Skip to content

Arta reprezintă calea spre descoperirea unui tărâm uimitor, unde imaginația și fantezia capătă forme neașteptate. Arta (în general) și pictura (în special) deschid ușile interioare ale sinelui pentru a scoate la suprafață, în realitatea perceptibilă, adevărul interior, personal și plin de emoție. În spațiul minunat al artei, copilăria reprezintă prima etapă în explorarea potențialului creativ, iar jocul dintre fantezie și realitate devine o modalitate benefică în rezolvarea conflictelor.

Îndrumarea copiilor spre estetic și frumos corespunde unei bune dezvoltări și funcționări armonioase ca adolescent și apoi ca adult. Manifestându-se cu dezinvoltură și cu siguranță în jocul plastic, copilul comunică la nivel vizual sentimente, emoții, gânduri și stări interioare, de cele mai multe ori inaccesibile conștient adultului. Emoțiile reprimate pot constitui obstacole în calea dezvoltării sănătoase, iar arta devine un instrument eficient în eliberarea acestor emoții. Prin exprimarea creativă, copilul are ocazia de a-și manifesta trăirile într-un mod constructiv, construind astfel o cale spre eliberarea și înțelegerea propriilor emoții.

Întrebări-cheie pentru înțelegere

Copilul, în calitate de individ în formare, poartă cu el amintiri și experiențe din familia care-i modelează modul de reacție la diverse situații. Întrebările adresate privind propria copilărie și modul în care părinții au gestionat emoțiile noastre sunt fundamentale în înțelegerea și îmbunătățirea relației actuale părinte-copil.

Autoanaliza cu privire la copilărie, modul în care părinții au reacționat la reușitele și eșecurile noastre pot dezvălui tiparele proprii de funcționare și credințele adânc înrădăcinate. Conștientizarea fricilor și a mecanismelor de apărare formate în copilărie ne oferă cheia transformării și eliberării de constrângerile trecutului. Întrebări preum: „Cum ne-au influențat părinții?“, „Cum reacționau la greșelile sau reușitele noastre?“ ne ajută să identificăm modelele comportamentale și credințele pe care le-am internalizat.

Ascultarea copilului prin întrebări deschise: arta ca limbaj al emoțiilor

Ca părinte, uneori sentimentul de neajutorare apare în fața intensității emoțiilor copiilor. Însă emoțiile au un sens și o intenție. Lăsând copiii să-și exprime liber emoțiile, părinții pot construi o conexiune puternică și înțelegere reciprocă.

Întrebările simple (precum „Ce simte?“ și „Ce spune?“) deschid calea comunicării. Emoțiile reprimate pot afecta dezvoltarea sănătoasă a copilului, iar arta devine un mijloc eficient de eliberare emoțională. Copiii, neavând capacități cognitive încă dezvoltate, exprimă emoțiile prin desen, modelaj sau alte forme artistice, iar înțelegerea acestui limbaj artistic devine esențială pentru a comunica eficient cu copiii și pentru a-i sprijini în explorarea propriilor emoții.

℗PUBLICITATE



Modalități practice de integrare a artei în comunicarea cu copiii noștri

Arta devine un instrument puternic în dezvoltarea unei strategii de coping (strategii conștiente utilizate pentru a reduce intensitatea emoțiilor neplăcute). Desenul, modelajul și alte forme de exprimare artistică pot ajuta copiii să-și exploreze și să-și elibereze emoțiile intense. Părinții pot fi ghizi în această călătorie, oferindu-le copiilor alternative sănătoase pentru gestionarea emoțiilor prin diferite tehnici creative precum:

  • Desenul ca limbaj non-verbal: încurajează copilul să deseneze sau să picteze pentru a exprima emoțiile intense.
  • Modelajul artistic cu lut sau plastilină: utilizează acest instrument tactil pentru a-l ajuta pe copil să-și manifeste trăirile. Modelarea artistică devine o formă de eliberare fizică și introspecție.
  • Analiza detaliilor în lucrările artistice: analizează împreună desenele sau modelele create, încurajându-l să-și exprime gândurile și sentimentele legate de fiecare detaliu. Această practică poate deschide dialogul asupra lumii interioare a copilului.
  • Povești și teatru: folosește povești sau jocuri de rol pentru a explora și pentru a comunica emoții. A crea scenarii și personaje poate oferi copiilor un cadru sigur pentru a discuta despre propriile experiențe.
  • Jurnalul artistic: încurajează copilul să țină un jurnal artistic în care să deseneze sau să scrie despre trăirile zilnice. Acesta devine un spațiu personal de autoreflecție și comunicare deschisă.

Arta, o perspectivă holistică

Importanța artei în dezvoltarea copiilor nu se oprește doar la comunicarea emoțională, ci se extinde și în sfera inteligenței. Capacitatea de a gestiona emoțiile și de a dezvolta inteligența emoțională devine o bază esențială pentru reușita personală și profesională ulterioară. Învățând să ascultăm și să interpretăm limbajul artistic al copiilor, contribuim la consolidarea conexiunii părinte-copil. Prin susținerea creativității și a exprimării liberului simț artistic, părinții pot crea un mediu în care copiii se simt înțeleși și acceptați. 

Așadar, arta joacă un rol crucial în viața copilului, deoarece îi oferă o modalitate expresivă de a comunica și de a înțelege lumea înconjurătoare. Într-un context în care comunicarea emoțională devine tot mai complexă, importanța artei în viața copilului devine evidentă, deoarece arta reprezintă un proces propriu de afirmare, unde copilul va exprima cele mai sincere emoții, dezvoltându-și, totodată, simțul estetic și îmbogățindu-și câmpul emoțional. 

De asemenea, mijloacele plastice și tehnicile variate de lucru facilitează dezvoltarea unui limbaj plastic necesar pentru a răspunde ulterior unor nevoi creative și practice. Prin pictură, producem un sistem simbolic care ne oferă o gamă variată de lectură asupra propriilor acțiuni pe care le întreprindem, iar pentru copil, pictura devine un  instrument prin care dă voce interiorului său, comunicându-și sentimentele puternice prin propriile povești plastice. În vizualizarea relațională, aceste sentimente și emoții sunt înregistrate ca o experiență proprie a copilului, servind ca o completare pentru ființa în sine, cu alte cuvinte la autocunoaștere.

În esență, a fi părinte nu este doar un rol, ci este o relație, iar arta devine un liant care îmbogățește această conexiune, favorizând o dezvoltare sănătoasă. Înțelegerea acestei relații și exprimarea deschisă a propriilor nevoi și emoții construiesc un mediu sănătos pentru dezvoltarea copilului, iar ascultarea atentă, acordarea timpului și sprijinirea exprimării emoționale creează o legătură puternică între părinte și copil, contribuind la o dezvoltare armonioasă și echilibrată.


Citește și:

Felicia Acsinte este psihoterapeut integrativ și istoric de artă. Arta și psihologia au prins rădăcini în sufletul său, fiindu-i ancoră de fiecare dată când a simțit că se rătăcește, dar și instrument de lucru în relația cu ceilalți. Principiul său este că tumultul interior poate deveni forța oamenilor, cu ajutorul conștientizării de sine. Continuă să învețe și să fie mereu fascinată de poveștile de viață pe care le întâlnește, admirându-le și respectându-le.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0