Skip to content

În ultimul timp, mi-a venit adesea în minte expresia „E nevoie de un sat întreg ca să crești un copil“. O auzisem folosită în trecut de diverse persoane, însă nu-mi amintesc să o fi utilizat eu vreodată până când n-am fost pusă în situația de a consilia un candidat la alegerile locale pentru a redacta un discurs electoral. Am reflectat mult asupra acestei expresii, încercând să o înțeleg și să o integrez în domeniul în care activez, și anume în terapia tulburărilor de limbaj.

Copiii nu mai cresc singuri

De multe ori, în timpul evaluărilor logopedice, părinții vin în cabinet cu întrebări legate de cauzele întârzierii apariției limbajului copilului, ce pot face pentru a-i sprijini dezvoltarea și, uneori, aduc cu ei și deznădejdea că obiceiurile timpurilor în care au crescut nu mai există în vremurile actuale, în care ei sunt acum părinții care-și cresc copiii. Pentru că, nu-i așa?!, „pe vremuri“, copiii creșteau singuri, fără părinți, înconjurați de (alți) copii. Părinții zilelor noastre se întreabă de ce sunt atât de dificile exprimarea și comunicarea cu copilul lor și de ce este atât de important rolul lor, având în vedere povestea lor diferită despre copilărie.

„Ne adunam în fața blocului, sau undeva în apropiere, în cartier, între patru și zece copii, de vârste diferite (de la unu-doi ani până la 15-16 ani), iar părinții nu știau de grija noastră toată ziua.“ În jocul celor mari aveau un rol și cei mai mici, și invers. Cei mari recuperau din bucuria de a retrăi jocurile copilăriei mici alături de frați și vecini, aș continua eu, privind cu empatie și înțelegere către poveștile noastre similare.

Îmi amintesc că ajungeam acasă doar pentru strictul necesar: când ne răzbea foamea sau când se îngrijorau părinții că am depășit ora de somn și odihnă. Jocurile presupuneau socializare, comunicare și dezvoltarea unor abilități specifice vârstei, în limita vârstei. Astăzi, copiii cresc fără acces la aceste experiențe.

Aceste aspecte nu mai sunt aplicabile noilor familii. Iar aceștia sunt doar câțiva dintre factorii ce contribuie la întârzierea apariției limbajului și la creșterea cazurilor de tulburări ale limbajului, atât pentru preșcolari, cât și pentru școlarii mici și mijlocii (de gimnaziu).

Care sunt factorii benefici pentru dezvoltarea limbajului

Copiii noștri nu (mai) sunt crescuți de sat, așa cum am fost noi, și la nivel social există multe schimbări, cărora noi ne adaptăm din rolul (actual) de părinte:

1. Durata mai scurtă de timp petrecut în fața ecranelor este direct proporțională cu dezvoltarea psihomotorie și a limbajului.

    Suntem în punctul în care nu mai mergem la biblioteca orașului pentru a accesa o informație, căci suntem la un click distanță de ea. Nu ne mai vizităm rudele și prietenii, căci putem ști tot ce mai e nou în viața lor doar cu un scroll pe rețelele de socializare sau pe aplicațiile de comunicare.

    Regăsim aceleași modele și în viețile copiilor noștri, cu atât mai mult cu cât începem să le oferim din ce în ce mai devreme acces la tehnologie. Modelul nostru de comunicare și de socializare, dus în extrema utilizării excesive a tehnologiei, devine și modelul lor.

    În ultimul timp, studiile de specialitate vorbesc tot mai mult despre influența nefastă a accesului la ecrane pentru copiii cu vârsta sub 12 ani, recomandarea fiind ca expunerea la tehnologie să aibă loc treptat: după vârsta de 3-4 ani, acces limitat la desene la televizor (nu mai mult de 10-15 minute zilnic), acces limitat de activitățile școlare la tablete și la calculator pentru școlarii mici, și oferirea posibilității de a folosi un telefon mobil cu acces restricționat la internet pentru preadolescenți și adolescenți.

    Timpul petrecut în fața ecranelor este invers proporțional cu dezvoltarea psihomotorie și a limbajului. Altfel spus, cu cât copilul este expus mai mult și mai de timpuriu la ecrane, cu atât crește posibilitatea de a dezvolta tulburări de dezvoltare psihomotorie și de limbaj.

    Experiența din cabinet mi-a oferit exemplul multor cazuri în care copiii recunoșteau literele alfabetului pe tastatura telefonului și aveau abilitatea de folosi motoare web de căutare, însă prezentau slabe interacțiuni de comunicare nonverbală și dificultăți severe de a folosi un vocabular de minim douăzeci de cuvinte înainte de doi ani, propoziții simple specifice vârstei de doi-trei ani și de a povesti întâmplări cotidiene începând cu trei ani.

