Atașamentul este legătura emoțională puternică dintre două persoane. Interviu cu Simona Herb

Simona Herb este doctor în psihologie și psihoterapeut de familie și cuplu. Este formator și supervizor în Terapia de Cuplu Centrată pe Emoții (EFT), fiind primul psiholog din România care a primit acest titlu. Susține cursuri de formare în EFT (Emotionally Focused Therapy), în țară și străinătate și este supervizor invitat al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Care sunt principalele cauze atunci când vine vorba despre divorț sau încheierea unei relații?

Divorțul sau separarea reprezintă o etapă foarte dureroasă și traumatizantă din viața oricărei persoane. Cuplurile nu iau această decizie cu ușurință și, de obicei, finalul vine după mai multe încercări de „reparare“, „rezolvare“ a relației. Cuplurile ajung să se despartă în urma conflictelor intense sau a sentimentului de „răceală“, distanțare. Conflictele pot porni de la orice: principii, etape ale vieții, sex, finanțe, educația copiilor etc., dar, de fapt, în esență întotdeauna este vorba despre sentimentul de încredere și siguranță dintre cei doi parteneri. Când există încredere că partenerul mă vede ca fiind demn de iubit, valoros și știu că mă vrea și mă pot baza pe el(ea) orice ar fi, atunci orice subiect se poate discuta. Când mă tem că partenerul nu mă iubește, poate nu are încredere în mine, nu sunt cel mai important, atunci orice „gest“ al partenerului poate fi un semnal de alarmă, poate fi un semn care confirmă temerile, deci, orice subiect se va transforma în conflict. Oamenii cred că se despart din cauza unor subiecte practice, dar, de fapt, se despart din cauza unui nivel mai profund, și anume încrederea și starea de siguranță dintre cei doi parteneri.

Ce ne lipsește nouă, oamenilor din secolul XXI, la capitolul relații?

Inteligența relațională este ceea ce ne lipsește. Inteligența relațională reprezintă capacitatea de a deveni sensibil, vulnerabil și deschis cu partenerul de relație, capacitatea de a simți orice emoție si de a o putea exprima în relație. Pare simplu, dar nu e deloc așa. Nu învățăm nicăieri să ne recunoaștem emoțiile, să le exprimăm și apoi să putem tolera și asculta ce are de spus partenerul. A recunoaște, a tolera și a discuta cu partenerul de relație despre emoții „negative“ – tristețe, teamă, dezamăgire, rușine – aduce multă conectare și stabilitate în cuplu. Aceste cupluri devin puternice și longevive. Dar, din păcate, societatea nu prea ne învață aceste abilități.

Ce au în plus cei care rămân împreună și sunt fericiți față de cei care divorțează sau cei care sunt împreună dar nefericiți?

Diferența dintre cuplurile care rezistă și cele care se despart nu constă în lipsa conflictelor sau a greșelilor (toate cuplurile le trăiesc), ci în puterea de a repara. Toate cuplurile fac greșeli, se rănesc, nu asta este problema. Dacă acești parteneri își dau seama destul de repede că sunt vulnerabili și cer ajutor, atunci ei pot ierta și repara. Și experiența iertării și a reparării este foarte puternică. Repet, cuplurile nu se despart din cauza greșelilor (sunt inevitabile), ci din cauză că nu pot repara.

Cum am putea explica iubirea în așa fel încât aceasta să aibă sens pentru mintea omului modern?

Iubirea este atemporală. Reprezintă o legătură afectivă specială cu o altă persoană. Nevoile de apreciere, valorizare, de a te simți special și protejat au existat întotdeauna și nu vor dispărea niciodată. Noi, oamenii, avem aceste nevoi înscrise în codul nostru genetic. Venim pe lume complet vulnerabili deoarece, ca pui de om, avem multă nevoie de cineva să ne răspundă nevoilor pentru a putea supraviețui. Iubirea este o combinație a acestor nevoi de protecție, de a te simți special, iubit, valorizat și de a oferi aceleași lucruri în reciprocitate. Indiferent cât de moderni suntem în viața de zi cu zi, indiferent cât de independenți vrem să fim sau „să părem“, la sfârșitul zilei toți simțim nevoia de a fi cu cineva, de a fi împreună cu cineva, de a împărtăși, de a te simți în siguranță și iubit de cineva. Acest tip de legătură înseamnă iubire.

Cum se explică faptul că dacă doi parteneri sunt ostili și disprețuitori unul cu altul le va fi din ce în ce mai rău, iar dacă sunt respectuoși și apreciativi le poate fi din ce în ce mai bine?

