Skip to content

Ionuț Stancovici este românul care și-a propus să accesibilizeze sportul pentru persoanele cu nevoi speciale. Iubitor de sport, antrenor dedicat și dornic de a-i atrage pe oameni în această direcție, iarna pe schiuri și snowboard, vara în caiac, adună în jurul său peste 2.000 de copii și adulți. Antrenează 20 de copii din Club pentru performanță în concursuri internaționale, unde reprezintă România la sportul olimpic de caiac slalom. Crede că sportul reprezintă terapie atât fizică, cât și psihică, de aceea, orientarea lui, în mod special, este îndreptată spre persoanele cu dizabilități și copiii proveniți din medii defavorizate, astfel ajutându-i să se integreze în societate. Anul acesta și-a pus în gând să doteze 10 pârtii de schi din România cu scaune speciale pentru persoanele cu dizabilități, pentru că și ele își doresc să facă sport.

Cum a luat naștere Asociația Caiac SMile și care este misiunea acesteia?

Am înființat-o în primă fază ca să reprezinte și să promoveze sportul caiac – sport și slalom, care e un sport olimpic și caiac extrem, un sport pe care eu îl practicam deja de câțiva ani buni. Asta mi-am propus la început. Când am început activitatea și am văzut ce impact avea în comunitate, atât la nivel fizic, cât și psihic, am decis să fac următorul pas și să lucrez și cu persoanele cu dizabilități. Am văzut la un moment dat un clip din SUA în care cei care își pierdeau membrele inferioare erau încurajați să meargă la caiac, iar asta m-a inspirat și mi-a dat o oarecare încredere. Caiacul este un sport în care îți folosești partea superioară a corpului. Acela a fost momentul în care mi-am dat seama că acest sport fantastic le este accesibil și oamenilor cu dizabilități. În momentul acesta, misiunea noastră este de a accesibiliza pârtiile și lacurile din România pentru persoanele cu dizabilități, atât copii, cât și adulți. În aceeași măsură, mai avem un scop bine determinat, și anume de a reprezenta România la Campionatele Mondiale și Europene, ceea ce facem deja cu juniorii Clubului.

De unde pasiunea ta față de caiac și cum s-a născut intenția de a ajuta persoanele cu dizabilități prin munca ta? 

Din momentul în care am încercat prima oară caiacul, dându-mi seama că e un sport extrem de cascadă, râuri de munte, m-am îndrăgostit total. Apoi s-a întâmplat să ajut prima persoană cu dizabilități să urce într-un caiac și, explicându-i ce și cum să facă, mi-am dat seama că pot să fac asta la nesfârșit, pentru toți oamenii cu dizabilități, nu doar pentru omul pe care îl țineam atunci în brațe. Când am văzut ce schimbare s-a petrecut în el, ce poftă de viață a prins într-o clipă, am simțit că pot să le ofer tuturor oamenilor cu dizabilități șansa să simtă adrenalina, să se bucure de libertate, de viață. 

De ce ar fi bine să aleagă cineva un sport precum caiacul? Care sunt beneficiile acestui tip de sport pentru sănătatea noastră psihică și fizică?

E un sport care te solicită fizic și psihic; pe apă trebuie să ai reacții foarte rapide, la secundă. În același timp, e un sport care aduce bucurie, te umple de adrenalină, pentru că este un sport extrem. La caiac sport trebuie să fii ca-n viață, să reacționezi în fracțiuni de secundă, trebuie să te adaptezi rapid. Trebuie să faci echipă cu apa, să lucrezi împreună cu ea, nu contra ei. Este un lucru extraordinar să poți negocia, practic, cu apa, astfel încât ea să te conducă pe drumul cel bun. 

De la ce vârstă poate începe cineva să se împrietenească cu caiacul și cum arată programul de pregătire? 

De la 5 ani deja copiii se pot împrieteni cu caiacul și pot învăța să vâslească pe râuri de gradul 1, singuri. Dacă vorbim despre performanță în caiac sport, atunci vârsta optimă e pe la 11, 12 ani, când copiii deja înțeleg cum funcționează curenții, ce înseamnă lipsa de oxigen atunci când ești sub apă. La 15 ani ei pot deja să reprezinte România la primele lor competiții. Doi, trei ani ne ajung să îi pregătim din punct de vedere fizic și psihic să stea sub apă, să sară în cascadă etc. 

Cât de deschiși sunt sătmărenii față de acest sport? Dar românii, la modul general? 

Când am început eu să practic acest sport și am cumpărat caiace ca să îi plimb pe toți, nu au fost prea încântați. Someșul poate fi un râu periculos, a luat atâtea vieți de-a lungul timpului, iar asta i-a făcut să fie reticenți. Apoi am început să merg cu oamenii, cu copiii, iar sătmărenii au început să se obișnuiască ușor, ușor cu ideea. Acum sunt foarte deschiși, avem ture în care pur și simplu nu ne ajung caiacele ca să îi plimbăm pe toți. În țară am observat că românii au început să cocheteze din ce în ce mai mult cu stand-up padel, cu caiacul și cu sporturile de apă, au început să înțeleagă care e scopul vestei de salvare. Lumea prinde curaj și e deschisă spre acest sport. 

