Indiferent dacă ești un copil, un adolescent, un tânăr adult sau o persoană trecută de vârsta a doua, știi, la fel de bine ca mine, că timpul fiecăruia dintre noi este limitat. Și, fie că ne place, fie că nu, procesul îmbătrânirii este inevitabil – tocmai din acest motiv ne poate părea înfricoșător. Trăim într-o societate care idealizează tinerețea și tot ce ține de ea: energia, puterea fizică, lipsa ridurilor, a firelor albe de păr, sănătatea, perspectivele și planurile de viitor etc. Suntem atât de speriați de ideea îmbătrânirii, încât suntem dispuși să depunem numărate eforturi, doar-doar ne va ocoli. Îi stigmatizăm și ocolim pe cei mai în vârstă, considerându-i învechiți, cicălitori, bolnavi, poveri ce stau în calea încercărilor noastre de a ne construi viața perfectă și de neschimbat.
Îmi amintesc că, atunci când eram mică și bunicii mei își pierdeau din puteri, mama obișnuia să-l citeze pe bunicul – „Cine nu are un bătrân… să-și cumpere“ – vorbă spusă și repetată în contexte multiple (de la luarea unor decizii importante, până la ascultarea poveștilor și a vorbelor de duh pe care le aveau bunicii cam despre orice). Și, chiar dacă mama, tânără la vremea respectivă, alegea să facă lucrurile diferit de ei, exista un respect extraordinar pentru ei și pentru viața lor. Tind să cred că acest lucru se mai întâmplă încă, în anumite culturi, și chiar și în cultura noastră, în anumite comunități, așa cum este cea din care provin eu.
Însă nu este ceea ce întâlnesc în viața mea de zi cu zi, personală sau profesională. Frica de a îmbătrâni, de a nu pierde timpul, de a nu rata oportunități, de a nu rămâne tânăr și activ cât mai mult timp este una dintre fricile marcante ale oamenilor pe care îi întâlnesc. Asta se întâmplă, fie că e vorba de profesie („Dacă nu dovedesc că pot ține pasul, că sunt mai bun decât ceilalți, că muncesc mai eficient etc., o să vină cineva mai tânăr să-mi ia locul“), fie de viața personală („Dacă nu îmi păstrez frumusețea chipului, tonifierea corpului, energia tinereții, își va găsi pe altcineva mai tânără“), fie de cea socială („Ies cu prietenii mei în club și îmi dau seama că suntem cei mai în vârstă din încăpere, dar ce altceva putem face? Doar n-o să ajungem niște boșorogi plictisiți, nu?“).
Ne comportăm, de multe ori, ca și cum îmbătrânirea este un proces nefiresc; îl privim ca pe un blestem care ar trebui să ne ocolească, ca pe o povară de care încercăm să ne scuturăm, negând-o și disprețuind-o.
Însă, de vreme ce îmbătrânirea nu poate fi evitată, de ce să nu alegem cum anume îmbătrânim?
Ne petrecem atât de mult timp încercând să păcălim timpul și pe noi înșine, agățându-ne de tinerețe, încât de multe ori ajungem să grăbim tocmai procesul pe care încercăm să-l încetinim. Uităm că stă în puterea noastră să ne trăim timpul frumos și grațios, că putem alege să acceptăm ceea ce nu putem schimba și să trăim pe deplin fiecare etapă a vieții noastre.
Avem mai mult acces la informație decât a avut omenirea vreodată până în prezent și nu mai apelăm la „bătrânii tribului“ pentru îndrumare. Tehnologia avansează cu o viteză extraordinară și „prăpastia între generații“ (cum o numesc specialiștii) devine un hău tot mai mare între „cei în vârstă“ și cei tineri. Viteza cu care înaintează lucrurile creează un simț al urgenței și al eficienței, transmițând ideea că, dacă nu ții pasul, ești inutil și ușor de înlocuit. Cu toate acestea, există culturi în care procesul îmbătrânirii este onorat, oamenii se uită dincolo de deteriorarea fizică și mentală, către resursele cu care vine trecerea timpului – experiență, înțelepciune, cunoaștere. Pentru societățile în care înaintarea în vârstă e respectată, moartea nu este un tabu, ci un fenomen acceptat, despre care se poate vorbi deschis (mai degrabă decât să fie respins) și care este văzut drept o oportunitate de a contempla și reafirma viața, așa cum a fost și este ea.
℗PUBLICITATE
Pentru că, doar devenind conștienți de noi înșine în lume, putem alege ce este important pentru noi și cum trăim. Am putea alege, așadar, să înaintăm în vârstă așa cum trăim: frumos.
-
Tu când ți-ai sunat bunicii ultima dată?
