Alina Iliescu este unul dintre psihoterapeuții care nu pot trece cu indiferență pe lângă provocările și suferința familiilor în care există copii cu tulburări din spectrul autist. Deși coordonează activitatea a două centre, Alina muncește cot la cot cu colegii terapeuți și cei din echipa administrativă, chiar dacă este specializată în mai multe abordări psihoterapeutice. Despre centrele pe care le coordonează, despre serviciile acordate, dar și despre ce învață și ce planuri are pentru această toamnă, ne-a vorbit Alina Iliescu în interviul de săptămâna aceasta.
Ce este PSI Armonie și cum a luat naștere?
PSI Armonie a luat naștere ca organizație non-guvernamentală dar, datorită implicării oamenilor din echipă, precum și a părinților, a devenit o familie, o comunitate, un loc în care jucându-ne cu copiii de toate vârstele, ajungem să facem progrese și să creștem împreună. Primul centru PSI Armonie a apărut din dorința de a crea un spațiu sigur, în care părinții să învețe să interacționeze cu copiii lor, ajutându-i să se dezvolte armonios în raport cu mediul. Am creat un loc în care aceștia se pot exprima liber, unde sunt îndrumați, fără a fi judecați pentru greșelile pe care le fac atunci când intră în modul de pilot automat. Anul acesta, am deschis cel de-al doilea centru, pe care l-am numit Casa Luna. Așa cum Luna reflectă lumina primită de la Soare spre Pământ și oferă, la rândul ei, lumină, așa ne dorim și noi ca părinții să ofere mai departe darul de creștere și informațiile primite de la terapeuți spre copiii lor, ajutându-i să se dezvolte.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Cine sunt oameni din echipa PSI Armonie?
Echipa PSI este formată din 16 terapeuți. Avem competențe de lucru atât în terapie comportamentală aplicată, cât și în terapie de integrare senzorială și logopedie. Deși toți terapeuții sunt formați și lucrează urmărind aceleași principii, ei sunt diferiți, au abilități variate și i-am încurajat să își formeze un stil propriu, prin care să valorizeze abilitățile fiecăruia. Ambițioși și motivați, suntem o echipă în adevăratul sens al cuvântului, în care nu suntem competitivi unul cu celălalt, ci colaboram pentru scopul nostru comun. Împreună, am învățat să ne ascultam, să oglindim, la nevoie, și să apelam la empatie, înțelegând că celălalt poate percepe lucrurile diferit de noi, și asta este în regulă. În loc să ne concentram pe cine are dreptate, suntem atenți la a vedea și a înțelege perspectiva fiecăruia. Prin atitudinea noastră, ne dorim să-i încurajam pe părinți să vadă procesul terapeutic al copilului ca pe o muncă de echipă, în care părinții și familia lucrează împreună cu terapeuții, pentru că #impreunareusim.
Prin ce diferă metodele voastre de lucru cu copiii cu autism față de alte strategii sau alte metode de lucru disponibile?
În cei 15 ani de experiență în lucrul cu copiii cu diferite întârzieri în dezvoltare, am abordat mai multe metode în terapie și am colaborat cu formatori, atât din țară, cât și din afară, iar astfel, pas cu pas, am reușit să construiesc o metodă proprie de lucru, pe care am îmbunătățit-o împreună cu restul echipei PSI Armonie și pe care o aplicăm acum în cele două centre. Metoda noastră armonizează planul senzorial al fiecărui copil în raport cu mediul, folosind tehnici de terapie comportamentală aplicată și având în vedere principiul terapiei sistemice. În cadrul terapiei sistemice, intervenția folosită pentru integrarea copilului în mediu modifică dinamica întregii familii.
Metoda integrează părintele în terapie, acesta având acces în timp real la intervenția pe care terapeutul o are în acel moment, iar terapeutul explică părintelui ori de cate ori este nevoie principiile metodei aplicate, astfel încât părintele să o poată aplica în restul timpului petrecut cu copilul în diferite medii. Suntem acreditați în utilizarea terapiei senzoriale pe care o adaptăm cu succes și în mediul de acasă sau în alte medii în care merge copilul.
Este foarte important să fim atenți la nevoile copilului, din spatele comportamentelor de autostimulare sau a comportamentelor inadecvate, de tip tantrum. Odată ce descoperim care este nevoia nesatisfăcută, îl putem îndruma spre activități funcționale, în scopul autoreglării, în primul rând în plan senzorial, ulterior, și în plan emoțional. Astfel, va putea face achiziții mult mai rapid și adaptat la mediu, atât în plan cognitiv, cât și verbal și relațional.
Care sunt serviciile oferite de centrele PSI Armonie și Casa Luna, și cum pot fi accesate?
Serviciile oferite de noi sunt destul de diversificate: evaluare psihologică, terapie comportamentală aplicată, logopedie, terapie de integrare senzorială, grupuri de dezvoltare personală și socializare pe diferite grupe de vârstă, servicii de consiliere și psihoterapie pentru adulți și grupuri de suport pentru părinți.