℗PUBLICITATE



Știm că ești arbitru european și mondial; cum ajunge un sătmărean să se facă atât de remarcat la nivel internațional? Cum a fost drumul pe care l-ai parcurs? 

Da, sunt arbitru european și mondial, iar între timp am ajuns să antrenez și lotul României de caiac slalom, specializat pe caiac cu dizabilități. Eu cred că am o misiune și fac tot ce ține de mine să îndeplinesc misiunea asta. Sunt un om dedicat acestui sport și îmi doresc enorm să le arăt oamenilor că acesta este un sport extraordinar pentru oricine, copil sau adult. Am început prin a învăța eu caiac slalom, apoi am început să particip la competiții. În scurt timp, am fost contactat de cei de la Federație, auziseră de mine din câteva surse și au vrut să mă cunoască. Am ajuns la Federație, cei de aici nu prea înțelegeau ce este cu acest caiac slalom, după care mi-am deschis clubul meu și am început să reprezint România la competiții internaționale. Acesta a fost începutul aventurii. Am devenit ulterior și arbitru, iar asta mi-a deschis drumul la nivel internațional. Eu am investit tot ce am avut în acest sport, mi-am dorit enorm să fac sportul caiac slalom cunoscut în țară și cred eu că am și reușit. Pe plan internațional cu siguranță am reușit să fac o figură frumoasă. Mă înțeleg foarte bine cu președintele Forumului Internațional de Caiac Slalom, discutăm chiar despre posibile proiecte pentru copiii din România. Drumul nu mi-a fost ușor, dar mi-a plăcut ce fac și mi-am dorit ca lucrul făcut de mine să fie făcut cu pasiune și implicare. 

Care este partea cea mai complicată sau dificilă în munca pe care o depui? 

Cred că este munca mea cu mine, învăț și exersez zilnic răbdarea. Am o mie de idei pe care le-aș pune în aplicare în același timp, am foarte multă energie și îmi doresc să fac cât mai multe lucruri pentru copiii din mediile defavorizate. Am învățat să dau timp unei idei, unui proiect, să nu mai fac lucrurile acum, acum. Iar răbdare am învățat să am de la oamenii speciali cu care lucrez. E lupta mea cu mine.

Care consideri că sunt acele calități psihice și fizice ale tale care te-au ajutat să ajungi în punctul în care să-ți oferi serviciile semenilor noștri cu dizabilități?

Eu sunt un antrenor. Pentru oamenii cu dizabilități eu sunt un al doilea tată, pe ei îi antrenez și pentru viața lor de zi cu zi, lucrez cu ei la ambele niveluri – psihic și fizic. Fac tot ce pot eu să le dau curaj să se auto-depășească. Încerc să îi fac se ridice din pat și să facă ce n-au mai făcut până acum. Cred că am o capacitate foarte mare să adaptez sportul la persoana pe care o am în față. Ei văd și simt bucuria cu care eu îi întâmpin de fiecare dată, iar asta le oferă și lor o stare de liniște, de încredere. Întotdeauna îmi fac timp pentru ei și îi ascult și le acord toată atenția mea, toate planurile le facem împreună, îi implic, iar ei simt asta. 

Există limitări în funcție de tipologia dizabilității sau caiacul este un sport potrivit pentru toți cei care doresc să-l descopere? 

Nu cred că există limitări în caiac, pentru nimeni. Am dus atâția oameni peste tot prin țară, niciodată nu am avut o situație în care să nu se poată urca în caiac. Acum, există două tipuri de oameni: cei care se plimbă singuri pe apă în caiac, indiferent că sunt cu dizabilități, și sunt cei pe care îi plimbăm noi, persoanele care suferă de anumite dizabilități psihice și nu pot să se dea singuri, ci cu unul dintre antrenori. În sporturile pe care noi încercăm să le accesibilizăm, nu există limitări. Nici la schi, nici la caiac. 

Cum putem noi, oamenii simpli (societatea civilă), să sprijinim activitatea Asociației Caiac SMile? 

Oh, în multe feluri ne puteți sprijini. În primul rând, le puteți povesti prietenilor despre munca noastră. Puteți să le spuneți oamenilor cu nevoi speciale pe care îi cunoașteți că sportul este accesibil și pentru ei, îi puteți redirecționa către noi. Ne puteți ajuta cu o donație făcută în cadrul campaniei de fundraising de pe Galantom. Orice sumă, oricât de mică, ne ajută să ne îndeplinim scopul. Și anume, să dotăm 10 pârtii din România cu scaune de schi speciale pentru copiii și adulții cu nevoi speciale. Pentru că și ei au dreptul să facă sport, și ei au dreptul la fericire, la libertate. Este un drept fundamental, iar noi putem să le oferim accesul la el, împreună. Luptăm pentru dreptul acestor oameni la libertate, la o viață normală. Ceea ce noi ne-am propus să facem impactează viața a peste 850.000 de oameni cu dizabilități din România. Și ei își doresc să facă sport, și ei își doresc să fie văzuți și apreciați.

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0