skip to Main Content

Andreea Căpîlna este medic la Spitalului de Boli Infecțioase, din Brașov, a fost secretar de stat în Ministerul Sănătății și consultant al OMS în domeniul prevenirii infectărilor cu SARS-CoV2. După încheierea colaborării cu Ministerul Sănătății și întoarcerea de la Geneva, Andreea a revenit la Brașov și, dincolo de activitățile sale medicale, este implicată și în organizarea conferinței APCI 2022. Despre viață, COVID și conferința de la Iași ne-a vorbit în interviul de mai jos.

Cum arată viața unui medic specialist infecționist postpandemie? Care sunt urmele pe care pandemia de COVID-19 le-a lăsat în urma sa?

Aș spune că viața revine la „normal“, simțindu-mă ca în studenție, în momentul în care, după o sesiune grea, ce presupunea un efort de voință, anduranță, putere de muncă, dorința de a reuși, reveneam la nivelul de efort constant și de lungă durată. Pandemia a reprezentat acel moment în care a fost nevoie de extrem de multă mobilizare, de voință de a-ți spune „acum trebuie să dau maximum ce pot și mai ales ce e necesar“, „e nevoie de mine cum nu a fost niciodată“, „trebuie să rezist“, de a nu mă plânge de nimic și de a ajuta, atunci fiind efectiv nevoie de „mine“, acest mine fiind reprezentat, de fapt, de toți cei care puteam ajuta. Iar miraculoase au fost răspunsul populației și acea solidaritate pe care o știm arăta atunci când e nevoie maximă, solidaritate și mobilizare ce a constituit un adevărat catalizator pentru întreaga societate. Ca să sintetizez, a fost foarte greu și solicitant, dar am simțit mereu că suntem mulți împreună și că trebuie să facem față. Că nu avem de ales.

În ceea ce privește urmele lăsate de pandemie, cred că sunt urme bune și rele. Încep cu cele rele, pentru a lăsa la urmă ceea ce a fost și rămâne bun. Rele înseamnă suferință, sechele, moarte, teamă, nesiguranță, durere, necunoscut, regresie, sărăcie, o reașezare, și nu neapărat bună, a valorilor la nivel mondial. Bune ar fi grija mai mare pentru igienă (și în special cea a mâinilor – una dintre ideile mele fixe, pe care m-am străduit atât de mult să o implementez înaintea pandemiei și care, pur și simplu, a fost în pandemie), solidaritatea interumană, evitarea unor situații la risc pentru noi, ca indivizi sau societate, mobilizarea exemplară a întregii populații științifice și „laice“ din acest punct de vedere, pentru a găsi explicații reale, soluții, prevenție. Toți citeam și ne interesa pandemia, a fost o epidemie de informare fără precedent. Îmi doresc ca aceste valori să nu fie uitate (măcar, nu prea repede) pentru că ele, de fapt, ne sunt utile în tot ceea ce facem și în fiecare din domeniile vieții noastre. Nu doar în medicină. Cred cu tărie că această pandemie a fost și o lecție pentru noi, de a renunța la aroganța de a considera că totul ni se cuvine și că totul este permis.

După poziția de secretar de stat în Ministerul Sănătății, ai ajuns la OMS, fiind relocată în Geneva, iar apoi ai revenit la Brașov. Putem spune că ultimii doi ani și jumătate au fost extrem de plini pentru tine. Care sunt strategiile pe care le folosești pentru a-ți păstra echilibrul minte-corp-spirit și cum gestionezi stresul inerent al vieții?

