Antoaneta Banu este, așa cum se descrie un creator pragmatic și versatil, un jurnalist pragmatic și un comunicator pasionat și agil. Cu un spirit tânăr și cu o putere de muncă extraordinară, reușește să îmbine pasiunile și meseria, într-un mod facil, deși în spatele acestora stau multe ore de documentare, atenție și un condei ascuțit. Despre toate acestea, dar și despre emoțiile ce îi traversează existența, am discutat în rândurile de mai jos ale interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine, pe Pagina de Psihologie.
Dacă ar fi să alegi un lucru pe care nimeni nu l-ar ghici despre tine, care ar fi acela?
O invitație la dezvăluire greu de acceptat. Dar și un exercițiu de sinceritate. Oamenii îmi spun că se simt bine lângă mine, pentru că sunt calmă și prietenoasă. Cei mai mulți nu știu și de varianta pisică a Antoanetei Banu. O pisică nu uită și nu iartă.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Care e cel mai ciudat compliment pe care l-ai primit vreodată?
Că sunt prea slabă. Pe bune?! Eu mă lupt să fiu slim și să încap în măsură 36 și tu îmi spui că sunt mult prea slabă? Dar sunt sigură că aici intervin clișeele din mintea mea.
Ai vreun ritual secret care te ajută să-ți începi ziua?
Nu este un ritual, ci mai mult un exercițiu de reziliență. Mă rog Mântuitorului și Îi mulțumesc pentru răsăritul de soare pe care mi l-a dăruit și în dimineața asta. Și chiar dacă cerul este plumburiu, greu, eu știu că dincolo de nori este soarele.
Dacă viața ta ar fi un film, ce moment ar fi piesa centrală?
Dacă aș spune că viața mea a fost de la început ca un film cu situații la limită, poate părea clișeu. Dar când nimeni nu mi-a mai dat nici o șansă să trăiesc, când medicii au avertizat-o pe mama în sala de nașteri că ei nu cred că mai respir, când eram pur și simplu sugrumată cu cordonul ombilical, am apărut tăcută și după câteva secunde de liniște totală în sală, în brațele medicului, am urlat din toți rărunchii. Cred că asta a fost și rămâne piesa centrală din filmul vieții mele.
Ce îți bucură sufletul, cu adevărat?
Sunt multe care îmi bucură sufletul. Dar pe un short list sunt așa: când pot să fac pe cineva fericit, prin ceva la care nu se aștepta, când văd primele lalele și zorele din an (eu am crescut cu zorele la ferestre și diminețile mele de vară erau albastre ca florile care se cățărau pe geam), ploaia de vară, marea în furtună și linia orizontului.
Dacă ar fi să dezvălui un talent ascuns, care ar fi acesta?
Să creez și să realizez bijuterii. Ceea ce și fac. În septembrie 2024 am trecut prin primul curs de bijuterie și am primele piese create și realizate de mine 100%. Este visul meu de când mă știu: să fac design de bijuterie.
Ce melodie te face să dansezi, indiferent de situație, chiar dacă nimeni nu te vede?
Bolero de Ravel. Este ca un combustibil pentru mine. Mă scoate din orice stare.
℗PUBLICITATE
Dacă ai putea vorbi cu o versiune din trecut a ta, ce i-ai spune că ar fi bine să țină pentru ea?
Aș mai sta de vorbă cu mine cea de la 25 de ani, când duceam mari lupte cu mine să îmi ascund vulnerabilitățile pe care le conștientizam. Îmi doream să fiu tratată ca o femeie matură, cu experiență. Doar că primeam exact invers. (M)i-aș spune să păstreze pentru ea, acea după amiază de mai, petrecută lângă un foarte, foarte, foarte mare actor, lucrând la un proiect și că o felicit și azi, la atât de mult timp, că a știut să țină apăsat bine mâna pe inimă. Știe ea bine de ce.
Cum te-ai descrie, în trei cuvinte?
Liberă, curioasă, de neoprit.
Cum ai descrie jurnalismul, în zilele noastre?
Eu spun că sunt 80% creator de conținut și 20% jurnalist. Eu cred că presa, la nivel global este în cădere liberă. Jurnalistul de azi are multiple pălării pe care vrea, nu vrea, trebuie să le poarte și să le mixeze. Aș spune că este un layering de PR pentru el și publicația la care lucrează, marketer stabilind și rafinând permanent audiența căreia i se adresează, un digital abil și creativ. Este o schimbare întâi de toate la nivel de mentalitate, abordare, livrare, comunicare.
Cum este viața, dincolo de ecranele Tv?
Normală. O bucurie să mergi pe stradă fără machiaj, doar cu ochelarii de soare, cu blugii și tricou, cu bascheți (sunt fană). Și este foarte frumoasă pentru că în viața de dincolo de ecrane „audienta“ vine din știrile pozitive. În viața reală happy end face știrea.
Care crezi că este secretul unei vieți longevive?
Să te ții bine de tine însuți (însăți). Să nu renunți la nuca din sufletul tău, în care ai pus visuri, speranțe, gânduri, emoții, obiective. Asta nu înseamnă să rămâi înțepenit în proiect, cum s-ar spune, ci să știi cine ești tu, să șlefuiești mereu la tine, dar să nu te rătăcești de tine însuți. Când te-ai pierdut de tine apar regretele, suferința… Și sufletul îmbătrânește repede. Câți oameni tineri sunt mult prea repede bătrâni?!
Ai apelat, vreodată, la psihoterapie?
Da. Face parte din igiena emoțională de care avem mare nevoie pentru a rămâne lucizi, aici, în prezent.
De ce dai „unfollow“, unei persoane?
Sunt campioană la a da unfollow în viața reală. Am un grad ridicat de toleranță și înțeleg acest slalom pe care fiecare îl face prin viața și realitatea noastră. Dar prostia, răutatea, ignoranța scot din mine versiunea mea de pisică. Vorba cântecului: „Everybody wants to be a cat“.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
