„Prima mea experiență sexuală a fost în noaptea nunții – aveam 21 de ani. A fost o experiență dureroasă. Am avut o relație de prietenie la distanță cu soțul meu, timp de 2 ani. A fost o chimie frumoasă între noi, din prima clipă. Ne-am atras și sexual, dar am fost programată să mă țin «curată» până în noaptea nunții și singurul sfat pe care l-am primit de la mama mea a fost ca nu cumva să mă culc cu vreun băiat, până ce mă mărit. Ori de câte ori prindea ocazia, îmi repeta această propoziție. Ne-am satisfăcut, în schimb, prin celelalte mijloace, neimplicând dezvirginarea.
Dezvirginarea a fost cu penisul, dar și cu degetele lui – m-am ferit, pentru că mă durea tare. Mi-aș fi dorit să aibă mai multă răbdare cu mine, să mă deschid complet, dar a fost musai în noaptea aia, că așteptase deja 2 ani după mine. Următoarele contacte sexuale au fost dureroase și deja eu nu mai voiam, pentru că îmi era frică de durere. A durat cam jumătate de an, până când am putut să ne bucurăm complet unul de altul.
Au trecut 13 ani de atunci, avem 2 copii, iar dorința și libidoul meu sunt undeva sub nivelul mării.
Vreau să vă întreb dacă lipsa dorinței sexuale poate să fie o traumă de când ne-am căsătorit – în subconștientul meu, poate să fie o formă de abuz? Mai este de menționat că am născut de 2 ori pe cale naturală și reînceperea vieții sexuale a fost ca la început, dar nu a mai durat așa de mult până ce m-am obișnuit.
Toate întrebările acestea vin în urma unei conversații cu un medic endocrinolog. Am ceva probleme și pe partea endocrinologică și, printre altele, m-a întrebat dacă am fost abuzată în copilărie. În copilărie, a existat un episod, în momentul în care au început să-mi crească sânii, iar un bărbat din cercul de prieteni a făcut o glumă, spunând și în același timp punând mâna: «Daʼ ce îți crește ție aici?». Bineînțeles că m-am ferit și m-am simțit rușinată. Apoi am auzit părinții cum se mișcau noaptea în pat, căci dormeam în aceeași cameră. M-am masturbat de zeci de ori, m-am uitat la televizor la filme pentru adulți, am găsit refugiu și plăcere în masturbare atunci, dar acum nu mai simt nimic.
Ajutați-mă, vă rog, să înțeleg ce este cu mine.
Mai am o întrebare, legată de gelozie. Pe la 18-19 ani, am găsit în telefonul tatălui meu o conversație mai ciudată, între el și o doamnă care făcea masaj. I-am spus mamei, dar nu s-a întâmplat nimic, el a negat totul și mesajele au fost șterse. Tata a lăsat-o pe mama gravidă, nefiind căsătoriți, apoi, în grabă, s-au căsătorit; au rezultat 2 copii. Nu știu de ce, întotdeauna am avut senzația că mama știa ceva, dar a ales să fie «complice». Nu știu dacă o înșela, nu am fost acolo, doar am avut niște rude «binevoitoare», care mi-au spus și am văzut și eu cum el se uita după toate femeile îmbrăcate sau mai dezbrăcate; îmi dădea impresia de afemeiat. Am luat toată situația foarte personal, de parcă pe mine m-ar fi înșelat. Acum, în relația mea de căsătorie, îmi este frică să nu fiu înșelată, fiindcă ar fi o durere de nesuportat. De multe ori, soțul mi-a zis (mai în glumă, mai în serios) că, dacă o să aibă ocazia să facă sex cu cineva, o va face. Anul trecut, o colegă de muncă de-a lui a devenit foarte interesată de el. Într-o seară, după vreo 2 beri, au stat de vorbă sau cine știe ce au făcut. Atât de tare m-a afectat emoțional acel episod, încât și acum mai aduc în discuție acea persoană. Nici aici nu îmi dau seama ce tipar rulează în fundal.
Va mulțumesc mult pentru un eventual răspuns.“
Vă mulțumim pentru încredea pe care ne-o arătați adresându-ne întrebările dvs., cu atât mai mult cu cât acestea țin de o tematică atât de intimă, dar și de un tabu din societatea noastră, din păcate.
