Andreea Bălan – Ce nu vreau să știe lumea despre mine – Pagina de Psihologie
skip to Main Content

Este tânără, puternică, imbatabilă, este artistă și mamă devotată, este o forță în adevăratul sens al cuvântului. Face parte din industria muzicală de mai bine de douăzeci de ani, unde a reușit să se mențină în topuri, dar și în atenția publicului, reinventându-se ori de câte ori a simțit nevoia. Astăzi este protagonista rubricii #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine de pe paginadepsihologie.ro și ne face o deosebită plăcere să o aducem în atenția dumneavoastră pe nimeni alta decât Andreea Bălan.

„Lasă-mă papa la mare“ este unul dintre marile hituri ale trupei André. Care este primul gând care-ți vine, acum, în minte când te gândești la mare? 

Primul gând este să mă odihnesc, să mă simt bine, să stau la soare, să fac baie, îmi plac foarte mult vacanțele, îmi place căldura și îmi place vara. Și dacă aș putea să prelungesc vara cât mai mult, ar fi minunat! De multe ori plec în vacanță în septembrie, chiar și octombrie, undeva unde temperaturile sunt ridicate, să am impresia că vara este mai lungă cu încă două-trei luni, iar în luna ianuarie trebuie neapărat să merg undeva unde este cald, pentru că nu-mi place frigul, și nici zăpada. 

„Lasă-mă papa la mare“ este o piesă nemuritoare, așa cum este și „Liberă la mare“, „Moșule, ce tânăr ești“; sunt încă în playlist la „Nostalgia“ ori la diverse evenimente de acest gen și atât eu, cât și colega mea le cântăm în concerte, atât separat, cât și împreună.

Ești unul dintre artiștii care și-a deschis sufletul în fața fanilor. Care sunt părțile mai puțin cunoscute ale vulnerabilității asumate? Ce te-a surprins din reacția oamenilor?

Am fost de multe ori ca o carte deschisă și oamenii, în primul rând, au crescut cu mine, m-au văzut crescând la televizor, apoi au trăit viața mea alături de mine (și când am născut, și când m-am despărțit, și când am trăit experiențe de sănătate mai puțin plăcute). Nu aveam cum ca pe unele dintre ele să le țin secrete, chiar dacă aș fi vrut, deoarece sunt persoană publică și-mi asum acest lucru. Inevitabil, presa află, oamenii vor să afle și, atunci, mai bine le spun eu. Au ieșit lucruri verbalizate de mine, decât să lăsăm loc de interpretări. Mi-aș fi dorit, poate, în anumite situații să fie lucrurile păstrate doar pentru mine, dar nu s-a putut. 

Cât privește părțile mai puțin cunoscute ale vulnerabilității asumate, pot spune că pe cât de puternică sunt, în egală măsură sunt și foarte sensibilă. Sunt și zodia rac, așadar, deși par o forță, chiar și după atâția ani, mă consum atunci când citesc lucruri neadevărate despre mine sau văd că oamenii vorbesc urât. Te obișnuiești, ți se tăbăcește pielea, dar tot te mai deranjează lucruri. În schimb, am învățat să merg mai departe orice s-ar întâmpla. Orice ar fi sau orice ar spune lumea, eu merg mai departe, îmi văd de drumul meu, știu foarte bine ce am de făcut, știu că sunt capabilă să fac multe lucruri, știu că pot să mă reinventez. Am învățat să fac lucrurile acestea de-a lungul anilor, așa că pun, până la urmă, la spate tot ce este negativ spus de unii oameni și merg mai departe, orice ar fi. Mă surprinde faptul că, de multe ori, oamenii vor să știe despre viața ta, vor să îți cunoască secretele cele mai adânci, iar apoi vin și te judecă. De multe ori, este mai bine să ții pentru tine unele păreri sau unele aspecte ale vieții tale, pentru că cei care nu au ce face și nu au o viață a lor, te judecă.

