Andrei Lăcătuș (Shurubel) – Ce nu vreau să știe lumea despre mine – Pagina de Psihologie
skip to Main Content

Andrei Lăcătuș sau Shurubel este om de radio și televiziune, content creator și stand-up comediant. Aduce bună dispoziție oriunde se află, este autentic și spune lucrurilor pe nume. Nu se sfiește să se arate așa cum este el, iar acest lucru se poate observa în fiecare dimineață de luni până vineri între orele 10-13, pe ProTV, în cadrul emisiunii Vorbește lumea. Astăzi, este protagonistul interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine pe paginadepsihologie.ro, unde s-a lăsat descusut de secrete și vulnerabilități

Cine este Shurubel, în timpul liber?

Shurubel, în timpul liber, e exact așa cum îl vedeți și în platoul emisiunii Vorbește Lumea. E un tip care uneori spune lucruri fără să le gândească prea mult înainte, dar care ajung să îi facă pe oamenii din jur să râdă, ceea ce îl bucură tare. Un tip care, până și la 33 de ani, are în continuare impresia că majoritatea adulților pe care îi întâlnește sunt ori mai în vârstă, ori mai maturi decât el. În concluzie, un copil care se joacă în viața de adult și care ar cam vrea ca lucrurile să rămână așa forever (și probabil ar ajuta și dacă n-ar mai vorbi despre el însuși la persoana a treia).

Se spune că radioul este ca o adicție. După mulți ani de matinal, îți mai este dor de locul care te-a consacrat? 

Îmi e super dor de ideea de radio și de echipa completă lângă care am făcut emisiunea de dimineață. Particularitatea radioului de a transmite totul din voce îl face un mediu foarte intim și, din motivul ăsta, conexiunea pe care o stabilești acolo cu ascultătorii e una extrem de puternică. Parcă noi și ei ne construiam un loc de joacă, numai al nostru, un loc făcut din energie bună, unde toți eram doar niște voci. Și sentimentul ăsta nu-ți mai iese niciodată din cap.

Călătorind în timp, care este acea trăsnaie pe care ți-o amintești din copilărie, cu mare drag?

Cred că nebunia din copilăria mea care mă definește cel mai bine e un moment de la 5 ani, din spatele blocului. Verișorul meu mai mare se dădea într-un leagăn, iar mie îmi venea să merg la baie. Am strigat la el să se oprească și să vină cu mine sus în casă, dar nu m-a auzit. Într-un final m-am hotărât să îi atrag atenția, așa că mi-am dat pantalonii jos și m-am postat în fața leagănului să fac treaba mică. Leagănul m-a lovit în frunte ca în filme și am rămas de atunci cu un semn frumos, dar, se pare, și cu o nevoie de atenție care mă chinuie în continuare. [râde]

Ce ai schimba la tine, față de acum 10 ani, spre exemplu?

Ce am schimbat la mine în ultimii 10 ani? E imposibil de descris în câteva pagini. Mi se pare că la fiecare 10 ani am devenit alt om. Foarte pe scurt, la Shurubel cel de 23 de ani, am adăugat, printre altele, o etică a muncii, stabilitate în dragoste și o preocupare intensivă pentru cunoașterea de sine. Bani n-am adăugat prea mulți, dar e timp și pentru ei. 

Care este cel mai jenant lucru care ți s-a întâmplat în timpul unui live?

Nu știu dacă e cel mai jenant, dar m-am rușinat oricum destul de tare. Am făcut un concurs la radio, unde premiul era 100 de euro, iar cel care suna primul câștiga banii. A sunat o doamnă, mi-a vorbit foarte frumos și cald, am anunțat-o că a câștigat premiul, iar la final, când mi-a mulțumit, m-a rugat să îi transmit salutări mamei mele, cu care era colegă de serviciu. M-am blocat. Eram la un radio național, iar câștigătoarea unui premiu în bani era o colegă de serviciu de-a mamei prezentatorului. Îmi imaginam cum or să curgă mesajele în care o să fiu acuzat de blat, aranjamente, corupție la nivel înalt. N-a venit niciun mesaj. Dar asta dovedește încă o dată că gândesc prea mult și prea departe unele scenarii din viața mea. 

Te-ai mutat, pentru o vreme, în provincie. Ce te-a determinat să te întorci la viața agitată a capitalei?

Sincer, m-am întors pentru posibilitatea de a face parte din proiectul Vorbește Lumea și ca să îmi încep propriul meu podcast, live, pe YouTube, pentru care mi-am închiriat un spațiu și am amenajat un studio. Am stat un an în Sibiu și e extrem de frumos acolo și pașnic, dar sunt bucureștean de fel și cred că, după atâta pace, aveam nevoie de un pic din haosul capitalei.

