Anca Dumitrescu este născută în București, pe 6 august 1986. A urmat cursurile Facultății de Relații Economice Internaționale din cadrul Academiei de Studii Economice și, în paralel, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității București. A absolvit ulterior și un masterat în domeniul economiei, tot în cadrul ASE. Iar de ani buni, o vedem în fiecare dimineață din timpul săptămânii la Digi24.
De când suntem nevoiți să respectăm regulile de izolare și distanțare socială, de ce anume îți este cel mai dor?
Îmi este dor de toate lucrurile simple, de ieșirile în parc, de mâncatul unei înghețate pe stradă, de fotografii făcute în diferite cartiere ale orașului. Îmi lipsesc lucrurile de suflet, cum ar fi mesele în familie, întâlnirile cu prietenii, călătoriile.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
View this post on Instagram
Care este acel comportament în care te implici pentru a-ți liniști anxietatea, deși știi că nu ajută și nici nu este unul sănătos?
Mâncatul compulsiv. Renunțasem de ceva timp la dulciuri, dar în ultima perioadă ne-am „reîmprietenit“.
Prin mintea unui om, în mod obișnuit, trec multe gânduri, iar atunci când suntem stresați gândurile devin mai ciudate. Care este gândul care te-a surprins, în ultima vreme?
Am fost surprinsă de faptul că izolarea nu m-a deprimat, nu m-a speriat. Cred că aveam nevoie de o pauză de la maratonul zilnic pe care îl trăiam cu toții, aveam nevoie de o astfel de perioadă de respiro – pe care nu mi-aș fi acordat-o niciodată, în condiții normale. În tot acest timp, m-am gândit la un singur lucru: cât din ce-am avut și m-a bucurat înainte va mai fi la fel după acest episod? Poate că vom aprecia mai mult ceea ce înainte ni se părea banal sau, poate, vom fi mai nefericiți pentru că lucrurile simple vor deveni niște obiective. Suntem obișnuiți să alergăm după mult, să obținem lucruri mărețe, să ne stabilim obiective greu de atins. Va trebui să ne adaptăm unei lumi în care bucuriile și împlinirile îmbracă alte forme.
Pentru a evita răspândirea virusului, Digi24 a ales să-și împartă programul în așa fel încât angajații să lucreze câte două săptămâni și alte două să fie în izolare. Cum este pentru tine atunci când ești în izolare, față de diminețile agitate de la Digimatinal?
Mintea mea a îmbrăcat două haine diferite în ultima perioadă: a reacționat într-un fel în cele două săptămâni în care am fost la serviciu și într-un alt mod în cele 14 zile de izolare. La serviciu, presiunea orelor de live este mare, iar pregătirea emisiunilor presupune să citești cât mai mult, să te documentezi, să cauți invitați, practic, să stai într-o continuă conectare cu subiectul. Simțeam că, dacă pierd o oră de informație într-o zi, nu o să mai pot ține pasul cu noutățile. Nu vedeam și nu auzeam altceva în jur. În același timp, pentru un ipohondru, căci eu așa sunt, ieșitul la plimbare în această perioadă nu este chiar liniștitor: mi se părea că nu m-am spălat suficient pe mâini, că nu mi-am dezinfectat temeinic lucrurile, că trebuie să mă dezbrac din fața ușii, pentru că m-am atins de cineva în magazin. Perioada petrecută acasă e antitetică: este dominată de siguranță și, de aici, vindecarea de ipohondrie și liniștea interioară.
Digimatinalul începe foarte devreme. Cum te trezești dimineața și cum ai grijă de energia ta pe parcursul întregii zile?