În primul rând, consider că întrebarea dvs. creează un context foarte bun în cadrul căruia să facem puțină lumină asupra unor noțiuni precum virginitate, abuz sexual, consimțământ și dorință – tematici care, din punctul nostru de vedere, ar trebui să se afle în programa școlară și la care să aibă acces toți cetățenii acestei țări. Precizez de la început că este foarte puțin probabil ca răspunsul nostru din această rubrică să vă fie suficient, motiv pentru care vă recomandăm să contactați un psihoterapeut specializat și în domeniul sexualității, pentru a aborda într-un mod cât mai eficient dificultățile pe care le descrieți.
℗PUBLICITATE
Principala întrebare pe care o adresați este: „Vreau să vă întreb dacă lipsa dorinței sexuale poate să fie o traumă de când ne-am căsătorit – în subconștientul meu, poate să fie o formă de abuz?“ Iar răspunsul la aceasta este unul complex. De cele mai multe ori, cauzele unei disfuncții în zona sexualității sau în sfera emoțională sunt multiple, deoarece atât organismul, cât și psihicul uman sunt deosebit de complexe. Rareori putem spune că se întâmplă lucrul A din cauza B, ci mai degrabă A se întâmplă din cauza unei multitudini de factori care țin atât de genetica noastră, cât și de mediul în care am trăit și de relațiile pe care le avem în prezent. Astfel, aș spune că este foarte probabil ca o parte din lipsa dorinței și a plăcerii să fie cauzată de ceea ce se pare că în mod conștient ați perceput ca fiind un abuz, în noaptea nunții. Are foarte mult sens să simțiți acest lucru, deoarece – înțeleg din datele furnizate de dvs. – actul sexual vaginal nu s-a întâmplat cu acordul și consimțământul dvs. deplin, ci în urma unor presiuni.
Cred că la baza acestei întâmplări stă felul în care fetele și băieții sunt educați în societățile care pun mare preț pe tradiționalism: băieților li se spune că ar trebui să insiste până ce primesc de la fete ceea ce li se transmite că este dreptul lor, în timp ce fetele sunt educate într-un mod ambivalent în care, după cum ați povestit că vi s-a transmis și dvs., li se spune că trebuie să se păstreze pure și neprihănite, pentru ca mai apoi să își poată îndeplini datoria față de bărbatul care este îndreptățit să primească tot ceea ce dorește, atunci când dorește. Din păcate, atâta vreme cât nu se vor crea contexte educaționale la nivel național pentru educație sexuală și pentru educația referitoare la gen, mulți copii și adulți vor continua să cadă victime sistemului învechit, exact așa cum ați pățit atât dvs., cât și partenerul dvs. – amândoi fiind, de fapt, prejudiciați de lipsa informațiilor sau de o serie de informații eronate pe care le-ați primit. Întregul context al sexualității în cuplu pare a fi unul cu potențial traumatic, în cadrul căruia pare că v-ați simțit mai degrabă obligată și forțată – atât în noaptea nunții, cât și în lunile ce-au urmat, dar și după nașterea celor 2 copii, când povestiți că ați experimentat frecvent durere. În afara practicilor BDSM, durerea nu ar trebui să fie parte a actului sexual.
Consimțământul înseamnă că o persoană este de acord sau dă permisiunea unei alte persoane să facă ceva – în această situație, ceva ce implică corpul și integritatea corporală a persoanei în cauză. Înseamnă a fi de acord cu o acțiune în baza cunoașterii dvs. despre ce implică acea acțiune, precum și posibilele sale consecințe și având în orice moment opțiunea de a spune „nu“. Consimțământul este obligatoriu în relațiile sexuale – chiar și între soți – și doar pentru că cineva a fost de acord la un moment dat să facă sex cu un (o) partener(ă), acest lucru nu înseamnă nicidecum că acea persoană este de acord să facă sex de câte ori partenerul respectiv dorește. De asemenea, îmi pot oferi consimțământul pentru un fel de act sexual – oral, anal sau de orice altă natură – fără ca asta să implice că de aici încolo sunt de acord cu orice alt tip de activitate sexuală în relația respectivă.