Pe lângă serviciile destinate copiilor și familiilor în care există copii cu tulburări din spectrul autist, știm că ești interesată și de terapia relațională imago. Ce te-a determinat să urmezi cursurile Academiei Imago din România, și care a fost experiența ta de cursant?
Îmi place mult conceptul imago! Am urmărit cu interes fiecare podcast și articol scris despre acest concept, până am început cursurile de formare. Sunt înscrisă în Academia Imago și sunt terapeut relațional imago în formare.
Ca formare, sunt psihoterapeut de orientare cognitiv-comportamentală și hipnoză eriksoniană, dar am făcut și formare în terapie sistemică de cuplu și familie, am luat parte la workshop-uri de schema therapy și psihanaliză, din nevoia de a acumula informații cât mai multe și mai variate, astfel încât să-mi pot crea un stil propriu, cât mai adaptat pentru fiecare persoană care apelează la serviciile de psihoterapie.
Primul modul de formare în terapia imago, cu Rebecca Sears, chiar dacă a fost online (din cauza restricțiilor pandemice), a oferit o experiență frumoasă, în care am reușit să ne conectam unii cu alții, chiar dacă nu eram fizic aproape. Imago este despre conectare, ascultare, înțelegere și non-judecată. Am învățat și aplicat procesul afirmațiilor pozitive, iar la final am observat că am completat viziunea mea personală și profesională, dezvoltând noi abilitați de relaționare. Cel de-al doilea modul (organizat fizic) a fost diferit, am creat împreună acel spațiu de siguranță, fără a face diferență între juniorii și seniorii imago, în care am reușit să ne deschidem, să ne conectam atât cu noi, cât și cu ceilalți. și să ne permitem să simțim, să fim vulnerabili și să observăm cât de puternici suntem împreună, cu vulnerabilitățile noastre. Astfel, am experimentat conectarea cu diferite părți din mine, observând ceea ce simt în corp, emoțiile și gândurile mele.
Ce a adus în plus terapia relațională imago în activitatea ta clinică? Dar în viața ta?
Atât în cabinet, cât și în viața personală, am început să aplic principiile imago. Un conflict poate fi privit ca o oportunitate de creștere, iar o relație asumată nu este despre găsirea partenerului perfect, ci despre a deveni partenerul potrivit. Aplic și tehnica dialogului de apreciere imago, atât de util în comunicarea dintre cei doi parteneri. Utilizarea dialogului restabilește contactul și conectarea, realizându-se astfel vindecarea emoțională reciprocă.
Fiind și clinician și psihoterapeut, competențele imago mă ajută să îi ghidez pe părinții copiilor cu care lucrăm în cadrul celor două centre. În momentul în care am explicat părinților ce înseamnă dialogul imago și cum îl pot folosi zilnic, oferind aprecieri partenerului, au fost deschiși să încerce. Am folosit tehnici din dialogul imago, atât în terapia individuală, cât și în terapia de cuplu, dar și în grupurile de dezvoltare personală pentru preadolescenți.
Care sunt planurile voastre la PSI Armonie și ce proiecte noi pregătiți pentru această toamnă?
În această toamnă vom organiza cursuri pentru terapeuți, în care îi vom învăța ce înseamnă terapia de integrare senzorială, care sunt principiile de bază ale acesteia și cum se îmbină terapia de integrare senzorială cu terapia ABA, astfel încât să reușim să integrăm cât mai mulți copii adecvat în mediu. Cursul va avea 3 module cu bază atât teoretică, cât și practică. În cadrul fiecărui modul vom discuta și despre importanța părinților în echipa de terapie, cum anume îi pot îndruma pas cu pas terapeuții pe părinți, iar într-unul din module vom aborda și conceptul de music as therapy, împreună cu un terapeut acreditat. Ne dorim a fi un curs complet, util atât terapeuților, cât și părinților sau cadrelor didactice. În urma acestui curs, participanții vor primi diplomă acordată de Ministerul Muncii, cu titlul de lucrător în arte combinate, cu specific de integrare senzorială.
Un alt proiect de suflet vizează părinții copiilor cu autism. Voi face grupuri unde vor veni cuplurile de părinți și vor exersa conectarea cu ei înșiși și cu partenerul, ghidați în procesul terapeutic imago. În cazul familiilor cu copii cu tulburare de dezvoltare, mulți părinți suferă o traumă în momentul în care află diagnosticul și nu știu în ce direcție trebuie să meargă. După ce încep un proces terapeutic pentru copil, devin mai conectați cu partea de acțiune și gândire și mai puțin conectați la ceea ce simt. De cele mai multe ori, intervin blocaje emoționale, pe care ei nu reușesc să le gestioneze în acel moment, neavând resursele necesare. Astfel, ajung la o deconectare de partener și, uneori, chiar de ei înșiși. Ne dorim, prin grupurile pe care le vom crea, să îi ajutăm să se conecteze cu ei înșiși, cu partenerul, precum și cu mediul și cu situațiile în care se află.
Cu ce putem susține noi, societatea civilă, activitatea voastră?
