Andrei Ursu (aka WRS) este unul dintre cei mai cameleonici artiști din industria muzicală din România, a reușit să depășească granițele muzicale, lansările sale fiind ascultate peste tot în lume odată cu participarea sa la Eurovision cu piesa Llamame.
În 2022, artistul a lansat și primul său EP, Mandala, ce conține cinci piese, printre care și Llamame, piesă ce a ajuns #1 pe radio, urmând succesul piesei Amore. În 2023, artistul a lansat primul său album: Fiesta’23, o combinație excepțională între sunete latino clasice și noi. 2024 a venit cu un nou capitol muzical odată cu lansarea EP-ului Cântece de Inimă și a colaborării cu Theo Rose pentru piesa Noaptea ne fură iubiri, care a stat timp de 21 săptămâni în top 10 cele mai difuzate piese de la radio, atingând poziția #1. De asemenea, artistul a lansat EP-ul Vanilla Boy, single-uri precum O nouă viață sau Lângă tine, dar și o colaborare cu Sasha Lopez, About U și cea mai recentă, cu Eva Timush pentru Să mă iubești.
Prima dată când ai realizat că vrei să devii artist a fost atunci când…
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Eram foarte mic. Stăteam la țară și mă jucam în fața porții. Aveam o porțiune de iarbă pe care, cu o sapă, am făcut un fel de careu de fotbal. Îmi imaginam că este o scenă, că văd lumini colorate și cântam piesele de la Andre. Atunci mi-am dat seama că viața mea ar trebui să fie pe scenă, sub o formă sau alta. Iată că s-a întâmplat.
Care este cea mai neașteptată reacție primită la adresa faptului că ești foarte deschis și vorbești și despre eșecuri?
Oamenii pe care îi întâlnești în viață au impresia că ai fost dintotdeauna de succes sau că viața ta a fost dintotdeauna așa. Când începi să povestești despre eșecuri și despre faptul că ai fost altfel – fără bani, fără reușite – apare o neputință de a înțelege. Acei oameni te cunosc ca artistul Andrei Ursu, cel care a reușit, iar pentru ei este ciudat să audă, de exemplu, că ai avut un job obișnuit sau că ai trecut prin perioade dificile.
Totuși, există și un element de surprindere. Poate că astfel oamenii realizează că și ei pot ieși din situații mai puțin favorabile și să aibă succes apoi.
Ce apreciezi cel mai mult la artiștii din breaslă?
Cred că cel mai mult apreciez consecvența. Să dai lovitura cu ceva e ușor, dar apoi să revii și să faci o carieră din asta mi se pare destul de greu. E un domeniu foarte nesigur, nu e un job de la 9 la 5, unde să ai niște cifre și să trebuiască să dovedești performanța în felul ăsta, mult mai ușor de cuantificat. E greu să fii consistent în industria asta, pentru că nu prea e sigur de unde vine energia, unde îți sunt răspunsurile.
Ce mai apreciez, ceva ce am trăit și eu în ultima perioadă, e atunci când artiștii au vieți personale fericite. Mi se pare foarte greu să separi artistul de om și cumva să funcționezi, pentru că succesul vine, se duce ș.a.m.d. Să nu te lași afectat de lipsa de succes dintr-o perioadă – că ai mai puține concerte, mai puțini ascultători – să îți aducă nefericire în viața personală e o delimitare foarte subtilă.
Cine este persoana alături de care-ți permiți să fii cu adevărat vulnerabil?
Iubitul meu cred că este persoana în fața căreia mă arăt cel mai vulnerabil. Dar și sora mea, mama mea, persoanele la care țin foarte mult. Mă las vulnerabil, și mi se pare o putere enormă.
Cum iubește Andrei Ursu?
Fără prea multe cuvinte, mai mult prin fapte, dar încerc să învăț să iubesc și prin cuvinte. Iubesc prin fapte, prin grijă, prin respect, prin a fi atent, prin a fi acolo.
Care este ritualul tău dinaintea unui concert?
Îmi încălzesc vocea mereu, aplic puțin make-up, mă retrag undeva să îmi adun puțin gândurile și să țopăi puțin, ca să îmi ridic ritmul cardiac. Și, dacă văd că e un public destul de dificil, iau un shot de băutură tare – dar doar unul.
Care este relația ta cu hainele?
Am un love-hate relationship cu hainele, pentru că încerc din ce în ce mai tare, în ultima perioadă, să fiu minimalist. Să nu mai cumpăr haine decât dacă donez ce am deja, să nu îmi mai umplu casa, sufletul, energia să nu îmi mai fie consumată de atât de multe haine în jurul meu.
Mi se pare că suntem din ce în ce mai consumeriști din punctul ăsta de vedere și aș vrea să trăiesc cât mai minimalist: să cumpăr cât mai puțin, să reutilizez de cât mai multe ori o haină. Îmi plac foarte mult și mi se pare că sunt felul în care ne prezentăm în lume, o carte de vizită.