E o circularitate în care cei doi intră. De fapt, asta înseamnă relație, și anume că e o dinamică între cei doi și rezultatul nu e vina sau meritul unuia sau celuilalt, ci reprezintă „dansul“ în care intră amândoi. Există o continuă interdependență între cei doi. Dacă un partener se comportă nepăsător, celălalt va înregistra foarte repede și va răspunde în consecință, va simți că relația e „în pericol“ . Și atunci, ca și răspuns, va începe să fie mai temător sau mai suspicios sau chiar agresiv ca un mecanism de apărare. Evident cel care primește un asemenea comportament, va reacționa, depărtându-se sau apărându-se agresiv și tot așa mai departe. E un dans în care, cei doi, în încercarea de a se apăra de pericolul pierderii iubirii, vor reacționa din ce în ce mai agresiv, defensiv, suspicios și își vor întări suspiciunea că ceiluilalt „nu îi mai pasă, vrea să îmi facă rău etc“. E un cerc vicios. Dar interdependența există și în sens pozitiv. Un individ își exprimă iubirea într-un fel în care e perceput de partener și îi va activa nevoia să răspundă și va deveni mai calm, mai sigur sau mai afectuos ceea ce va crea în celălalt sentimentul de valorizare, de căldură. Deci, le va merge din ce în ce mai bine

Ce este atașamentul și cum se manifestă la adulți?

Atașamentul este legătura emoțională puternică dintre două persoane. A fi atașat de cineva este o nevoie de supraviețuire, ne naștem cu ea și definește umanitatea. Apare prima dată în relația mamă-copil și apoi se extinde asupra altor relații importante afective. Așa cum bebelușul are nevoie de a i se răspunde, de a se putea baza, de a fi iubit și protejat, la fel se întâmplă și între doi parteneri de relații romantice. Diferențele sunt două: atașamentul romantic adult presupune sexualitate și reciprocitate. Reciprocitatea se referă la faptul că cei doi parteneri vor avea nevoia și să primească, dar în egală măsură și să răspundă nevoilor afective ale celuilalt

Ce atașament au partenerii care reușesc să facă față cu bine provocărilor relaționale?

În mod ideal ambii parteneri ar fi securizați. Atașamentul securizat reprezintă că am o imagine de sine pozitivă („sunt valoros, merit să fiu iubit, demn de a primi iubire“) și o imagine încrezătoare a celorlalți („cei din jurul meu sunt de ajutor, îmi vor răspunde când am nevoie de ei, mă pot baza, nu sunt periculoși“). Am spus că aceasta ar fi situația ideală. În realitate, pot fi multe combinații și grade diferite de siguranță la cei doi parteneri. Partenerii care reușesc sunt cei la care iubirea e mai mare decât durerea și această conexiune emoțională îi motivează să repare, să ierte, să meargă în terapie și să vindece ce poate a fost rănit în trecut

Se poate „vindeca“ stilul cuiva de atașament?

Vestea bună e că, dacă unul din parteneri e securizat, atunci îl poate „contagia“ pe celălalt. Nu e extraordinar? Atașamentul securizat este contagios. Acest mesaj e plin de speranță și e atât de firesc. Nesiguranța vine din frici, din experiențe dureroase, chiar traumatizante, dar a fi împreună cu cineva stabil, securizat care să îți ofere iubire poate să fie vindecător.

Ce este Terapia de Cuplu Centrată pe Emoții?

Terapia Centrată pe Emoții este o abordare terapeutică ce se bazează pe teoria atașamentului și pe dinamica emoțiilor. A apărut ca urmare a lucrului cu cuplurile, dar în ultimii ani s-a definitivat un protocol de lucru la fel de eficient și pentru terapia individuală și cea familială. Este o terapie non-judicativă, non-patologizantă care se bazează pe creare de experiențe emoționale autentice care au puterea de a rescrie rețele neuronale. Experiențierea este starea în care au loc schimbări de ordinul doi, reale. Restul e teorie, informație.

Cât durează acest tip de terapie și cine poate beneficia de pe urma ei?

℗PUBLICITATE

---

---

Terapia Centrată pe Emoții sau EFT (Emotionally Focused Therapy) are durată diferită în funcție de problemele cu care se adresează cuplul, individul sau familia. Cu cât problemele sunt cronicizate (de mult timp) sau se referă la răni de atașament grave (traumă, infidelitate, pierderi de job, persoane dragi etc), cu atât terapia durează mai mult. Se obțin aceleași rezultate foarte bune în oricare dintre cazurile expuse mai sus, ceea ce diferă este durata demersului terapeutic. Mai specific, dacă, de exemplu, la un cuplu tânăr și proaspăt format, fără să fi avut prea multe provocări putem vorbi de un demers de 20-25 ședințe, pentru un cuplu cu multe răni, traume, ne putem gândi la un număr dublu de ședințe. Ceea ce e important de reținut este că studiile din EFT arată că rezultatul pozitiv și schimbarea este la fel pentru oricare din cazuri. De altfel, în ceea ce privește terapia de cuplu, EFT raportează un succes de 75% măsurat la 2 ani după încetarea terapiei, ceea ce e un procentaj enorm comparativ cu alte abordări terapeutice.