Societatea civilă (sau altfel spus, oamenii din jur) are un rol foarte important în demersul copiilor cu autism, ADHD sau alte dificultăți de învățare, spre o viață fructuoasă și funcțională. Este foarte important să înțelegem că aceste dificultăți de învățare sunt întâmpinate de cel puțin 7% din populația lumii, iar aceste persoane au nevoie ca oamenii din jurul lor să îi trateze cu toleranță și empatie, iar la nevoie, să învețe puțin despre ce reprezintă aceste tulburări și să încerce să adapteze lucrurile pentru ele. Ne dorim ca sistemele medicale și sociale să funcționeze în așa fel, încât să vină cât mai mult în întâmpinarea nevoilor persoanelor cu dificultăți de învățare și a familiilor acestora, dar, momentan, statul ajută în continuare prea puțin, iar terapiile de care au nevoie copiii sunt costisitoare pentru o familie cu venit mediu sau mic. De asemenea, părinții acestor copii au mare nevoie, la rândul lor, de consiliere și terapie, pentru a face față la presiunea care apare odată cu un diagnostic. Din păcate, foarte rar acești părinți își alocă lor înșiși aceste resurse, iar principalul motiv este cel financiar – acești părinți își doresc să investească tot ce au în bunăstarea copiilor lor, uitând că, pentru a-i putea ajuta pe aceștia, trebuie să aibă grijă de ei înșiși mai întâi.
Activitatea noastră, a celor de la PSI Armonie, precum și cea a altor centre care lucrează cu copii cu dificultăți de învățare, are ca scop aducerea unor copii spre cel mai bun potențial al lor, indiferent de dificultățile cu care ajung la noi. Pentru ca acest potențial să fie atins, însă, avem nevoie că oamenii din jurul lor să știe câte ceva despre tulburările de învățare. Foarte importanți în acest sens sunt educatorii, învățătorii și profesorii, precum și familia extinsă și chiar și părinții colegilor unui copil cu dificultăți de învățare. Avem nevoie ca societatea civilă să fie ceva mai informată și mai tolerantă, pentru a crea un mediu bun și fertil pentru acești copii.
Pe lângă ceea ce înseamnă responsabilitatea individuală de a fi informat și tolerant, avem nevoie ca societatea civilă să susțină organizațiile non-guvernamentale care se ocupă de lupta pentru drepturile persoanelor cu dificultăți de învățare și a celor cu tulburări psihologice, pentru că societatea românească să devină ușor-ușor mai primitoare și mai confortabilă pentru aceste persoane.
Așadar, încurajăm cititorii spre toleranță, empatie și educație, dar și, dacă își permit, să doneze centrelor care fac advocacy sau celor care oferă servicii de terapie pentru copii, astfel încât mai mulți copii să beneficieze de aceste terapii, care le îmbunătățesc considerabil viața.
Ce crezi că ar trebui să știe mai multă lume la început de drum, după aflarea unui diagnostic?
Este important ca părinții aflați la început de drum să aibă puterea să accepte prezența unui diagnostic. Din cauza mecanismelor de apărare activate, apar negarea faptului că ar fi ceva grav, precum și ideea că dificultățile pe care le relevă diagnosticul se vor regla de la sine, cu timpul. Atunci, părintele are nevoie să intre separat de copil într-un proces terapeutic individual sau într-un grup de suport, pentru că este dificil să gestioneze singur ceea ce simte în acele momente.
Grupurile de suport pentru părinți sunt utile, pentru că în acel moment află că nu sunt singuri, iar sentimentul de apartenență oferă o zona de confort, și, împreună cu psihoterapeutul care ghidează grupul, formează un cerc al siguranței, care îi ajută la vindecare.
În ceea ce privește terapia copilului, este bine să fie făcută într-un mod cât mai adaptat la nevoile fiecărui copil, cât mai natural, în joacă. Copilul trebuie expus în diferite medii, treptat, fiind de fiecare dată prezenți și atenți la ceea ce el ne semnalează, astfel încât să găsim cele mai adaptate programe terapeutice care să îi vină în sprijin, în satisfacerea nevoilor lui. În echipa de lucru a fiecărui copil este bine să fie un neurolog, un psihiatru, un kinetoterapeut, un logoped, un psiholog clinician, un psihoterapeut, pentru a putea observa în ansamblu nevoile și a stabili un plan cât mai complet.
Cum am putea să îi susținem pe părinții copiilor care suferă din cauza unei tulburări de spectru autist?
Îi putem susține prin încadrarea în grupuri de suport pentru părinți. Îi ghidăm pas cu pas în procesul terapeutic al copilului, prin feedback-ul pe care îl oferim ori de câte ori au nevoie. Chiar în cadrul ședințelor de terapie, părintele poate fi supervizat și ghidat de către terapeut în diferite situații de joc sau activități, de exemplu. Atât conștientizarea, cât și acțiunea sunt importante în procesul terapeutic, pentru că orice conștientizare fără acțiune nu va aduce schimbarea dorită.