Încă prinși în realitatea pandemiei, căutăm modalități prin care să ne conectăm cu natura și să ieșim din spațiul nostru de siguranță care până nu de mult a fost „acasă“, dar este important să o facem astfel încât partea noastră de responsabilitate socială să fie îndeplinită. Dacă nu putem relua activitățile fizice la sală, nu putem merge la restaurant, putem totuși să ieșim în natură, iar cu vara în față acesta pare momentul potrivit.
În timpul pandemiei nu toți au avut privilegiul de a sta izolați la o casă cu acces la spațiul verde sau în zone rurale unde se puteau bucura de câțiva pași făcuți în natură, însă tocmai acest neajuns ne-a făcut să fim mai conștienți de tot ce se întâmplă în jurul nostru. Nu a existat o nostalgi e mai mare decât cea pentru natură, iar oamenii au început să-și inventeze refugii cum au putut și cum au simțit, să își creeze acel cocon al siguranței pentru a face această experiență ceva mai tolerabilă – unii și-au transformat balcoanele în mici sere, alții s-au preocupat să-și țină vazele pline cu bujori sau au căutat prin lentila binoclului orice urmă de viață drept semn că e mereu un început în orice pare sfârșit (și acum „simt“ mirosul cireșilor înfloriți în lentila binoclului meu). Cu toții am împărtășit ceva comun în acest răstimp și anume o cantitate imensă de schimbare venită într-un timp extrem de scurt.
În momentul ridicării stării de urgență mă gândeam că ar putea exista acest scenariu ironic în care oamenii care și-au creat acest cocon de care aminteam mai sus, se pot simți atât de confortabil și bine acolo încât ieșirea din acest spațiu să le creeze probleme ce vor conduce la creșterea anxietății legate de expunere și dorința de a rămâne în mediul amintit. Evenimentele ulterioare au demonstrat însă cât de mare este reziliența multor oameni și ce impact poate avea comportamentul acestora în răspândirea și creșterea rapidă a celor infectați cu acest virus. Bineînțeles că redeschiderea teraselor și redobândirea posibilității de a călători nu trebuie să suplinească regulile de igienă, iar noul normal nu trebuie confundat cu ceea ce știam a fi normal în trecut.
După starea de urgență s-au observat doua tipologii de persoane. O tipologie caracterizată prin oameni (în special cei mai tineri) care au început să se bucure de viață și de ieșiri deoarece au avut acel sentiment al „viitorului care nu le este promis“. Aceștia au început să călătorească destul de mult, să iasă în oraș sau la terase, aducând cu ei avântul unui nou început. Cea de-a doua categorie, a celor precauți, care îngrijorați de contextul economic și de cursul situației au ales calea unei limitări la nivelul necesarului în materie de ieșiri și socializări, bazându-se pe convingerea că „viața este atât de fragilă“.
Eu personal, ca o mare iubitoare de natură, am simțit o nevoie copleșitoare de a mă întoarce la ea, imediat ce situația mi-a permis. Știam că natura are modul ei de a ne vindeca și de a ne face să înțelegem și să iubim lucrurile care ne ajută să supraviețuim. Desensibilizarea s-a produs treptat dar a venit. Poate și pentru că oamenii încă din cele mai vechi timpuri au stat în natură, în liniște, singuri sau înconjurați de alți membri ai familiei sau ai comunității. Natura este cea care a modelat ființa noastră, ea este motivul pentru care găsim acea liniște interioară când suntem în mijlocul ei.
Aceasta perioadă ne-a adus o mare lipsă de vitamina N (natură) și, deși conștienți de această puternică nevoie de reconectare, am putut simți o creștere a anxietății legată de îmbolnăvire când am reînceput să pășim în afara caselor și să ne expunem din nou. Însă, orice plimbare în proximitate, indiferent cât de scurtă, ne ajută să reducem sentimentul copleșitor de izolare. Fie că este vorba de o ieșire în parc sau la pădure ori de o excursie de o zi la munte sau la mare, toate acestea pot face minuni pentru mintea noastră. Este dovedit științific că interacțiunea cu natura diminuează activitatea cortexului prefrontal, zona funcțiilor cognitive și executive și crește activitatea în alte părți ale creierului care au legătură cu emoția, plăcerea și empatia, stimulându-ne foarte mult din punct de vedere creativ. Pe lângă aceste beneficii, cu ușurință le vom regăsi și pe cele ce țin de îmbunătățirea calității somnului, domolirea sentimentului de izolare, creșterea capacității de concentrare, creșterea nivelului de vitamina D din organism, scăderea concentrației de cortizol (hormonul stresului) – semn că sistemul de răspuns al corpului la factorii de stres este stimulat mai puțin.
℗PUBLICITATE
Fără a pierde din vedere propria siguranță, este indicat să normalizăm viața și importanța reconectării cu natura, trebuie să alegem calea responsabilității pentru a ajunge la ea și avem la îndemână o serie de măsuri eficiente de a ne proteja când vine vorba de călătorii. Keep it simple: alegeți să vă deplasați cu propriul mijloc de transport dacă dețineți unul, căutați să vă cazați în locuri mai puțin populate (pensiuni de familie, hoteluri mai mici, cort, rulote, etc), planificați excursiile sau locurile pe care doriți să le vizitați și verificați dacă acestea sunt deschise publicului și în ce condiții, mențineți regulile de igienă precum și cele de distanțare fizică, indiferent de locul în care vă aflați, asigurați-vă că aveți unde să serviți masa sau că plecați cu propriile resurse de hrană dacă nu există posibilitatea să mâncați undeva.
Când alegeți să petreceți timpul la munte și să parcurgeți trasee montane, luați în calcul că numărul de persoane care nu locuiesc împreună și pot participa la activități recreative (alpinism, ciclism, drumeții etc.) este limitat. De asemenea, sursele de apă și hrană pot fi și ele limitate deoarece mare parte dintre cabanele montane fie nu au fost redeschise, fie nu servesc mâncare pentru turiști. Într-unul din traseele montane recent parcurse de mine am avut experiența de a nu găsi, în cele doua zile petrecute pe traseu, nicio sursă de hrană la niciuna dintre cabanele unde am poposit). Surpriza nu a fost mare, deoarece alocasem suficient timp înaintea plecării pentru a mă informa cu privire la situația traseului și a cabanelor deschise post stare de urgență. Nici în ceea ce privește cazarea, lucrurile nu au stat diferit, de aceea subliniez importanța planificării drumeției (destinației) dvs. și a informării cu privire la situația și restricțiile existente în oricare dintre locurile în care urmează să călătoriți.
Acest context ne-a învățat să regândim tot ce ține de vacanțe sau ieșiri și, poate, să redirecționăm atenția noastră spre alt gen de activități turistice sau obiective – și anume spre cele naturale. România are o mulțime de obiective naturale care merită vizitate, pe cont propriu, cu familia sau în grup restrâns.
Natura rămâne aliatul nostru în aceste perioade, deoarece numai ea știe să transforme până și ciulinii într-o capodoperă.
Îndrăzniți, dar rămâneți responsabili, pășiți în natură! Acolo veți avea timp pentru toate gândurile voastre. Învățați de la natură să nu vă grăbiți. Nu vă limitați doar la experiența vizuală. Veniți cu un anumit dram de iubire către ea, pentru a înțelege tot ce are de oferit. Lăsați ca această „trezire“ din amorțire să vă facă să o prețuiți și mai mult, infinit!
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