Care este serialul care nu te-a lăsat să adormi la o oră rezonabilă, săptămâna aceasta?

De obicei, mă uit rar la seriale, dar atunci când aleg unul, fac și o obsesie pentru el. De data asta am trecut și printr-o izolare cauzată de Covid-19, așa că am avut 3 obsesii. Am văzut deja celebrul Squid Game, care a înnebunit toată planeta, plus The Morning Show (fiindcă e despre o emisiune TV matinală, era normal să vreau să îl văd) și comedia mea preferată din ultima vreme, Ted Lasso, care e ca o mângâiere pe suflet. Și eu rareori spun despre lucruri că sunt mângâieri pe suflet. Deci merită. Încercați-l. 

Care este acel defect al tău pe care partenera ta de viață ți-l readuce aminte, de fiecare dată când îi oferi ocazia?

℗PUBLICITATE



Ea încearcă să nu mi le mai aducă aminte, fiindcă funcționăm deja ca o echipă care se susține și își acceptă defectele, dar am o lene „de mă doare“, vorba cântecului. Și uneori nu mai poate nici ea să mai suporte. Mă mișc greu cu lucrurile pe care mi le propun, nu mă țin de ele, întârzii peste tot, ce să fac, ăsta sunt. 

Ce ai învățat despre tine în ultimul an și jumătate?

În ultima perioadă am ales să am anul sabatic și, în primul rând, am învățat că în lumea în care trăim, să iei la 32-33 de ani decizia de a sta un an pe bară și a te uita la viața ta dintr-o perspectivă mai amplă, să dai „zoom out“ un pic, este cel mai bun lucru pe care ai putea să îl faci. Am meditat și am făcut introspecție, am învățat că trebuie să stai cu tine însuți foarte des, să înveți să te reevaluezi în viață periodic, să verifici ce defecte ai acumulat, să fii sincer cu tine și să le accepți, oricât de tare te sperie sau te deprimă asta, pentru că a fi conștient de ele e primul pas în a le îndrepta. Și am învățat să fac și risotto cu ciuperci, dar mai am de lucrat acolo. 

Care este relația ta cu copilul interior?

Copilul meu interior începe să înțeleagă că o să ne reevaluăm principiile de viață mai des de acum încolo și că o să schimbăm câteva dintre regulile și țelurile pe care el le-a setat, fiindcă nu mai sunt valabile acum și că, uite așa, o să scăpăm și adultul interior de câteva traume care mocneau pe acolo prin interior. În rest e fericit că îl las să preia controlul într-o proporție destul de mare a timpului, în special pe platoul Vorbește Lumea.

Cum gestionezi hate-ul în mediul online?

Nu mai am stresul ăsta. Am început să fac un serial online încă din 2011 și de atunci am trecut prin toate stările legate de comentariile negative. Acum sunt în stadiul în care reușesc să culeg critica constructivă și să dau la o parte lejer ceea ce e doar răutate pură. Înțeleg că fiecare om are lupta lui și sper ca, pentru omul care a scris răutatea respectivă, momentul în care a apăsat Enter a fost o picătură de fericire în ziua lui. Măcar atât. 

Care este emoția pe care o tolerezi cel mai greu?

Cred că cel mai greu tolerez sentimentul de neputință. Să știi că nu poți să ajuți e oribil în orice situație. 

Ai apelat, vreodată, la psihoterapie?

Nu am apelat la psihoterapie, dar sunt un mare fan al domeniului. Probabil se va întâmpla în curând. Nu știu de ce n-o fac, sunt sigur că mi-aș ordona mult mai bine gândurile și aș lucra mult mai eficient cu mine. Probabil e ca în relații, nu știu dacă o să găsesc persoana potrivită cu care să pornesc la drumul ăsta. Recomandați pe cineva care mi s-ar potrivi?

Ce înseamnă pentru tine, prietenia?

Uitându-mă la relațiile care au rezistat în timp în viața mea, pot să zic că prietenia e în foarte mare parte un mix între înțelegere, empatie și chimie. Și bere și fifa, desigur, dacă vine vorba despre gașca de băieți. 

Ce faci când nu mai poți?

Meditez. Clar. Mă așez undeva unde e liniște, cu spatele drept, telefonul departe de mine, ochii închiși și respir 10-15 minute. Stau cu gândurile mele, înot printre ele, apoi mă întorc la respirație și tot așa, până se risipesc norii și îmi aduc aminte că de fapt cerul senin fusese tot timpul acolo. 

Pagina de Psihologie

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută