Conceptul de antifragilitate, introdus de Nassim Nicholas Taleb și preluat de psihologul Jonathan Haidt, explică modul în care oamenii pot deveni mai puternici și mai rezilienți atunci când sunt expuși la dificultăți. Spre deosebire de reziliență, care presupune revenirea la starea inițială după o perturbare, antifragilitatea definește capacitatea de a crește și de a evolua datorită provocărilor.
Haidt aplică acest concept în psihologie și educație, arătând că protejarea excesivă a copiilor și evitarea disconfortului emoțional pot avea efecte negative pe termen lung. Un exemplu elocvent îl reprezintă experimentul Biosphere 2 care ilustrează ideea că lipsa adversității poate duce la fragilitate.
Experimentul „copacilor protejați“
Într-un experiment Biosphere 2, un ecosistem artificial construit în Arizona, SUA, în anii 1990, oamenii de știință au încercat să creeze un mediu complet închis, menit să simuleze condițiile de pe Pământ și să testeze posibilitatea susținerii vieții în spațiu.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
În acest mediu controlat, arborii plantați au beneficiat de un sol bogat în nutrienți, apă suficientă și temperaturi optime. Însă, în ciuda acestor condiții aparent ideale, copacii au crescut rapid, dar apoi s-au prăbușit sub propria greutate.
Motivul acestui eșec? Lipsa vântului. În natură, vântul joacă un rol crucial în întărirea copacilor –prin balansarea lor constantă, acesta stimulează creșterea unor trunchiuri și rădăcini mai puternice. Fără această provocare externă, copacii din biosferă au rămas fragili și incapabili să-și susțină greutatea.
Acest experiment este folosit adesea ca metaforă pentru dezvoltarea umană, inclusiv de Jonathan Haidt, care-l menționează în lucrările sale, pentru a sublinia ideea că protecția excesivă poate duce la fragilitate, în loc să promoveze reziliența psihologică și emoțională.
Antifragilitatea în dezvoltarea umană
Jonathan Haidt constată că societatea modernă a devenit supra-protectoare pentru copii și tineri, eliminând oportunitățile naturale de a învăța din greșeli și dificultăți. Un exemplu este tendința părinților și a profesorilor de a minimiza orice suferință emoțională sau de a evita confruntările. Această abordare, deși bine intenționată, poate duce la generații de adulți mai anxioși și mai puțin capabili să-și gestioneze stresul.
În schimb, expunerea controlată la provocări și dificultăți îi ajută pe oameni să devină antifragili, iar experiența eșecului îi învață, de fapt, pe copiii să devină rezilienți. În plus, oamenii ar trebui să vadă adversitatea ca pe o oportunitate de creștere, nu ca pe o amenințare.
Un alt exemplu care ilustrează conceptul de antifragilitate îl reprezintă însuși sistemul nostru imunitar. Dacă un copil crește într-un mediu complet steril, fără expunere la bacterii și virusuri, sistemul său imunitar nu va avea ocazia să se dezvolte corespunzător și va deveni vulnerabil la boli. În copilărie, contactul moderat cu microbii ajută sistemul imunitar să devină mai puternic și mai adaptabil, la fel cum expunerea la dificultăți întărește reziliența psihologică.
℗PUBLICITATE
Corelativ, învățarea prin eșec poate fi interpretată ca o formă de antifragilitate. Atunci când copiii sunt protejați excesiv de eșec și dezamăgire, ei nu învață să-și gestioneze emoțiile și să-și îmbunătățească strategiile de rezolvare a problemelor. De exemplu, un eșec școlar poate fi depășit dacă elevul este încurajat să-și analizeze greșelile și să exerseze. În schimb, dacă este protejat de orice feedback negativ, nu va dezvolta strategii eficiente pentru succes.
- Sporturile și activitățile fizice
Un sportiv devine mai puternic prin antrenament progresiv și provocări constante. Dacă faci sport, sistemul tău muscular și osos nu doar că rezistă stresului, ci se adaptează și devine mai puternic. Similar, în viață, expunerea la dificultăți ne face mai capabili să facem față unor provocări mai mari în viitor.
- Tinerii și independența
Haidt susține că supraprotecția parentală creează tineri mai anxioși și mai fragili. De exemplu, copiii care nu sunt lăsați să meargă singuri la școală, să ia decizii sau să se confrunte cu conflicte minore în grupul de prieteni, nu-și dezvoltă abilitățile sociale și de rezolvare a problemelor. Oferirea unei autonomii progresive îi ajută să devină antifragili și mai pregătiți pentru viața adultă.
- Gândirea critică și expunerea la perspective diferite
Confruntarea cu idei inconfortabile îi ajută pe tineri să-și întărească gândirea critică. Dacă sunt feriți de orice dezbatere sau idee care i-ar putea deranja, ei devin fragili intelectual și incapabili să analizeze argumente complexe. În schimb, expunerea la opinii diverse îi ajută să devină mai flexibili și mai rezistenți la manipulare.
Concluzie
Toate aceste exemple arată că dificultățile, atunci când sunt gestionate corect, nu sunt dăunătoare, ci esențiale pentru dezvoltare. Antifragilitatea ne ajută să creștem, să ne adaptăm și să devenim mai puternici prin experiențele provocatoare, exact așa cum un copac își dezvoltă rădăcini mai puternice, dacă este expus la vânt.
Antifragilitatea este cheia unei dezvoltări sănătoase, fie că vorbim despre oameni, organizații sau chiar ecosisteme. În loc să ne ferim de dificultăți, ar trebui să le vedem ca pe niște antrenori ai rezilienței. În final, succesul nu vine din evitarea suferinței, ci din capacitatea de a învăța și de a crește din ea.
Referințe bibliografice
- Nassim Nicholas Taleb, Antifragil: Ce avem de câștigat, Curtea Veche Publishing;
- Jonathan Haidt, Greg Lukianoff, The Coddling of the American Mind, New York: Penguin Books;
- Jonathan Haidt, O generație în pericol: Cum afectează telefonul sănătatea mintală a copiilor noștri și cum îi putem proteja, Bookzone.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