Vorbești deschis despre ședințele de terapie și despre mersul la psiholog; ce a fost cel mai greu pentru tine în procesul de psihoterapie? 

Da, am fost printre primele sau printre puținii oameni care au vorbit despre terapie și am recomandat publicului meu și oamenilor, în general, să meargă la terapie. După părerea mea, cred că 99% dintre oameni ar trebui să facă terapie, cu precădere cei din generația mea, întrucât provenim din familii ce au crescut pe vremea lui Ceaușescu, care nu aveau acces la informație și nu citeau cărți de specialitate, astfel încât să știe că cei mici se educă într-un anumit fel și în niciun caz într-un mod atât de strict, cum am fost noi educați. Având acces la informație, noi ne putem educa în altă manieră copiii și cu siguranță nu vor avea problemele noastre. Vor avea altele, vom vedea în momentul adolescenței. Nu mi-a fost frică să recunosc că fac terapie, merg de ani de zile și merg permanent (o dată pe lună sau o dată la două luni), pentru că tot timpul în viața noastră apar evenimente de tot felul și este foarte bine să le vorbești cu un specialist care să te îndrume. Chiar dacă terapeutul poate nu a trăit experiențele tale, măcar știe, la nivel teoretic, cum să te ajute să-ți schimbi mecanismele gândirii, fără a rămâne îndoctrinat în niște tipare cu care ai crescut. Pe mine, terapia m-a ajutat foarte mult, m-am descoperit pe mine ca om, deoarece mă identificam cu artistul Andreea Bălan și nu mă cunoșteam pe mine, în interior. Totodată, când am avut cumpene grele în viață (legate de sănătate sau despărțiri mai dificile), terapia m-a ajutat să-mi pun gândurile în ordine, să reușesc să merg mai departe și să fiu puternică.

Care este emoția cu care simți că mai ai de muncit pentru a o integra în funcționarea ta?

Am trăit toate emoțiile și am lucrat la ele, fiecare în parte, nu simt că mai am de lucrat foarte mult. Pur și simplu, dacă viața mă va surprinde din nou, voi vedea atunci ce simt. Acum sunt mult mai stabilă din punct de vedere emoțional și nu mai las tiparele din copilărie să mă domine, imediat intervine rațiunea și îmi dau seama foarte repede dacă este ceva din trecut sau este ceva din prezent. Cunosc foarte bine teoria (90% din trecut și 10% din prezent) și când un om din prezent îmi accesează o rană din trecut, rațiunea preia controlul și știu că omul respectiv nu este vinovat pentru anxietatea pe care o simt pe moment și știu că acel lucru vine de undeva, din trecut. Cu mintea din prezent mă duc în trecut, încerc să găsesc acea amintire și să vorbesc cu copilul interior și să-mi vindec trauma respectivă, fără a pune vina pe umerii omului din prezent. Pe oamenii care mă testează astfel îi îmbrățișez și încerc să rezolv, dacă am de rezolvat aspecte din trecut.

Ca structură psihologică ești o fire temperamentală; care sunt plusurile și care sunt minusurile firii tale? 

Am fost o fire foarte temperamentală, deoarece în copilăria mea au existat niște conflicte și, evident, am crescut așa. Mai apoi, mi-a fost foarte greu să fiu singură în această industrie muzicală dominată de bărbați și a trebuit să fiu cot la cot cu ei și puternică și să vorbesc pe limba lor. Dar în ultimii ani m-am liniștit foarte mult și nu mai sunt la fel de temperamentală. Ba chiar sunt destul de calmă și chiar mă surprind pe mine însămi, uneori, cât de calmă pot fi. Aș putea spune că în ultimele luni sunt chiar zen, nu mă mai deranjează absolut nimic, fac ce-mi place, când și cum îmi place și încerc să nu deranjez, dar nici să nu mă deranjeze nimic, iar dacă ceva se întâmplă în jurul meu, nu mă las afectată, imediat accesez rațiunea și nu las emoția să mă guverneze. Cred că toate acestea vin odată cu vârsta, dar și cu experiențele negative pe care le trăiești, întrucât din aceste tipuri de experiențe înveți. Mergând la terapie și lucrând cu mine, am ajuns în stadiul excelent în care mă aflu. Nu cred că acum mai am minusuri. 

