Asertivitatea este un concept central în psihologie, care descrie o atitudine și o abilitate de comunicare utilă în numeroase situații de viață. Adeseori, asertivitatea este confundată cu sora ei mai războinică, agresivitatea. Acest lucru o face de temut, ducând la o respingere prematură a ei. Înainte de a decide dacă vrem sau nu să ne împrietenim cu asertivitatea și să o folosim ca instrument, este important să înțelegem care sunt atributele ei, ce înseamnă și ce nu înseamnă ea, precum și care este utilitatea ei în viața de zi cu zi.
O noțiune încă nouă
Noțiunea de asertivitate este un termen împrumutat și adaptat din limba engleză, descriind o atitudine care denotă siguranță de sine și încredere în exprimarea propriilor păreri și nevoi. Este folosit de psihologi pentru a descrie o abordare care jonglează cu două tendințe fundamentale ale naturii umane: cea de a fi autonomi și cea de a fi în armonie cu ceilalți.
Ce nu este asertivitatea
Asertivitatea se distinge de pasivitate, acea parte din noi preocupată de a-i mulțumi pe cei din jur și de a evita conflictele cu orice preț. Această latură are utilitatea ei, dar implică adeseori sacrificiul exprimării nevoilor, dorințelor și opiniilor noastre. Facem această concesie din nevoia de a fi iubiți, acceptați și din dorința de a evita posibilele proteste ale celor din jur.
Asertivitatea este diferită și de agresivitatea manifestă sau pasivă. Comportamentul agresiv transmite că nevoile, dorințele și perspectivele personale sunt prioritare. Agresivitatea apare adesea după o îndelungată perioadă de ignorare a nevoilor și de desconsiderare a drepturilor proprii. În agresivitate, comportamentul este centrat pe sine, preocuparea este cea de apărare a individualității, cu riscul pierderii contactului cu celălalt.
A fi asertiv înseamnă să găsim calea de mijloc între noi și celălalt, precum și între cele două nevoi aparent contradictorii: cea de a fi autonom și cea de a fi conectat.
Ce beneficii poate aduce asertivitatea?
- Să formulezi o solicitare
În primul rând, asertivitatea ne permite să cerem direct, calm și deschis ce vrem de la o situație. Pentru că miza în asertivitate este de tip Eu câștig – Tu câștigi, dorințele și nevoile persoanei din fața noastră sunt, de asemenea, ascultate și luate în calcul. Aceasta nu înseamnă să căutăm o soluție de compromis, ci să găsim o variantă avantajoasă pentru ambii participanți la negociere.
- Să spui „nu“
Asertivitatea ne oferă o modalitate fermă, dar prietenoasă de a spune „Nu“, fără justificări elaborate, fără resentimente și asumându-ne responsabilitatea pentru refuz. Nu-ul poate fi scurt și la obiect, fără explicații suplimentare, sau poate fi unul amiabil, însoțit de validarea dorinței solicitantului și de motivarea succintă a refuzului. Nu-ul poate fi unul de tatonare, având mai degrabă rolul unui refuz temporar sau al unuia menit să încurajeze o negociere. Asertivitatea ne oferă astfel o paletă de opțiuni, dintre care noi le putem alege pe acelea care se potrivesc contextului și stilului nostru. Gradul de apropiere din relație, tipul de legătură, disponibilitatea noastră sunt doar câțiva factori care pot influența alegerea tipului de refuz.
- Să te raportezi sănătos la critică
Asertivitatea ne ajută să primim și să formulăm critici într-un mod sănătos. Pentru aceasta, este necesar să facem distincția între critica distructivă și cea constructivă.
Criticile constructive sunt punctuale, țintesc un comportament specific, iar formularea lor la persoana întâi singular arată că persoana este conștientă de propriul subiectivism. Critica constructivă este, adeseori, expresia unei preferințe, a unei nevoi sau a unei dorințe personale, nu un adevăr absolut. Acest tip de critică este mai ușor de acceptat de către interlocutor, poate stârni curiozitatea de a cunoaște opiniile sau universul unei alte persoane și poate conduce la învățare și ajustare de ambele părți, armonizând relațiile și eficientizând colaborările. Critica constructivă transmite mesajul subiacent: „Te respect, îți recunosc dreptul de a avea o altă opinie decât a mea și știu că putem comunica eficient în ciuda acestor diferențe“. Răspunsul asertiv față de critica constructivă presupune, de obicei, fie acceptarea ei totală sau parțială, fie solicitarea unor informații suplimentare.
