Divorțul reprezintă o criză majoră pentru toți cei care au de suferit din cauza despărțirii, adulți și copii deopotrivă. Avalanșa de emoții dificile, confuzia de roluri și suferința psihologică pot scoate din noi părți pe care nu le-am cunoscut până acum sau despre care am crezut că de mult s-au stins. Despre cum divorțăm din rolul de soț și soție, dar și despre cum păstrăm relația parentală, au povestit pe larg Mirela Retegan și psihoterapeutul Gáspár György, în cea mai recentă ediție din Antrenorul părinților, pe frecvențele radio Europa FM.
Denigrarea nu ajută
Una dintre situațiile care îngreunează procesul de separare și reorganizare după divorț este și aceea în care fostul partener de viață ne vorbește de rău în fața copiilor, prezentându-ne într-o lumină negativă și căutând astfel să-i întoarcă pe copii împotriva noastră. Ce avem de făcut într-o astfel de situație? − este întrebarea de la care au pornit Mirela și Gáspár.
Sfatul pe care-l găsim în cărțile de psihologie este acela potrivit căruia nu este de niciun folos să reacționăm defensiv la astfel de situații sau să începem o luptă de putere. Adesea, o astfel de reciprocitate negativă poate duce la o strategie de genul „Îți plătesc cu aceeași monedă“, ceea ce în mod cert îi creează și mai multă suferință copilului. Gáspár evidențiază importanța autoreglării emoționale: da, în astfel de situații nu-i va fi ușor părintelui și va fi cuprins de nenumărate emoții, dar este important să ne canalizăm energia spre ceva constructiv. Să privim dincolo de cuvintele răutăcioase, să descifrăm suferința din spatele criticilor, să nu hrănim o luptă care doar distruge, ci să ne lăsăm ghidați de iubirea parentală.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Este divorțul întotdeauna o traumă?
Divorțul în sine nu produce mereu traume copilului: experiența în sine este grea, împovărătoare, dar nu trebuie să se transforme într-o traumă. Întreg contextul devine periculos atunci când părinții se pierd în lupta pentru putere și uită cât de multă nevoie au copiii de sprijin și susținere emoțională. Orice tentativă de defăimare a celuilalt părinte poate fi resimțită de către copil ca o lovitură psihologică extrem de dureroasă. De aceea, este necesar să privim lucrurile în perspectivă, să ne cultivăm starea de prezență conștientă și să nu ne lăsăm acaparați de emoțiile care ne vizitează.
℗PUBLICITATE
Denigrarea, disprețul și abuzul verbal sunt manevre prin care părinții ce locuiesc separat unul de altul își rănesc inconștient copiii. „E ca și cum le-ar strecura în lapte o otravă menită să le pună sănătatea emoțională în pericol“ − spune psihologul Richard Warshak. Iar concluzia este cât se poate de clară: copiii au mai mult de suferit atunci când noi, adulții, îi plasăm în mijlocul câmpului de bătălie. Expunerea acestora la conflicte și dispute violente, atragerea de-o parte sau de alta nu aduc vreun beneficiu real copilului sau suferinței părinților, sunt doar strategii ineficiente prin care adulții încearcă să-și gestioneze durerea și suferința pierderii.
Da, divorțul reprezintă una dintre cele mai dificile perioade din viața unei familii. Este copleșitor și dureros, atât pentru soțul care dorește separarea, cât și pentru partenerul ce se simte respins, și pentru copiii care nu înțeleg de ce se schimbă lucrurile. Cu toate acestea, este inacceptabil să ne folosim de copii pentru a ne răzbuna sau pentru a șterge din amintirile noastre imaginea fostului partener. Părinții pot să facă mai bine de atât, își pot gestiona durerea și în moduri mai sănătoase, dacă au acces la informații și dacă îndrăznesc să vadă dincolo de suprafață.
Întreaga emisiune este disponibilă aici:
Unul dintre ascultătorii fideli ai emisiunii a câștigat cartea Parenting: cum să creștem copii inteligenți emoțional, carte disponibilă, alături de multe alte titluri bestseller, în shop-ul Paginii de Psihologie.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