Această perioadă a fost, poate, cea mai activă din întreaga mea viață și, mai ales, cea mai imprevizibilă (deci, nici un concept de mindfulness, aparent, nu ar fi putut fi aplicat, și totuși…). Mi-a fost teamă întotdeauna să nu clachez, în primul rând, pentru ai mei, pentru cei din jur, dar și pentru mine. E un gând de prevenție pe care îl am mereu în minte și de care țin cont, știind, medical și non-medical, cât de ușor este să te supraîncarci și supraturezi pe perioade variabile. Și cât de mică este distanța sau cât de subțire firul între a lucra intensiv și burnout, cu tot ceea ce implică acesta. Nefiind o gospodină, pentru mine, refugiul, aplicat din primele momente de pandemie, a fost reprezentat de 2 piloni esențiali, care, de fapt, vin din mine (din fericire) și rămân în mine (din fericire): mișcarea și muzica. De la începutul pandemiei, din ziua 3-4, am început să alerg dimineața, deși nu îmi place aproape deloc și nu pot spune că am anduranță. Dar am știut că e necesar și că mă va ajuta, ceea ce s-a și întâmplat. Când trebuia să străbat distanțe mai mari, am ajuns la bicicletă și, ulterior, după lockdown, am devenit dependentă de mers pe munte, dealuri, prin locuri frumoase, activitate ce efectiv îmi capacitează interesul timpului meu liber. Și e contagios spre alții și e un bulgăre de zăpadă pentru mine, devenind tot mai frumos, atractiv și tentant. Muzica m-a însoțit și mă însoțește în permanență, indiferență dacă acasă, la serviciu sau oriunde altundeva. Grație aplicațiilor inteligente și dispozitivelor și mai și, muzica reprezintă pentru mine un teritoriu în continuă și activă descoperire, ceea ce simt că mă îmbogățește enorm. Mental și, mai ales, sufletește.

Ne imaginăm că perioada OMS și viața în Geneva au venit cu multe experiențe. Cum a fost să revii la Brașov și să-ți continui activitatea de medic la Spitalul Militar?

Mi-am dorit mult să revin acasă. Experiența OMS-Geneva a fost necesară, am dorit mult să învăț și acest aspect, teoretic și de elaborare a direcțiilor generale de acțiune, mai ales în perioada pandemiei, dar nu numai axat pe acest subiect. Am învățat lucruri noi, comportamente noi, am întâlnit oameni cu care țin legătura și acum. Și am călătorit, în Geneva neavând spectrul gărzilor de weekend sau al activității de după încheierea programului de muncă. A fost o etapă necesară și utilă. Însă cu această ocazie mi-am dat seama că sunt mai socială decât știam, că îmi lipsesc și îmi doream oamenii „mei“ cu care să pot comunica, inclusiv cu subtilitățile inerente limbii materne, cu care gândesc la fel, știm lucruri comune, simțim la fel. A fost o decizie grea, am ezitat foarte mult asupra ei, am aplicat toate strategiile de pro și contra posibile pentru a rezolva această ecuație grea de viață. A contat mult și familia mea, a contat faptul că în țară era al x-lea val al pandemiei și că pe toate hărțile OMS, România era roșu închis, semn de gravitate maximă. Și erau 2 țări în acele momente astfel colorate, una fiind țara mea. Cumulând toate aceste aspecte, am decis să revin. Iar zâmbetul involuntar de pe fața mea, atunci când într-un zoom devenit atât de obișnuit cu șefa mea, am anunțat-o că îmi doresc să revin acasă, mi-a dat confirmarea finală. Atunci am știut că decizia e bună. Și cred în continuare in ea.

În perioada 29 sept. – 1 oct., are loc Conferința APCI − Prevenirea Infecțiilor, la Iași. Care sunt direcțiile științifice ale acestei conferințe și ce vor afla participanții? 