Ce face mai exact un terapeut care lucrează cu emoțiile partenerilor de cuplu?

Terapeutul EFT mediază experiențe. Asta înseamnă că nu ne axăm pe explicații sau pe psihoeducație, ci ajutăm clientul să intre în contact cu emoțiile, să le recunoască, să le aducă la un nivel destul de înalt încât să fie active în cabinet și apoi să le exprime direct partenerului sau să le împărtășească terapeutului, dacă e vorba de terapie individuală. Procesul de a aduce emoțiile în cabinet și mai ales, de a le împărtăși și apoi de a primi răspuns empatic la aceste emoții este vindecător. Acest proces „simt – împărtășesc vulnerabil – mi se răspunde empatic“ este vindecător și e singurul care aduce schimbare la un nivel profund. Reface ceea ce înseamnă atașament securizat, și anume când am anumite temeri (tristețe, rușine), pe scurt când sunt vulnerabil, am încredere să cer ajutor și lângă mine este o persoană semnificativă care îmi răspunde empatic și cu multă compasiune. Acest răspuns îmi transmite că sunt demn de atenție, de a primi un răspuns și că cei din jurul meu sunt de încredere și mă pot baza. Adică este un proces prin care se creează atașamentul securizat. În cabinet, terapeutul EFT mediază o asemenea experiență care duce refacerea și corectarea atașamentului securizat.

Cum se raportează clienții din România la ideea de terapie de cuplu?

Din ce în ce mai bine. Acum 10-12 ani când am început terapie de cuplu, nu prea erau cereri în acest sens. Singurii care ajungeau într-un final în terapie erau aceia care se pregăteau de divorț și care nu prea mai puteau fi ajutați. Veneau în al 13-lea ceas și doar ca un mecanism de a arăta că au făcut tot ce se putea, deci fără prea multă speranță sau dorință de a rezolva ceva. Ca și efect al acestui fenomen, terapeuții de cuplu aveau puține solicitări sau nu puteau interveni eficient. Cu trecerea anilor, am observat o schimbare majoră în mentalitatea populației din România, schimbare care îmi dă mare speranță pentru noi, românii și pentru întoarcerea la ce e natural și firesc, și anume de a cere ajutor când te confrunți cu o problemă. Astăzi am în cabinet foarte multe cupluri, și nu doar eu, ci majoritatea terapeuților pe care eu i-am format în EFT. Este extraordinar să observ cum cuplurile, căsătorite sau nu, au înțeles că o relație nu merge de la sine, nu există așa ceva, ci o relație are nevoie de îngrijire, de atenție și reparație. Am și mai multă speranță atunci când am cupluri foarte tinere în cabinet și care au înțeles deja că soluția nu e să găsești pe altcineva când ceva nu merge, ci să încerci să repari, altfel te vei lovi de același tipar și în relațiile următoare.

Cât de deschiși sunt psihoterapeuții din țara noastră la a lucra cu cuplurile?

Eu zic că foarte deschiși. Repet, abordările terapeutice de cuplu nu s-au dovedit în trecut foarte eficiente, lucrau mai mult la nivel de comportament, gânduri, mai la suprafață. Și atunci și dorința terapeuților de a lucra cu cuplurile era mai mică. Totuși, în ultimii ani, odată cu readucerea în lumină a teoriei atașamentului, terapia de cuplu a devenit din ce în ce mai eficientă. Chiar avem instrumentele și tehnicile specifice pentru a ajuta cuplurile să repare și să vindece sau să devină mai conectate. Suntem norocoși să trăim în aceste timpuri în care mulți dintre psihologi, psihoterapeuți aduc în prim plan umanitatea, importanța absolută a relaționării, firescul de a avea nevoie să fim împreună și să depună un efort activ în a comunica toate aceste lucruri către oameni.

În luna mai, promotoarea Terapiei de Cuplu Centrată pe Emoții, dr. Sue Johnson, va veni pentru prima dată în România. Ce ne poate oferi această conferință?