Unii dintre noi nu mai au bunici pe care să-i sune, dar cu siguranță există persoane în vârstă în viața fiecăruia dintre noi, care s-ar bucura să primească un semn. Așa cum conchide cel mai mare studiu longitudinal realizat vreodată, „de calitatea relațiilor noastre, depinde calitatea vieții noastre“. Și poate că e adevărat că bătrânii „noștri“ nu ne mai transmit din cunoștințele lor, pentru că ele nu se mai aplică vieții noastre prezente și viitorului spre care ne îndreptăm; dar ne pot învăța despre firescul trecerii timpului. Este important să hrănim relații profunde și autentice cu oamenii din jurul nostru – cei care sunt asemeni nouă și cei care sunt diferiți de noi – relații în care să ne dăm voie să fim vulnerabili, să împărtășim, să cerem și să oferim susținere, încredere și bucurie.
-
Ai grijă de sănătatea ta
Nu suntem un popor cunoscut pentru focusul nostru pe prevenție… „De ce să mă duc la doctor, dacă nu mă doare nimic? Mai bine nu mă duc – că, dacă ajung pe mâna lui, sigur îmi găsește ceva.“ Poate găsește, poate nu. Important este să ne raportăm la corpul nostru ca la un mecanism viu, dar până la urmă, tot mecanism. O mașină, oricât de frumoasă ar fi, nu-i este utilă nimănui, dacă nu e și funcțională, nu-i așa? Din acest motiv, îi punem benzină, o spălăm, îi facem schimbul de ulei și, o dată la ceva timp, o ducem la revizie. Și, cu cât avem mai multă grijă de ea, ne ține mai mult, nu mai puțin, chiar dacă se mai defectează din când în când. Însă dacă vei continua să o folosești zi de zi, fără nicio mentenanță sau revizie, și să ignori toate avertismentele, atunci cu ce te mai ajută să-ți blestemi zilele sau să te lași copleșit de regrete?
-
Odihnește-te, meditează și fă cât mai multe dintre lucrurile care îți plac
Pe măsură ce trec anii, puterea noastră de muncă scade. Însă acest lucru nu este neapărat ceva rău. E adevărat că munca ne ajută să ne simțim utili, eficienți și realizați, dar munca este doar o parte a vieții noastre. Timpul nostru este umplut cu multe lucruri: familie, prieteni, pasiuni, timp liber, mâncare, odihnă, călătorii etc. În momente diferite ale vieții noastre, putem alege să alocăm pentru anumite aspecte mai mult timp și mai multă energie decât pentru altele. Însă lucrurile sunt mereu în mișcare, contextele se schimbă, nici noi nu suntem mereu aceeași. Este important să ne dăm timp să ne odihnim, să ne relaxăm, să reflectăm asupra lucrurilor care ne fac cine suntem și, apoi, să alegem conștient ce și cum vrem să se petreacă lucrurile mai departe.
-
Include-te în propriile planuri de viitor
Avem, de multe ori, tendința de a ne planifica viitorul în funcție de credințele și nevoile noastre din prezent sau chiar din trecut și, uneori, trecem cu vederea faptul că persoana care va trăi în viitor s-ar putea să fie puțin diferită de cea din prezent. Viața este complexă în minunate și multiple feluri. Avem nevoie de spontaneitate și pasiune și surpriză, însă, în egală măsură, avem nevoie de stabilitate și siguranță și certitudini. Nimeni nu poate prevedea cu exactitate ce se va întâmpla în fiecare clipă a vieții sale (o binecuvântare și un blestem!), însă putem să facem tot ce ține de noi pentru a ne asigura o înaintare prin viață mai senină și mai demnă. Tu știi cel mai bine de ce anume ai nevoie și poți intui cu cea mai mare probabilitate de corectitudine ce ți-ar putea trebui pe viitor. Așadar, include-te în planurile tale!
-
Fă-ți timp pentru distracție și pentru a încerca lucruri noi
Scrie un bucket list pe care să treci toate lucrurile pe care ți-ai dori să le încerci (vechi și noi). Nu te cenzura, pot fi oricât de imposibile sau ciudate. Ia-ți câteva zile pentru asta, apoi las-o la dospit puțin și revin-o asupra ei. Cântărește ce este posibil și ce nu, ce depinde de tine și ce nu, joacă-te cu ideile tale, ierarhizează-le și încearcă să rămâi deschis în fața posibilităților de a le împlini. Apoi, fă-ți timp pentru ele. Ține minte, sunt lucrurile pe care ți le dorești cel mai mult, sunt importante pentru tine și te fac să fii fericit! Distracție plăcută!
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
