O auzim în fiecare duminică înainte de prânz la radio Europa FM, o urmărim cu atenție în online, îi vânăm cu bucurie spectacolele și o citim cu zâmbete de relaxare și lacrimi de bucurie pe Mirela Retegan. Probabil că nu există părinte care să nu-i fi auzit numele sau copil care să nu fi tras cu ochiul la minunățiile pe care le face Gașca Zurli. Despre autoarea Mirela Retegan și despre cea mai recentă carte a sa vă invităm să aflați mai multe în interviul de mai jos. De asemenea, vă recomandăm și conversația purtată de colegul nostru Gáspár György și Mirela, pe marginea cărții Copilul invizibil.
Mirela, ai publicat în această vară cartea „Astăzi, aici, acum“ – ce te-a motivat să scrii această carte și ce influență speri să ai asupra cititorului?
Am ieșit din starea de urgență și din complicatul 2020 mult mai conștientă de valoarea momentului, de eternitatea clipei și de importanța fiecărei secunde din viața mea. Mi-am dorit să scriu această carte extrem de pozitivă, pentru a le aduce aminte oamenilor că viața se întâmplă astăzi, aici și acum!
Ești una dintre persoanele cele mai pozitive din social media, iar acest fapt reiese și din capitolele cărții, care sunt precum o gură de aer proaspăt în toată poluarea de negativism. Cine sau ce te inspiră pentru a cultiva această psihologie pozitivă și cum ai grijă de igiena ta emoțională?
Copiii! Ei sunt cele mai curate suflete. Și mi-am dat seama că atunci când ești curat, totul vine mai simplu. Greu nu e efortul de a face, ci efortul de a ascunde. Reușim ușor să rezolvăm problemele noastre, ne împiedicăm în problemele celorlalți.
Copiii sunt curați, simpli, totul în lumea lor se întâmplă în pași clari și cu scopuri precise. N-au timp să analizeze și să întoarcă lucrurile pe toate fețele, căutând fisuri ascunse, le iau de-a gata și le consumă fix când le ies în cale.
Citind cu atenție „Astăzi, aici, acum“ este ca și cum am găsi, în același loc, o serie de citate valoroase, gânduri și idei pe care poate că le avem mulți dintre noi, dar nu găsim cuvintele să le exprimăm. Pentru cine ai scris această carte și când crezi că ar fi cel mai bine să fie citită?
Mulțumesc mult că o vezi așa! Cartea e la fel de potrivită pentru un tânăr, ca și pentru un om aflat la maturitate. E scrisă într-un ritm ștrengar, în cuvinte simple și cu metafore care ilustrează foarte frumos ideile care devin accesibile, oricât ar fi de profunde.
E o carte în care oamenii pot să găsească multe „aha-uri“ și, la orice pagină ar deschide, rămân cu zâmbetul pe buze, pentru că eu găsesc o explicație accesibilă și pozitivă oricărei situații de viață pe care am trăit-o și în care oamenii se regăsesc.
Apropo de citit, cum arată rutina ta de lectură? Citești dimineața, la trezire, seara înainte de culcare sau când ai puțin timp liber?
Îmi place foarte, foarte mult să citesc. Iubesc orice fel de călătorie, dacă nu sunt la volan, pentru că pot să citesc. Nu am o rutină, citesc oriunde, oricând și, dacă e o carte care mă prinde, îmi fac timp pentru ea.
Cum ai scris cartea „Astăzi, aici, acum“? Ai avut un plan după care te-ai ghidat, spre exemplu, în fiecare zi ai scris câteva rânduri sau mai degrabă când ai avut inspirație?
Încă nu am scris nicio carte după un plan. Scriu de fiecare dată când sunt inspirată. Nici măcar răspunsurile pentru acest interviu nu se află pe o lista de „trebuie“. Le-am primit, le-am pus deoparte și le-am spus că o să le iau de acolo când o să mă simt inspirată să le tratez cu tot sufletul. Iar când a venit rândul lor, m-am ocupat de nimic altceva, am fost conectată cu ele.