Dr. Sue Johnson este un cercetător, autor, psihoterapeut de marcă în lumea psihologiei. Ea este fondatoarea Terapiei Centrată pe Emoții, cea care a pus la punct această abordare extrem de eficientă în lucrul cu cuplurile, și nu numai. Așa cum spune ea „acum iubirea nu mai este un mister“. Și asta e bine. Așa că, la conferință, participanții vor avea ocazia să cunoască o personalitate importantă din domeniul psihologiei, să audă cele mai noi descoperiri din domeniul EFT, și anume cum teoria atașamentului și lucrul cu emoțiile pot fi puse în practică în cabinet atât în terapia de cuplu, cât și cea individuală și de familie. Este o viziune revoluționară și holistică, e o declarație pe care dr. Sue Johnson și EFT-ul o fac în câmpul psihoterapiei: teoria atașamentului în practică poate schimba totul.

Este o conferință doar pentru psihologii care practică terapia de cuplu sau și pentru publicul larg?

Așa cum am spus, Terapia Centrată pe Emoții a făcut un pas important înainte și și-a extins modelul eficient de lucru și asupra terapiei individuale și de familie. Și până acum, noi știam că ceea ce se aplică în terapia de cuplu poate fi tradus și în alte tipuri de terapii, dar nu exista o hartă detaliată, un model simplu și explicit cu ce urmărim în terapie și mai ales cum aplicăm. Acum, datorită muncii neobosite a dr. Sue Johnson, avem acest model extins la toate modalitățile de terapie. Așa că sunt bineveniți specialiști din orice tip de terapie, psihologi, medici. Atașamentul poate fi folosit cu succes în domeniul sănătății mentale și fizice. A doua zi din seria de evenimente este dedicată cuplului, iubirii, a explicării mecanismelor iubirii și conectării emoționale prezentate într-un limbaj accesibil atât specialiștilor, cât și publicului larg. Așa că, a doua zi invităm și populația generală să participe, cu siguranță sunt multe de învățat.

Cât de important este să celebrăm ziua îndrăgostiților sau Dragobetele?

Cred că este important să celebrăm cât mai des relația, să o îngrijim. Știu că opozanții acestor zile susțin că iubire și relație sunt și în restul zilelor, nu doar în aceste ocazii. Așa este. Numai că, știm bine că uităm să celebrăm, viața de zi cu zi poate deveni presantă și copleșitoare. Așa că, orice reamintire a bucuriei de a fi împreună, eu cred că e binevenită.

Care sunt cele mai importante trei gesturi pe care partenerii le pot face pentru a avea grijă de relația lor de cuplu?

• Să își vorbească, adică să împărtășească tot ce au pe suflet, pozitiv sau negativ.
• Să își ofere gesturi de afecțiune – sărutul de plecare de acasă, o mâncare preferată, un buchet de flori, o apreciere exprimată verbal atunci când văd ceva bun la partener.
• Să aibă un ritual de conectare, însemnând să își facă timp de „în doi“ rupți de telefon, laptop, copii. Nu trebuie să fie ceva costisitor sau de lungă durată. 30 de minute după ce adoarme copilul în care cei doi pot sta să bea un pahar de vin și să își spună cum a fost ziua respectivă, un film o dată pe săptămână, orice care îi face să își aducă aminte că le face plăcere să fie unul cu altul, că sunt importanți în viața celuilalt, că sunt adulți și iubiți, nu doar părinți și parteneri financiari

Ce putem face atunci când nevoile noastre ca parteneri de relație sunt contradictorii și din această cauză apar conflictele?

Nevoile pragmatice pot fi diferite, așa este. Dar nevoile de atașament, cele importante și de la care pornește starea de siguranță, sunt universale. Așa cum spuneam mai sus în interviu, toți avem nevoie de iubire, protecție, valorizare. Dacă acestor nevoi li se răspunde pozitiv în cuplu, atunci orice contradicție poate fi tratată cu toleranță fără să creeze conflict sau distanțare. Conflictele din cuplu nu sunt despre bani, copii, sex, serviciu (așa cum par la prima vedere), ci despre „mă pot baza pe tine“, „sunt special în viața ta“, „pot să îți spun orice fără să te pierd“. Dacă răspunsul la aceste întrebări este „Da“, atunci cei doi pot discuta și găsi soluții la orice.

Este comunicarea secretul relațiilor de lungă durată?

Da, comunicarea este cheia. Capacitatea de a exprima ce e în interiorul nostru, de a fi vulnerabili față de partener, cât și cea de a asculta, reprezintă ingredientul necesar unei relații care complimentează iubirea

Iubirea chiar poate dura toată viața?

Da, cu siguranță. Cu condiția să o îngrijim, să ne adaptăm la diversele etape ale vieții și să o reparăm atunci când se produc răni. Iubirea e un organism viu care evoluează mereu și pe care trebuie să îl întreținem. Fără atenție și „hrană“, iubirea moare.