Digimatinal începe la ora 6. Trezitul nu este chiar cel mai plăcut, alarma sună la 3.30. Oricât de odihnit ai fi, oricât de mult ți-ar plăcea ce faci, ceasul deșteptător în miez de noapte nu e ceva cu care să te poți obișnui. Sunt la matinal de aproape 9 ani și trezitul îmi pare la fel de greu de fiecare dată. Partea bună este că îmi intru repede în ritm. Nu plec niciodată de acasă fără să mănânc și fără să îmi beau cafeaua. E o liniște totală la ora aceea și este, cred, singurul moment de asemenea calm din întreaga zi. Atunci citesc ce-a apărut peste noapte, caut știri pe diverse site-uri, îmi verific e-mailul. Totul, într-o liniște deplină. De acolo îmi iau energia, din amorțeala momentului, culmea. În mașină ascult muzică, mai și cânt și îmi încălzesc vocea pentru emisiune. E un alt moment care mă încarcă foarte mult. Un al treilea e întâlnirea cu echipa. Atunci uit total de ora la care m-am trezit. Și să nu uităm avantajul pe care îl am cu acest trezit devreme: ziua mea este cea mai lungă.
View this post on Instagram
Cum gestionezi momentele în care nu-ți iese ceva bine la TV, acelea în care mai scapă câte o bâlbă sau câte un cuvânt pronunțat greșit?
℗PUBLICITATE
Aici mai am mult de lucru cu mine. Sunt o fire ambițioasă, competitivă și, de cele mai multe ori, intru în concurs cu mine, împotriva mea. Mă implic mult în tot ce ține de emisiune, atât direct cu tot felul de idei, cât și din punct de vedere emoțional. Mă consum pentru fiecare lucru greșit sau care nu merge așa cum ne-am propus.
Cine este modelul tău în materie de figuri emblematice ale presei internaționale?
Nu am astfel de modele, nu am avut niciodată. Nu mă consider mai bună decât alții, nu mă văd nici mai prejos. Totodată, consider că perfect e greu să fii și că fiecare dintre noi are calități și defecte. Admir multe persoane, nu doar dintre cei care apar la TV, și încerc să învăț câte ceva din fiecare lucru pe care alții îl fac mai bine decât mine.
Dacă ar fi să schimbi ceva din punct de vedere profesional, ce ți-ai dori să fie altfel într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat?
Dacă m-aș gândi, chiar și ipotetic, la schimbare, ar însemna să accept că ceea ce am în momentul de față nu este ce îmi doresc. Și nu este cazul. Sunt trup și suflet pentru emisiune, este primul meu copil. Sunt trup și suflet pentru cei din echipa cu care lucrez de atât timp. Nu se pune problema să îmi doresc altceva. Nu acum. Îmi doresc mai mult din ce avem acum. Sau, mai bine, legat de ce producem acum.
Știm că viața ta personală este înfrumusețată și de rolul de mamă. Ce frici sau anxietăți te vizitează cu privire la rolul matern?
Mi-e teamă de faptul că îl iubesc prea mult și de aici izvorăsc toate celelalte frici normale: să fie sănătos, să reușesc să îi ofer ce își dorește, să petrec suficient timp cu el, să am răbdarea necesară, să îi fiu prietenă bună, să îl înțeleg, să îl accept, să merg pe același drum cu el, indiferent de traseul pe care îl alege, să mă adaptez nevoilor și stilului lui.
Care este cea mai mare provocare pentru tine, ca mamă?
Să lucrez cu sensibilitatea lui. Să i-o cultiv și, în același timp, să nu o las să îl rănească.
View this post on Instagram
Care sunt acele rutine ce te-au ajutat să gestionezi mai bine anxietatea colectivă pe care o resimțim cu toții, de câteva săptămâni?
Nu m-am simțit anxioasă în această perioadă. Cred că cel mai tare chiar asta mă sperie, că nu mă cunoșteam așa.
Top 3 activități pe care îți propui să le faci după relaxarea regulilor de distanțare socială?
Să merg în parc, să merg la masă cu cei din familie, să mă întâlnesc cu prietenii.
Care este cea mai importantă lecție sau conștientizare personală avută în această perioadă atât de complicată?
Am învățat două lucruri: tot ce e simplu și la-ndemână este ceea ce ne face, de fapt, fericiți. Și, de asemenea, am învățat că suntem creați astfel încât să ne adaptăm oricărei situații, trebuie doar să o acceptăm, ca să putem merge mai departe.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
