repeat, zilele acestea?
Emaa – Zburătorul
Cartea care te-a ajutat să vezi viața dintr-o perspectivă diferită este…
Poate n-aș merge așa de adânc… dar sunt cărți care exercită o vrajă din care e greu să te rupi. Una dintre ele este Cosmosul lui Carl Sagan, care, departe de a mă transforma într-o pasionată de astrofizică, mă face să privesc cerul cu alți ochi și cu multă iubire. Iar dacă vorbim de perspectiva asupra destinului uman, cartea ne arată cât de unici și, totodată, cât de nesemnificativi suntem la aceeași scară cosmică.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