Este o conferință „altfel“, interactivă, vie: toți cei care au ceva de spus util și aplicabil, practic, în spitale vor fi acolo. Și nouă acest lucru ne lipsește: să știm ce e de făcut în situații practice, inerente vieții de zi cu zi. Nu numai în epidemiologie, dar foarte mult aici, suntem pregătiți teoretic, însă neadaptat la necesitățile anului 2022 (putem spune și anul 2 postpandemie), deci, ineficient în foarte mare măsură. Direcțiile ;științifice principale sunt cele legate de prevenția și controlul infecțiilor în spitale, de aici decurgând subdirecțiile de bază. Strânse și oferite la un loc: ghiduri, legislație, metode, aplicabilitate practică, interacțiune, și, mai ales, o rețea de oameni care comunică viu, se cunosc și împrietenesc și mențin această prietenie după Conferință. Și cât de util este să ai nu unul, ci mulți colegi cu care să te sfătuiești și să îți sară în ajutor atunci când ai nevoie… incomensurabil.

℗PUBLICITATE



Ca o paranteză, avem mulți invitați din Anglia. A fost remarcă între ei că în Anglia ei nu au reușit de foarte mult timp să se strângă la un loc, așa cum am reușit să o facem noi aici, la Conferință.

Astfel de manifestări științifice sunt extrem de importante. Cine va susține prezentări la conferința APCI și unde pot afla medicii mai multe informații?

Avem un site, avem pagină de facebook, comunicăm intens și în timp real. Fiind tineri (mă rog, tinerețea e un termen relativ – reformulez: fiind moderni în gândire), suntem foarte atenți la comunicare și la a face cunoscut ceea ce facem, în timp real și efectiv cu viteza sunetului sau a internetului. Iar ca speakeri ne străduim să invităm doar persoane care ne pot învăța și ne pot transmite din experiența lor.  Dorim ceva util și aplicabil. Și așa va fi.

Este un eveniment ce se adresează strict medicilor infecționiști sau epidemiologi, sau pot participa și doctori cu alte specializări?

Ceea ce este extrem de important de subliniat este faptul că această Conferință se adresează atât asistenților medicali, cât și medicilor, unii fără alții neputând exista. Un alt aspect important e utilitatea practică a informațiilor prezentate, ceea ce face ca interesul asupra problematicii discutate să fie extrem de extins și spre alte categorii de personal medical în afara epidemiologilor și infecționistilor. Pentru că toți se întâlnesc cu infecții nozocomiale, cu prevenție, cu dorința de a ajuta. Drept pentru care, vor fi medici ATI-ști, chirurgi de toate specialitățile, medici de laborator, interniști,  manageri sau persoane cu funcții de decizie.

Nu putem încheia acest interviu fără să adresăm și o întrebare cu privire la viitorul situației COVID în țara noastră. Ce estimezi că ne-ar putea aștepta în această toamnă sau la iarnă?

Cu siguranță, vor mai fi valuri. Sper, însă, ca acestea să fie mai blânde cu noi și cu impact de morbiditate și mai ales mortalitate din ce în ce mai scăzut. Contează trecerea prin boală, atenuarea virusului, vaccinarea. Însă fiind un virus căruia îi place frigul, în condițiile reînceperii școlilor și ale creșterii aglomerației neaerisite, cred că vom mai avea de furcă, încă puțin. Însă aș dori să subliniez faptul că acest virus este unul dintre multele și că e posibil să ne confruntăm și cu alte încercări (vezi variola maimuțelor). Ceea ce vreau să transmit prin acest lucru nu e teamă sau panică, ci doar să subliniez importanța unui comportament adecvat, preventiv și curat în permanență, și nu doar pe durată limitată. Pentru că, de fapt, ne protejează ca individ și ca specie.

Top cinci obiceiuri cheie care ne pot ajuta să prevenim infecțiile ce pot fi prevenite.     

  • Igiena mâinilor;
  • Igiena aerisirii  corecte a spațiilor și a noastră;
  • Odihna suficientă, fizică și psihică;
  • Interacțiunea cu cei din jur;
  • Alimentație sănătoasă, fără excese, nici în plus, dar nici în minus.

Cred că sunt mai mult de 5, nu? Sunt femeie, deci, vorbesc mult. [Răde]

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0