Este actor, scriitor și om de televiziune. Iubește umorul și are un simț aparte, în acest sens. Este discret cu viața personală și nu epatează cu realizările sale profesionale. Despre familie, greutăți, sinceritate și momente vulnerabile am discutat în interviul ce urmează cu Andreas Petrescu.
Cum îl vezi tu pe Andreas Petrescu, atunci când îl privești în oglindă, sau în fotografii?
În fotografiile din copilărie văd un băiat timid care nu știe cum va arăta viitorul lui. Un băiat un pic nesigur, cu ochi destul de triști, însă plini de iubire.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
În fotografiile de azi e același băiat, dar a învățat sa aibă o privire arogantă ca să protejeze băiețelul dinăuntru.
Care sunt diferențele și asemănările între modul în care te pregătești pentru un rol la teatru și cel pentru un film?
Pregătirea unui rol este la fel și în teatru și în film. Ce diferă sunt mijloacele de expresie. În teatru trebuie să ai o anumită plastică, un control al vocii, acordajul trebuie să fie perfect pentru ca omul din ultimul rând să simtă aceeași emoție ca cel din primul rând. La film ești, practic, în casa omului. Ești direct în sufletul lui. Ochii sunt arma principală. Cuvintele. Respirația. Însă un rol, același rol de exemplu, nu se schimbă dacă este făcut în teatru și apoi în film. Doar drumul până la spectator e diferit.
Scenarist, actor sau prezentator TV? Unde te simți cel mai confortabil, în această perioadă?
Cel mai confortabil mă simt pe scenă și atunci când mă joc la prezentarea unei emisiuni. Probabil menirea mea reală și completă este cea de scenarist însă acolo rămân mereu eu cu mine, închis în minte doar cu personajele mele. E mai chinuitor. După o perioada lungă de scris mă simt ca o legumă. Culmea e că nu simt nevoia să mă odihnesc ci nevoia să plec. Departe.
Ești absolvent al Facultății de Drept și ai lucrat ca jurist la Casa de Pensii. Cum ai descrie acea perioadă?
Am fost jurist la CNPAS 5 ani. Nu a fost rău. E o experiență. Nu am rămas cu știința juridică, însă am câștigat acolo doua lucruri: foarte puțini bani și prieteni pe viață.
Dacă ar fi să realizezi un top al realizărilor tale, cum ar arăta acesta?
Familia mea pe primul loc. Nici nu îmi vine să cred că am realizat asta. Pare simplu pentru mulți însă pentru mine a fost o treabă complicată cu rezultat minune. Pe locul doi este spectacolul pe care l-am scris la 33 de ani. Prima mea piesă de teatru pe care am jucat-o 8 ani cu casa închisă. Iar în top mai este și primul film pe care l-am scris, Zăpadă, Ceai și Dragoste.
Care este provocarea cea mai mare din rolul de scenarist al emisiunii „IUmor“?
Cea mai mare provocare și bucurie în același timp e să găsești omul perfect pentru textul perfect. Atunci când se întâlnesc și se potrivesc unul cu celălalt ies momente magice.
Ce sfat le dai celor care vor să meargă pe drumul artei?
Sfatul meu pentru oameni este să nu asculte sfaturile pe care nu le cer. [Râde] Să facă ce simt. Oamenii din jur își vor da mereu cu părerea. Dar părerile vor fi mereu diferite. Daca ții neapărat să asculți de cei din jurul tău, selectează și alege ce îți face bine. Dar, în general, pe drumul artei, ești singur. Eu am luat întotdeauna decizia să îmi ascult sufletul. Poate nu a fost cea mai fericită decizie din punct de vedere social. Am pierdut niște prieteni, am pierdut niște momente. Dar a fost cea mai bună alegere pentru sufletul meu.
℗PUBLICITATE
Dacă mâine ai afla că ești nevoit să schimbi domeniul activității, spre ce te-ai îndrepta?
Sunt gata să fac orice pentru ca familiei mele să nu îi lipsească nimic. Orice legal, bineînțeles. Dar nu ar mai conta domeniul. Eu am ales în viața asta să muncesc orice mă face fericit. Și asta fac. Dacă ar trebui să schimb domeniul nu aș mai fi fericit, deci aș putea face orice. Nu ar mai conta.
Cât de des reușești să spui „nu“?
Am învățat să spun „nu“. Și e important să faci asta. Altfel te vei trezi des în situații pe care le detești. Mi s-a întâmplat de atâtea ori! Așa că trebuie să înveți să spui nu. E vital pentru libertatea sufletului și creierului tău.
Vorbești deschis despre faptul că orice relație are urcușuri și coborâșuri. Ce sfat le dai celor ce sunt la începutul unei relații de iubire?
Iar sfaturi. [Râde] Nu dau sfaturi. Ce mi se aplică mie, nu funcționează la altcineva. Relațiile nu au rețete. Dacă iubești, dacă îți face bine un om, e suficient ca să meargă. Încerci să îi faci o bucurie cât mai des. Vorbești cu el. Petreci timp cu omul tău. Altfel, fiecare se retrage într-un colț și întâlnirea următoare e doar un meci de box. Orgoliul apare când dragostea se mai domolește din fierbere. Și dacă nu muncești să îl dresezi, te trezești că o iei de la capăt cu altcineva.
Crezi că diferența de vârstă între parteneri ar fi un impediment pentru a clădi o relație sudată?
Cred că singurul impediment între doi oameni poate fi doar diferența de educație sau diferența de viziune. Dacă vezi viitorul la fel, daca doi oameni își doresc aceleași lucruri și prevăd aceleași mijloace prin care vor ajunge la acel viitor, nimic altceva nu mai contează.
Cum crezi că vei reacționa atunci când vei face cunoștință cu prima iubită a fiului tău?
Aș putea să îți spun că abia aștept să o cunosc. Dar asta ar însemna că am îmbătrânit deja cu vreo 10 ani și nu sunt pregătit încă. Noi suntem alături de fiul nostru și îi vom sprijini deciziile în privința viitorului ori a unui partener. Pentru că sunt alegerile care îl fac pe el fericit. Dacă alegerea mi-ar aparține mie cel fericit aș fi eu și nu vreau să trăiesc în locul lui. Deci, voi fi mândru și bucuros să o cunosc atunci când va fi cazul.
Ești genul de om care abia așteaptă sărbătorilor de iarnă sau ai prefera să treacă anul fără ele?
Nuuuu! Cum să treacă anul fără sărbători de iarnă? Pentru mine e cel mai frumos moment al anului. Ador Crăciunul. Și nu pentru sarmale. Dar avem ceva mai mult timp pentru noi. Pentru împreună.
Cât de mult preț pui pe comentariile negative ale oamenilor în social media?
Nu citesc comentariile de pe social media. Sau încerc să le evit. Le mulțumesc oamenilor pentru cuvintele frumoase. Haterii nu mă interesează. Absolut deloc. Nu sunt eu cel care trebuie să rrăspundă frustrărilor pe care le au unii oameni.
Când ai vorbit ultima dată cu copilul tău interior și ce i-ai spus?
Cu copilul meu din interior vorbesc în fiecare zi. Îi spun că suntem bine acum. Iar el îmi spune că a crescut și nu are nevoie de sfaturile mele. Conflict între generații, ce vrei?
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
