Skip to content

În calitate de ființe sociale, diferitele ramuri ale psihologiei ne indică faptul că suntem un cumul al relațiilor noastre cele mai importante. Ființa umană se poate defini pe sine prin relație și tot în interacțiunea cu ceilalți ne putem descoperi complexitatea. Oamenii alături de care formăm o relație pot să fie atât rudele de sânge, cât și prietenii, profesorii, mentorii sau ghizii. Din multe puncte de vedere, am putea să-i numim pe acești oameni drept „investitori“. Ei își investesc timpul, atenția, energia și alte resurse pentru ca viața noastră să capete mai mult sens și să ne descoperim potențialul personal.

Loialitatea invizibilă

Psihologia relațiilor, cu precădere teoria sistemică, folosește conceptul de loialitate pentru a descrie sentimentul de datorie pe care-l avem față de investitorii noștri și care variază ca magnitudine emoțională în funcție de cât de mult am depins de aceștia. Astfel părinții se numără printre ființele umane față de care manifestăm cel mai mare grad de loialitate și acest lucru nu este mereu conștientizat. Sunt copii care își pot exprima loialitatea și mulțumirea prin faptul că se dezvoltă într-un mod armonios, iar părinții primesc asta drept dar. Însă lucrurile se schimbă în acele familii în care îngrijitorii par să fie nemulțumiți de evoluția copiilor și punctându-se greșelile sau imperfecțiunile, copilul începe să exprime această loialitate invizibilă prin care se sacrifică de „dragul investitorului“. Sacrificiul, inconștient, se exprimă prin faptul că acest copil replică stilul de viață al părinților și renunță la propria autenticitate sau duce mai departe misiunea părinților (are același job sau ceva extrem de similar) ori efectiv renunță la a-și întemeia o familie și rămâne alături de investitorii principali (chiar dacă nu locuiește fizic cu părinții). Teoria ne spune că acestea sunt forme de loialitate invizibilă, deoarece privind spre comportamentele copilului nu este evidentă datoria implicită pe care acesta o simte.

Puterea conștientizării

Urmând acest traseu al loialității invizibile, ne putem pierde în complexitatea relațiilor, nu doar în ceea ce-i privește pe părinți, dar și pe alți oameni care ne-au oferit sprijin și ajutor. În sine, sentimentele de loialitate sau de datorie nu reprezintă ceva rău. Important este ca noi să fim conștienți de ceea ce simțim și ceea ce facem, pentru a nu acționa din modul de pilot automat. Este o mare diferență între a alege în mod conștient să ne exprimăm recunoștința față de mama sau tata și a ne simți copleșiți de vinovăție sau împovărați de nemulțumirile acestora. Ceea ce ne poate ajuta să ieșim din capcana loialității invizibile, care poate fi autodistructivă, este să ne întrebăm: De ce facem ceea ce facem? Care sunt intențiile noastre? Unde sperăm să ajungem? Care sunt rezultatele? Ce neglijăm sau sacrificăm, implicându-ne în aceste comportamente?

℗PUBLICITATE



Pentru a afla mai multe despre acest subiect, îți recomandăm cea mai recentă ediție din Antrenorul părinților, cu Mirela Retegan și Gáspár György, de pe frecvențele radio Europa FM. Ascultă emisiunea până la capăt și află cum poți câștiga săptămânal cărți publicate de Pagina de Psihologie.

Citește și:

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0