Haina nu face pe om, dar în ziua de azi, având atât de mult acces la fel și fel de trenduri, te poți exprima atât de frumos prin haine, încât cineva își poate forma o primă impresie despre tine înainte de a te cunoaște.
Comentariile negative primite din online au impact asupra stării tale emoționale?
Au avut o bună perioadă de timp, doar că, fiind de mult în industrie – deja am 10 ani sau poate mai mult de când activez, prima dată ca dansator și apoi ca interpret – am învățat că doar oamenii cu prea mult timp liber comentează, cei care nu au o viață personală foarte fericită. Am învățat să nu mai iau în seamă.
Bine, sunt și comentarii care pot avea o sămânță de adevăr: că te-ai îmbrăcat urât într-un clip sau că ceva e cu două numere mai mare, habar n-am. Oamenii sunt acolo și, cumva, pentru ei facem asta. Trebuie să filtrăm comentariile – unele să le lăsăm să treacă pe lângă noi, pentru că sunt făcute din răutate pură.
Ce mă ajută pe mine foarte mult e să mă gândesc la faptul că lumea nu se trezește sau adoarme cu tine în minte, dar tu îți poți ghida viața după un comentariu negativ. Mi se pare nedrept, și, de când îmi tot repet chestia asta, nu prea mă mai afectează.
Ce strategii de autoliniștire și de gestionare a anxietății folosești?
Respirația mă ajută foarte mult. Să respir corect când mă simt agitat sau anxios – și am probleme cu anxietatea destul de des – mă ajută să mă recentrez, să mă readuc în prezent prin ceea ce fac. Să mă focusez pe ceva, pe o acțiune, să fac ceva cu mâinile, mă ajută cel mai mult.
Ai fost vreodată într-un proces terapeutic?
Da, merg la terapie, nu destul de des cât mi-aș dori, dar mai ajung la terapie o dată pe lună. Când am ajuns la terapie, mi-am dat seama că am avut un proces terapeutic foarte lung eu cu mine însumi, pe care nu neapărat îl recomand. Am stat în căutări și am încercat să mă înțeleg cât mai bine până să ajung la terapie.
Am fost norocos că am luat niște decizii sănătoase, doar că nu recomand asta nimănui, pentru că e un proces mult mai lung când îl faci singur. Așa, când apelezi la ajutor, arzi foarte multe etape și este cineva de specialitate care te poate ajuta. S-a simțit ca o eliberare de presiune enormă când am fost prima dată la terapie. Am fost într-un proces terapeutic și recomand cu toată inima.
Care este plăcerea ta (ne)vinovată, de care-ți este cel mai greu să te ții la distanță?
Să mai beau câteodată câte un pahar. Când ajung acasă după o zi stresantă, să îmi mai pun câte un pahar de vin sau să fac un gin. Cred că aceasta este plăcerea mea nevinovată.
În adâncul sufletului tău, ce apreciezi cel mai mult la omul care ai devenit de-a lungul timpului?
Faptul că, față de acum 10 ani, de exemplu, am mai multă răbdare, cred, dar și răbdarea e de mai multe feluri. Când îmi pierd cumpătul destul de ușor, fiind plictisit sau stresat cu chestii de genul facturi, cu chestii care îți consumă energia, îmi pierd răbdarea foarte ușor. Dar am mai multă răbdare în a aștepta rezultate ale acțiunilor mele, de exemplu, în muncă sau în relațiile cu oamenii. Când sădesc ceva, nu trebuie să aștept să vină imediat ceva, să aibă un rezultat. Dacă despre asta e viața și dacă devenim din ce în ce mai răbdători, mi se pare extraordinar de frumos.
Apreciez că am ieșit constant din zona de confort și că m-am băgat în situații noi, am învățat lucruri și asta m-a transformat într-un om experimentat, cumva, cel puțin în ceea ce fac. Am încercat câte puțin din fiecare și am aprofundat ceva ce mi-a făcut plăcere. Doar așa poți găsi ceva ce îți place, prin a încerca foarte multe lucruri, și de-asta sunt mândru că am experimentat.
Cea mai grea dezamăgire umană a fost…
Să lucrez cu oameni care vând vise, cred, să fiu în preajma oamenilor care îți promit lucruri și nu se țin de ele. Și încerc să învăț din aceste experiențe, să nu promit cuiva ce nu pot face, pentru că e foarte urât să nu te poți baza pe cineva.
Ce faci atunci când chiar te plictisești?
Iar asta cu răbdarea, să te plictisești, e foarte util. Pur și simplu să stai, să te plictisești, e un lux. Mă joc Catan pe telefon sau îmi deschid social media. Asta e enervant și încerc să fac asta cât mai rar, nu știu dacă îmi iese, nu prea cred. Aș vrea să fac și altele, să citesc, de exemplu, dar telefonul și ecranul câștigă.