De regulă, rolul de mamă tinde să-l umbrească pe cel de femeie; cum ai grijă să nu-ți dezechilibrezi cele două roluri și să nu renunți la femeia Andreea? 

Pe femeia Andreea am descoperit-o târziu, pe la douăzeci și șapte, douăzeci și opt de ani. Până atunci, mă identificam foarte mult cu persoana publică Andreea Bălan și nu știam cine sunt. Am început terapia și am călătorit foarte mult, iar acum știu să fac diferența. Rolul de mamă nu îl umbrește pe cel de femeie, nu sunt mai mult una decât cealaltă. Mi se pare că sunt exact cum ar trebui să fiu.

În mediul online, oamenii pot să manifeste și comportamente răutăcioase; ce faci cu aceste mesaje – le răspunzi, le ignori, le ștergi? 

℗PUBLICITATE



Da, pe majoritatea le șterg. Atât timp cât sunt pe paginile mele, nu am de ce să las comentarii negative. Inevitabil le văd, le citesc și nu mă identific cu ele, însă în comunitatea mea, oamenii care nu mă plac nu au ce să caute. Există o varietate destul de mare în mediul online, așadar poți da unfollow și, astfel, nu mă mai urmărești.

Care sunt conturile de Instagram pe care crezi că ar merita să le urmărească mai multă lume? 

Eu urmăresc foarte multe conturi motivaționale: Jay Shetty, Ester Peony, îmi plac foarte mult. Altele nu-mi vin în minte, căci au tot felul de denumiri.

Cum ai descrie în câteva cuvinte portretul bărbatului de nota 10?

Nu este vorba de portretul bărbatului de nota 10, ci este despre ce ți se potrivește ție. Este important ca orice femeie să știe ce fel de bărbat i se potrivește, în funcție de firea ei sau de ce își dorește ea. Eu îmi doresc un bărbat puternic, realizat, pe picioarele lui, asumat, care să nu fie intimidat de realizările mele, de ceea ce am făcut eu, de faptul că sunt o mamă singură cu doi copii.

Care dintre rutinele unei zile obișnuite te face să radiezi de bucurie?

În fiecare dimineață beau ceai negru cu lapte. Nu îmi încep ziua fără această rutină. Apoi, machiajul în sine, care durează cincisprezece minute zilnic, după care plec la treburi, iar seara, fac baie cu spumă.

Top 3 oameni de știință cu care ți-ar plăcea să porți o conversație? 

Doar Stephen Hawking și Albert Einstein.

Pentru mine, ca mamă, cel mai greu este să… 

Nu mi se pare nimic greu, chiar dacă am doi copii și este mai dificil. O am pe mama mea care este un înger, locuiește cu noi și, practic, suntem amândouă, le creștem împreună pe Ella și pe Clara. Este minunat să ai doi copii și sunt fericită că am două fetițe minunate, care se înțeleg foarte bine. Suntem fericite, suntem mulțumite și nu regret nimic din ceea ce s-a întâmplat.

Viața fără emoții și sentimente ar fi… 

Ar fi goală. Este important să avem emoții, sentimente, este important să ne îndrăgostim, să iubim, să oferim iubire și să fim, la rândul nostru, iubiți. 

Citatul din psihologie care te ajută să-ți găsești puterea în momentele grele…

„Cu cât încerci să pari mai perfect, cu atât golul din interior se adâncește.“

„Un copil are nevoie de dragostea ta, atunci când o merită cel mai puțin.“

Pagina de Psihologie

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută