Skip to content

Asertivitatea este definită drept calitatea de a fi sigur de sine și de a nu te teme să îți exprimi opiniile. Este o metodă de gândire asumată, în care o persoană se pronunță în apărarea unui punct de vedere sau în situația unor informații eronate, fără a fi agresiv. Persoanele asertive sunt capabile să fie deschise, să analizeze informațiile și să scoată în evidență zonele de informații lipsite de substanță, detalii sau dovezi. Asertivitatea susține gândirea creativă și comunicarea eficientă.

De-a lungul vremii, în practica din cabinet, și nu numai, am întâlnit nenumărați oameni care se simțeau inadecvați, de parcă nu merită să fie. Indiferent că sunt persoane care semnalează direct faptul că nu au dreptul de a exista sau că vorbesc ca și cum intenția lor ar fi de a nu fi auziți, tocmai pentru că nu contează, ele întruchipează lipsa de autoasertivitate în forma sa extremă.

În varianta sa practică, autoasertivitatea presupune să-mi identific și să-mi onorez nevoile și valorile, iar ulterior să caut forme adecvate de exprimare a acestora în realitate. Opusul autoasertivității este predarea în fața timidității, care constă în a mă condamna într-un subteran perpetuu. Tot ceea ce sunt stă ascuns, pentru a evita confruntarea cu cineva ale cărui valori diferă de ale mele, sau pentru a mulțumi, calma, pentru a aparține sau chiar a manipula pe cineva. Autoasertivitatea înseamnă, pur și simplu, disponibilitatea de a mă susține, de a fi cine sunt, de a mă trata cu respect în toate situațiile și interacțiunile. Implică refuzul de a îmi modifica sau ascunde autenticitatea, pentru a fi pe placul celorlalți.

Asertivitatea vs. Non-asertivitatea de sine

A practica autoasertivitatea înseamnă a trăi autentic, a vorbi și a acționa din convingerile și sentimentele mele cele mai intime, ca mod de viață.

Nathaniel Branden, terapeut și lector, pionier în dezvoltarea teoriei din spatele stimei de sine, spune despre autoasertivitate că este: „refuzul de a falsifica realitatea a cine suntem sau a ceea ce prețuim pentru a evita dezaprobarea“.

Actul de bază al asertivității de sine presupune alegerea de a fi conștienți de propria noastră ființă, de a gândi și a discerne. A pune întrebări este un act de asertivitate. A contesta autoritatea este un act de asertivitate. A gândi pentru tine însuți – și a rămâne la ceea ce gândești – este rădăcina autoasertivității. Să ne asumăm această responsabilitate implică să ne asumăm pe sine la cel mai elementar nivel. Rețineți că autoasertivitatea nu însemna răzvrătire și agresivitate. Asertivitatea de sine fără conștiință de sine nu este autoasertivitate; este doar un drum aflat pe marginea prăpastiei, pe care mergi clătinându-te.

A practica autoasertivitatea în mod conștient și consecvent înseamnă să fiu dedicat dreptului meu de a exista, care pornește din cunoașterea faptului că viața mea nu aparține altora și că nu sunt pe pământ pentru a fi la înălțimea așteptărilor altcuiva.

℗PUBLICITATE



Pentru a practica autoasertivitatea în mod constant am nevoie de convingerea faptului că nevoile, valorile, ideile și dorințele mele sunt importante.

Știu că mulți am învățat că e mai important ceea ce vor alții și mai puțin ce vrem noi. Sau, poate, am fost intimidați de acuzațiile de egoism, atunci când am încercat să ne apărăm. Adesea, este nevoie de curaj să onorăm ceea ce ne dorim și să luptăm pentru asta. Pentru mulți oameni, predarea de sine și sacrificiul de sine sunt mult mai familiare și le aleg pentru că le cunosc și le vine mai ușor să le manifeste. Autoasertivitatea implică, însă, disponibilitatea de a ne confrunta (cu), mai degrabă decât de a ne sustrage provocărilor vieții.

Pași către asertivitatea de sine

Unii oameni par să fie în mod natural asertivi. Însă dacă nu ești, nu deznădăjdui: poți învăța, cu răbdare și practică. A fi asertiv este un semn clar de respect de sine.

Asertivitatea de sine ajută în creșterea nivelului stimei de sine, iar acest lucru susține gestionarea stresului, mai ales dacă există tendința să îți asumi prea multe responsabilități pentru că îți este greu să spui „Nu“.

Ca beneficii personale, autoasertivitatea te ajută să împiedici oamenii să profite de tine și, de asemenea, te susține să:

  • Câștigi respect de sine;
  • Obții un sentiment de împuternicire;
  • Identifici și integrezi propriile emoții;
  • Îmbunătățești comunicarea;
  • Creezi situații de genul win-win (câștig-câștig);
  • Dezvolți abilități de luare a deciziilor;
  • Construiești relații bazate pe sinceritate.

Iată patru pași care te ajută în procesul de autoasertivitate: 

  1. Alege să crezi în tine. Când te prețuiești, îți este mai ușor să îți comunici nevoile. 
  2. Învață cum să spui „Nu“. Este important să recunoști când nevoile tale au prioritate.
  3. Începe cu pași mici. Dacă îți este greu să găsești acea voce asertivă, începe cu lucruri mărunte.
  4. Exersează ceea ce vei spune. Poți scrie ceea ce dorești să spui și să repeți, astfel încât să ai încredere când îți prezinți propriul argument.

În drumul tău spre anul 2023 ce loc ocupă asertivitatea de sine? Indiferent că ești deja în proces de integrare sau abia acum vei face primul pas, important este să lași puțin loc pentru a cultiva această calitate, atât de importantă în existența ta.

Carmen Bălescu este consilier integrativ în dezvoltare personală și profesională, fondator AFLĂ-TE, un om care crede în oameni și în imensul rezervor de resurse pe care-l au în interiorul lor.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0