Ți s-a întâmplat vreodată să nu-ți găsești locul? Să te trezească o stare de agitație înainte să sune ceasul deșteptător? Să încerci să te concentrezi la o anumită activitate și totuși mintea ta să fugă în altă parte? Să ai senzația de alertă permanentă și să te gândești doar la pericole și amenințări? Să observi că te implici în comportamente de evitare sau de retragere din anumite situații? Dacă ai răspuns cu „Da!“ la cel puțin una dintre aceste întrebări, s-ar putea să te confrunți cu ceea ce în psihologie se numește anxietate.
Anxietatea este o stare care poate dura câteva minute, zile, săptămâni sau ani și care, dintr-o perspectivă evoluționistă, vine cu o serie de beneficii în viața noastră. De aceea, psihologii vorbesc adesea despre anxietatea funcțională, adică o combinație de senzații, gânduri, imagini și comportamente care ne pregătesc pentru a face față unei provocări. Dacă nu avem strategii potrivite pentru a ne înțelege, accepta și gestiona starea de anxietate, aceasta se poate transforma într-o anxietate disfuncțională. Iar aceasta este versiunea anxietății care ne blochează într-un nor de gânduri negre sau de tipare comportamentale care „ne fac“ neputincioși, deși ne-am dori, evident, să scăpăm de ele.
Despre ce este și cum gestionăm anxietatea au vorbit Mirela Retegan și Gáspár György, în cel mai recent episod din Antrenorul părinților, pe frecvențele radio Europa FM.
Strategii pentru gestionarea anxietății
Viața omului modern, indiferent că vorbim despre adulți sau despre copii, este stresantă. Iar stresul și anxietatea merg mână-n mână. Nu putem schimba prea ușor datul biologic și nici nu putem controla cursul vieții, prin urmare tot ce ne rămâne de făcut este să ne exersăm capacitatea de adaptare și de cultivare a coerenței. Gáspár explică, pe înțelesul tuturor, că respingerea anxietății și/sau negarea ei nu sunt strategii înțelepte pentru gestionarea acesteia. Pentru că nu fac altceva decât să ne epuizeze mental și emoțional, deturnându-ne spre „verișoara“ anxietății – depresia. Nu putem nici să evităm orice situație – fie ea socială, academică, profesională etc. – doar pentru că nu vrem să ne confruntăm cu reacțiile noastre. Drept urmare, împrietenirea cu propria starea de anxietate, chiar dacă pare o idee nouă, poate fi una dintre modalitățile eficiente prin care o putem îmblânzi.
Orice stare psihologică, până când nu este etichetată în mod corect, ne poate distrage de la implementarea unor strategii de succes. Odată ce devenim mai conștienți și îndrăznim să etichetăm corect starea pe care o avem, poate apărea și un sentiment pozitiv de stăpânire a stării și de preluare a controlului asupra propriei vieți. Cu toate acestea, conștientizarea în sine nu este mereu suficientă, avem nevoie și de acțiune comportamentală care să ne întărească sentimentul de valoare personală. O astfel de acțiune poate fi chiar demersul de a vorbi cu cineva despre ceea ce simțim, de a ne permite să fim vulnerabili. Ce am mai putea face? Să riscăm și să mergem în direcția anxietății, fără să-i permitem acesteia să ne deturneze de la planurile noastre. După cum scria renumitul Joseph Campbell: „Peștera în care te temi să intri este cea în care se află comoara pe care o cauți.“
Dar putem recurge și la acțiuni mai creative și ingenioase, așa cum sunt cele prezentate în cartea lui James Withey, Cum să-ți îmblânzești anxietatea: să cântăm, să practicăm yoga, să ne folosim simțul umorului, să ne jucăm cu animale de companie etc.
Pentru mai multe explicații despre anxietate, te invităm să urmărești întregul episod din Antrenorul părinților.