De ce poartă copiii „măști psihologice“ în relația cu părinții? Este una din întrebările pe care le-au abordat Mirela Retegan și Gáspár György, în prima ediție din noul sezon Antrenorul Părinților, pe frecvențele radio Europa FM.
Adevărul este că fiecare ființă umană caută să fie văzută și „știută“ de către cei dragi. Încă din copilăria mică, avem nevoie ca părinții sau îngrijitorii să fie atenți la starea noastră psihologică, emoțională, pentru a ne înțelege la un nivel cât mai profund. În funcție de această înțelegere, adultul poate descoperi care este modalitatea adecvată și eficientă de răspuns la nevoile copilului. A-l vedea pe copil presupune să ne concentrăm mai puțin pe aspectele de suprafață (comportamente), acordând mai multă atenție trăirilor și sentimentelor acestuia.
Atunci când părintele este alături de copil și-i arată că este văzut și înțeles, cel mic învață să se privească și înțeleagă pe sine. Dar și că este în siguranță dacă se lasă cunoscut. Când un copil este cunoscut de către părinții și familia sa, acesta nu va mai avea nevoie de măști prin care să se ascundă.
Cei mai mulți dintre noi cunoaștem părinți care insistă ca ai lor copii să devină mari matematicieni, deși aceștia visează să devină sportivi. Sau părinți care nu acceptă decât rezultate excepționale, în condițiile în care copiii lor poate că nu au această capacitate sau dorință. Acestea sunt doar câteva din exemplele prin care, din cauză că părinții nu-i văd și cunosc cu adevărat, copiii ajung să se ascundă în spatele unor măști.
Tot aici putem aminti și contextele în care, atunci când apare o situație mai dificilă, părintele recurge la pedepse și prelegeri, în loc să-și îndrepte atenția spre înțelegere și conectare. Când pedepsim, ignorăm, învinuim sau mustrăm copilul, din pricina a ceea ce simte, gândește sau face, toate acestea îl împiedică să ne arate cine este cu adevărat.
Realitatea sfâșietoare, după cum spune Daniel Siegel, este că mulți copii își trăiesc toată copilăria fără să fie văzuți. Fără să se simtă vreodată înțeleși. Fără să simtă starea de bine adusă de cunoaștere și conectare. Dacă părintele nu-și poate accepta copilul așa cum este, singura alternativă a celui mic este să-și acopere identitatea.
Copiii au dreptul să-i privim cu inima deschisă, să-i cunoaștem cu tot sufletul nostru, să-i îmbrățișăm cu toată tandrețea și să-i susținem pe măsură ce devin ei înșiși.
Întreaga conversație este disponibilă mai jos, și tot acolo puteți afla informații despre concursul emisiunii. Cadourile din săptămâna aceasta au fost Parenting: cum să creștem copii inteligenți emoțional și Astăzi, aici, acum.