Criticile distructive tind să vizeze persoana și pot fi presărate cu generalizări, catastrofizări și mesaje de tip „trebuie“. În fața lor, avem la dispoziție mai multe variante de răspuns asertiv. Putem să solicităm detalii sau exemple, atunci când există potențialul ca respectiva critică să aibă o bază constructivă, dar nu ne este clar în ce măsură este așa sau nu. Atunci când vrem să menținem o atmosferă colaborativă și să dezamorsăm conflictul, fără a renunța la propria perspectivă, putem opta pentru o tehnică de difuziune. Aceasta presupune exprimarea fie a unui acord parțial, cu aspectele valide din critica respectivă, fie a unui acord cu principiul din spatele criticii. Avem și opțiunea de a ne exprima dezacordul direct, simplu, fără justificări. Tonul, mimica și postura calme sunt cele care fac diferența între o atitudine confruntativă, percepută drept agresivă, și o atitudine fermă, menită să traseze o limită clară.
℗PUBLICITATE
Formula asertivității: un mesaj structurat în trei pași
Asertivitatea poate lua forme diferite, în funcție de context și de obiectivul nostru. De exemplu, asertivitatea de bază presupune să exprimăm simplu, la persoana întâi singular opinia sau dorința noastră din acel moment. Ea poate fi utilă în situații cu miză interpersonală redusă, în care suntem mai axați pe afirmarea autonomiei. Asertivitatea empatică implică validarea trăirilor emoționale ale celuilalt, alături de susținerea propriei poziții în acea situație, fiind utilă în contextele în care relația de atașament este una importantă.
Pentru a nu ne rătăci însă printre diversele tipuri de asertivitate, îți propun să ne oprim la o formulă simplă a asertivității pe care o putem urma în majoritatea situațiilor.
Aceasta presupune structurarea mesajului pe următorii pași:
Când faci X (comportament specific, recent)…
… mă gândesc că …
… iar asta mă face să (mă) simt …
Ce am nevoie, ce îmi doresc este …
Un exemplu ar fi: „Când tu te uiți în telefon, în timp ce eu vorbesc cu tine, mă gândesc că nu te interesează ce vreau să-ți spun, iar asta mă face să mă simt trist(ă). Ce-mi doresc este să te uiți la mine sau să-mi spui că ai prefera să discutăm într-un alt moment“.
Metoda celor 4P
Această metodă vine în sprijinul mesajului, prin calibrarea activării emoționale proprii și a interlocutorului prin:
- Pauză: O pauză în discuție creează spațiul pentru a asculta mesajul interlocutorului.
- Prospectare: Cercetează non-confruntativ, prin întrebări deschise, curioase cum percepe interlocutorul tău situația.
- Postură: Descoperă acea postură fermă, dreaptă și relaxată, care-ți permite să simți susținerea propriului corp. Ancorează-te în această putere și transpune-o în tonul vocii, în mimică și în mesajul pe care-l transmiți.
- Pas cu pas: Încetinește ritmul comunicării și înaintează treptat dinspre empatie spre acțiune. Privește lucrurile din perspectiva interlocutorului. Când reușești să empatizezi cu poziția acestuia, validează-i emoțiile și nevoile din spatele acțiunilor. Rămâi în acest pas până când tensiunea se dezamorsează, atât în interiorul tău, cât și la celălalt. Comunică apoi calm, dar ferm ce intenționezi să faci. Dacă este nevoie, ghidează procesul către rezolvarea problemei.
Asertivitatea este o abilitate, prin urmare eficiența ei crește pe măsură ce o exersăm constant, în situații cât mai diverse. Dacă vei decide să-i dai o șansă, amintește-ți să fii blând(ă) cu tine în acest proces curajos de învățare.
Bibliografie:
- McKay, M., & Fanning, P. (2016). Self-esteem: A proven program of cognitive techniques for assessing, improving, & maintaining your self-esteem (Fourth edition). New Harbinger Publications, Inc.
- Michel, F. (2008). Assert Yourself. Perth, Western Australia: Centre for Clinical Interventions
- Potts, C., Potts, S. (2017). Asertivitatea. Cum să rămâi ferm indiferent de situație. București: Editura Trei.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
