Skip to content

În istoria personală și socială a fiecăruia dintre noi, de câteva săptămâni bune am marcat primul an de pandemie. Un an în care ne-am înfuriat, ne-am înfricoșat și ne-am adaptat, ușor-ușor, noilor reguli. Ne-am construit acasă o suprafață pe care să o numim birou, ne-am dotat spațiul locativ în așa fel încât să performăm așa cum o făceam odinioară, convinși fiind că în câteva luni pandemia va fi doar o simplă amintire neplăcută. Timpul a trecut și veștile sumbre s-au înmulțit, modul de lucru remote a devenit permanent și nimic din ce era rutinier nu a mai fost prezent în programul nostru. A fost greu însă, raportat la persoanele care și-au pierdut job-urile în această perioadă, am putea să ne simțim (și) norocoși că încă ne putem practica meseria. 

La un an distanță – unul de mare schimbare socială – tot mai multe companii au decis, deja, stilul de lucru viitor, iar spațiile de birouri au devenit tot mai goale și mai triste, mai depersonalizate.

Tonul a fost dat la New York, epicentrul zonei imobiliare, locul în care numai în Manhattan, potrivit site-ului nytimes.com, în clădirile de birouri își făceau zilnic apariția 1,6 milioane de navetiști. Mulți dintre aceștia nu numai că nu au mai revenit fizic la locurile de muncă, ci nici nu se vor mai întoarce vreodată în aceeași formulă în care erau obișnuiți.

ABONARE NEWSLETTER


Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.


Jucători economici precum Spotify (cu sediul în World Trade Center) au decis că se poate lucra de oriunde, chiar și din alt stat, alții (Salesforce din Midtown Manhattan) cred că sunt necesare doar una-trei zile de muncă pe săptămână, JPMorgan Chase &Co a ales o metodă prin rotație, firma de avocatură Lowerstein Sandler negociază posibilitatea reînnoirii contractuale – iar aceștia sunt doar câțiva dintre mare giganți care au stabilit deja modelul locativ pe care îl vor aborda cu forța de lucru umană.

Realistic vorbind însă, rata celor care încă lucrează în stil remote este de 90%, iar acest procent se menține de o bună bucată de timp, chiar dacă pronosticurile revenirii la normalitatea de dinaintea pandemiei sunt optimiste. 

Sistemul de lucru remote și reversul medaliei

Dincolo de libertatea de a ne desfășura activitatea, un alt element rămâne extrem de sensibil, și anume efectul neîntoarcerii angajaților la birouri, mai exact scăderea finanțelor municipale, care depind, în mare parte, de imobilele comerciale. Aceasta este acum preocuparea tot mai multor state americane. 

În acest sens, primarul orașului New York, Bill de Blasio, face apel la cei optzeci de mii de angajați ai Biroului Municipal al orașului să revină la birou la începutul lunii mai, pentru a da un exemplu altor angajatori, dar și pentru a atrage un semnal de alarmă asupra situației în care se află orașul New York. 

Cu toate acestea, autoritățile din New York au cele mai scăzute așteptări din ultimii douăzeci de ani; se prezice că impozitul proprietăților va scădea cu aproximativ 2,5 milioane de dolari în anul fiscal următor, lucru ce va duce la o imposibilitate a recuperării orașului, chiar și cu ajutorul celor 1,9 trilioane dolari oferite prin pachetul de stimulare federală.

℗PUBLICITATE



Pe de altă parte, sectorul tehnologic a luat amploare în perioada pandemiei, câștigând în urma scăderii chiriilor. Facebook și Apple sunt doi dintre jucătorii de pe piață care au suplimentat numărul de metri pătrați necesari bunei lor desfășurări, chiar dacă doar un procent de 15% dintre angajați s-au întors la sediile de care aparțin.

Flexibilitate și adaptabilitatea

Flexibilitatea a fost laitmotivul pandemiei, un cuvânt care să nu pară prea sumbru, însă nici foarte optimist. Și când spun asta mă gândesc la limita fină dintre stilul de lucru remote și cel fizic, la birou.

Cu siguranță tehnologia avansată ne-a ușurat munca, ne-a adus mai aproape, ne-a ținut conectați, a ușurat distanța fizică dintre noi (chiar dacă suntem doar colegi), însă aceasta nu a ținut loc conexiunii umane, oricât am vrea să credem asta.

Da, putem aprecia că există o mai mare atenție asupra individului și asupra glorificării acestuia (pentru că poate performa oriunde s-ar afla), însă nu putem aprecia că tot acest ritual de pregătire a plecării de acasă ori cel de revenire de la locul de muncă poate fi înlocuit cu altceva.

Judecând subiectiv, ne vom raporta doar la angajat, la plusurile și minusurile prin care trecem, individual, dar, la o privire de ansamblu, inclusiv angajatorilor le este greu, pornind de la menținerea companiei pe linia de plutire, la aplicabilitatea unei culturi organizaționale sub umbrela căreia să ne regăsim.

Am putea spune că timpul ne-a devenit un aliat, dar privind cu deschidere și detașare, oare am știut să-l valorificăm la justa-i valoare sau ne-a fost frică să ne întâlnim cu noi înșine și cu cei cu care locuim?

Oricum ar fi, rămâne la aprecierea fiecăruia. Acum, mai mult ca niciodată, este cazul să ne privim în oglindă cu blândețe, bunătate și compasiune și să ne încredem în forțele proprii așa cum nu am făcut-o niciodată, întrucât, dincolo de stresul cotidian, presiunea profesională și veștile dezolante livrate de mass-media, este necesar să menținem un echilibru domiciliar, lucru cu care eram obișnuiți să ne „întâlnim“ doar seara ori în week-end. Specialiștii ne îndeamnă la calm și rațiune, însă dacă simțim că responsabilitățile și evenimentele ne depășesc, ar fi bine să cerem ajutor. 

Bianca Sîrbu - contributor senior, jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0
Livrare gratuită în România la achiziții de peste 149,00 lei
0%