    De asemenea, slaba capacitate a acestora de a învăța abilități de joc și de interacțiune socială cu copii sau adulți, dificultățile de atenție și concentrare pe o sarcină dată sunt cauzate de suprastimularea cognitivă și vizual-auditivă prin accesul precoce și nelimitat la tehnologie.

    2. Timpul de calitate petrecut cu copilul contribuie la dezvoltarea și creșterea sa armonioasă.

    ℗PUBLICITATE



    „Pentru sănătatea copilului dumneavoastră, petreceți cât mai mult timp împreună cu el“ – noi toți am auzit cel puțin o dată această recomandare, în timpul reclamelor difuzate de televiziuni sau de posturile de radio. Extrapolând, eu recomand acest lucru și pentru a veni în sprijinul copiilor în dezvoltarea psihomotorie și de limbaj.

    Atât din cauza supraaglomerării orașelor din punctul de vedere al traficului, cât și din cauza  mediatizării intense a infracțiunilor, nu ne mai permitem „luxul“ de a ne lăsa copiii nesupravegheați, în grija altor copii din zona în care locuim, așa cum se întâmpla în perioada copilăriei noastre.

    De fapt, prezența copiilor în parc este corelată cu timpul liber al părinților și cu disponibilitatea acestora. Şi, aș îndrăzni să spun, și cu vremea de afară, astfel încât șansele de socializare sunt tot mai reduse pe timpul anotimpurilor reci, față de cele călduroase.

    Așa cum menționam anterior, e de înțeles faptul că acestea sunt alegerile sănătoase pe care le facem, adaptându-ne timpurilor în care trăim. Acestora li se adaugă atât presiunile financiare și materiale, cât și dificultățile personale și relaționale cărora le facem față, uneori, prin dependența de muncă.

    O alegere sănătoasă pentru a veni în sprijinul copilului nostru este petrecerea unui timp de calitate, ca o necesitate zilnică.

    Experiența din cabinet mi-a dovedit din plin acest lucru: copiii ai căror părinții au înlocuit accesul la tehnologie (al lor și al copilului) cu implicarea adaptată a copilului în treburile casnice sau din gospodărie, și care zilnic au fost implicați în jocuri unu la unu, au recuperat natural majoritatea întârzierilor psihomotorii și de limbaj observate în urma evaluării logopedice inițiale.

    3. În rutina zilnică, stimularea prin joc și joacă are un rol important, la fel de necesar ca alimentația și somnul de calitate.

    Tot ceea ce am învățat noi prin explorare în natură, prin jocul liber, creativ sau cu reguli, alături de „gașca noastră de la bloc“, copiii noștri vor învăța prin introducerea activităților ghidate de stimulare a limbajului, a gândirii logice și a coordonării.

    O întrebare cu care-ți poți începe ziua din rolul de părinte este: Ce-mi doresc să-l învăț pe copilul meu astăzi?. Evident că alegem și în funcție de vârsta celui mic (de exemplu, să înșire mărgele, la vârsta de trei ani, sau să exerseze onomatopeele emise de animale, la vârsta de un an), de interesele și de nevoile lui imediate (de exemplu, astăzi vom exersa construirea unui garaj din cuburi pentru colecția de mașinuțe, pentru a învăța să se coordoneze mai bine și pentru a mânui corect piesele de Lego).

    Nu avem un manual de instrucțiuni pentru rolul de părinte. Şi, chiar dacă l-ar crea cineva, am avea nevoie să-l personalizăm și să-l adaptăm pentru familia noastră.

    În schimb, putem să ne urmăm instinctele naturale de a îngriji, de a ocroti, de a iubi și de a crește alături de copiii noștri, cerând ajutorul familiei sau al specialiștilor (medici, psihologi, psihoterapeuți sau logopezi), atunci când simțim că rătăcim drumul sau atunci când avem nevoie de o a doua opinie, obiectivă și centrată pe nevoi.

    Astăzi, noi ne construim satul alături de care ne creștem copiii și avem posibilitatea și înțelepciunea de a cere și de a oferi ajutorul, nouă, copiilor noștri și celor alături de care alegem să învățăm și să creștem.


    Citește și:

    Maria Manuela Szabo, psiholog cu drept de liberă practică, a absolvit Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației la Univ. Al.I. Cuza, Iași, specializarea Psihopedagogie specială, și masterul de Psihologie Clinică și Psihoterapie la aceiași universitate. După aproape șapte ani în învățământul special, a decis să devină logoped în particular. Pentru dezvoltarea personală și înțelegerea mai profundă a nevoilor copiilor și familiilor, a urmat formarea în terapie sistemică familială, absolvind-o cu Magna cum laude. Este facilitator educațional în programul Cercul Siguranței și în prezent urmează formarea în Terapie relațională Imago.

    Caută
    Coșul de cumpărături0
    Nu există produse în coș
    Continuă cumpărăturile
    0