În campania de promovare a cărții ai lăsat câte un exemplar din aceasta în parcurile mari din diferitele orașe prin care ai călătorit. De ce consideri că este important ca noi, românii, să citim cărți de psihologie pozitivă?
℗PUBLICITATE
Cred că e important să citim pentru dezvoltarea cunoștințelor, pentru descoperirea altor lumi și a altor culturi, pentru că putem să călătorim în povești și locuri. Psihologie pozitivă recomand pentru două motive importante: înveți cum să te înțelegi mai bine pe tine, și apoi pe ceilalți, și primesti confirmări pentru ceea ce tu faci deja, dar nici nu știai că faci.
Unul dintre capitolele cărții se numește astfel: „Ești vinovat sau nevinovat de fericirea ta?“ Cum ai grijă de fericirea ta și cum eviți capcana perfecționismului?
Îmi place să dau acest exemplu: dacă eu am benzină în rezervor pentru un drum până la Ploiești, aleg să merg acolo, să mă bucur de călătorie, să fac tot pot în condițiile pe care le îndeplinesc. Nu mă așez pe marginea drumului să plâng că nu pot ajunge până la Satu Mare.
Tot în carte amintești de cinci pași care te ajută să rămâi centrată și să te ții de obiectivele tale: cauți semnele sau, mai bine zis, te uiți după acestea, nu-ți bați capul cu lucruri care nu depind de tine, te eliberezi de oamenii care-ți pun bețe în roate, îți faci planuri fezabile și te desparți de obiectele inutile. Așa ai fost mereu sau în timp ți-a dezvoltat această practică de explorare a potențialului personal și de cultivare a stării de bine?
Nu am fost așa mereu. Dar am fost un om curajos, un tânăr care nu s-a temut să-și asculte instinctul, deși nimeni nu l-a încurajat să facă asta. Am mers după intuiție, dar am neglijat multe semne. Acum sunt mult mai atentă la tot ce se ivește în calea mea. Nu mi-am bătut niciodată capul cu lucruri care au depins de Dumnezeu sau de alți oameni aflați în poziții de decizie, m-am concentrat pe lucrurile pe care puteam să le fac singură. Renunț la relațiile toxice și la obiectele inutile și visez visuri care depind, în cea mai mare proporție, de credința mea în ele.
Cu cât trece timpul, cu atât mi-e mai simplu să fac ce vreau și ce simt, nu doar ce trebuie.
Cartea poate fi văzută și ca o mărturisire a lucrurilor pe care le-ai trăit sau învățat în timpul pandemiei. Ce a fost cel mai dificil pentru tine în ultimul an și jumătate? Dar cel mai frumos?
Dificil a fost să nu renunț. Să rămânem scop pentru atâția oameni și să dam sens atâtor suflete care cred în noi. A fost dificil să fiu locomotivă, în condițiile în care lumea s-a umplut de vagoane care aveau toate frâna de mână trasă.
Frumos a fost să-mi dau seama ca am o relație specială cu Dumnezeu și că El e mereu în aceeași echipă cu mine!
Dacă este să privești din momentul în care te afli acum spre viitor, ce te sperie și ce te entuziasmează cel mai tare?
N-aș spune că mă sperie, dar vreau să rămân trează și atentă. Mă îngrijorează sistemul politic, sunt tristă că nu avem niște conducători mai buni, uneori sunt furioasă, alteori resemnată…
Mă entuziasmează faptul că descopăr tot mai mulți părinți care se trezesc și care își fac curaj să fie cei mai buni părinți pentru copiii lor.
Îmi dau speranță toți oamenii care vin și îmi spun: „Mi-ați dat curaj să îndrăznesc, vă citesc și simt că, dacă ați putut, pot și eu!“
Cred foarte tare că, atunci când o idee scrisă de mine se întâlnește cu gândul cititorului, în capul lui se aprinde un bec și se face lumină.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