Mai simt nevoia să pun la îndoială și ceea ce înțelegem prin ideea de virginitate, care este mai degrabă o noțiune instabilă, pe care fiecare o definește în funcție de cultura și valorile la care aderă, dar care în același timp la nivel macrocultural reprezintă o unealtă de represiune a sexului feminin. Este, oare, adevărat că o femeie care a făcut sex oral sau anal mai este virgină? O fată care și-a perforat accidental himenul prin introducerea unui tampon vaginal, prin sport sau în urma unui traumatism nu mai este virgină? Cum definim virginitatea, în contextul în care himenul prezintă o sumedenie de variații individuale, pornind de la un himen rigid care sângerează semnificativ când este perforat și până la faptul că o mare parte dintre femei pot prezenta un himen permeabil, elastic sau chiar deloc? Iată câteva întrebări asupra cărora merită să medităm.
Sexul ar trebui să fie despre plăcere, iar plăcerea poate fi experimentată cu întregul corp, nu doar în sfera genitală, având în vedere că pielea este organul la nivelul căruia se află cel mai mare număr de terminații nervoase ce pot conduce stimulul reprezentat de mângâiere și atingere la creier, acolo unde experimentăm senzațiile plăcute. Ideile conform cărora suntem virgine dacă nu am făcut sex vaginal sau că nu am făcut sex de fapt dacă nu a existat penetrare, ejaculare sau orgasm, cât și restrângerea, complet lipsită de fantezie, a vieții sexuale la sfera organelor genitale reprezintă unele dintre cele mai toxice produse ale patriarhatului și ale lipsei de educație în sfera sexualității. Pe toate acestea, le trăim datorită sistemului primitiv de valori de care încă ne mai agățăm la nivel social. Nu este de mirare, astfel, ca un bărbat să insiste cu orice preț să existe sex cu penetrare, deși partenera nu numai că nu se simte bine, ci acuză disconfort și durere. De asemenea, datorită acestui sistem de valori, mulți dintre noi, atât bărbați cât și femei, vedem sexul mai degrabă ca pe o obligație și o datorie față de celălalt, nicidecum ca pe un moment de conectare ce poate aduce plăcere și bucurie ambilor parteneri.
O altă sursă a unei dorințe scăzute poate fi reprezentată de etichetele atașate în copilărie și adolescență ideii de sexualitate. Înțeleg că în acea perioadă nu existau prea multe explicații referitoare la acest subiect – deși, dacă vi se spunea să rămâneți „curată“, nu vă rămânea altceva de înțeles despre sex decât că ar fi ceva murdar – în timp ce se întâmpla deseori să fiți în aceeași cameră când părinții dvs. făceau sex, din câte înțeleg. Cred că acest context poate crea deosebit de multă confuzie în mintea unui copil. De asemenea, relevante pot fi și atitudinea tatălui dvs., pe care îl percepeați drept afemeiat, precum și zvonurile legate de infidelitatea acestuia, cât și incidentul cu prietenul de familie. Toate acestea formează un capitol asupra căruia numai prin analiză personală detaliată puteți căpăta mai multe informații, descoperind astfel care sunt credințele distorsionate cu care operați inclusiv în prezent în sfera sexualității și lucrând împreună cu un specialist către a le schimba, dacă este cazul.
Mai trebuie să menționez și că o serie de neînțelegeri din viața cuplului pot afecta și sfera sexualității (iar dvs. amintiți de incidentul cu colega de serviciu a soțului dvs., incident de care vă este greu să uitați), cât și despre faptul că, deși știe că sunteți geloasă, soțul v-a recunoscut că v-ar înșela, dacă ar avea ocazia. Atât dinamica descrisă în sfera sexualității, cât și aceste elemente pot contribui la crearea sentimentului de neîncredere și la deconectare în cuplu, ducând mai departe și la dorința scăzută, care vă îngrijorează. Abordarea acestor dificultăți într-o terapie de cuplu poate reprezenta un demers foarte util atât relației de cuplu (în care fiecare vine cu propriul bagaj personal, din trecutul familiei de origine, dar și cu propriile nevoi), cât și relației erotice pe care o aveți cu soțul dvs.
În același timp, știința ultimelor decenii ne-a arătat că dorința se modifică pe parcursul vieții unui om (mai ales în cazul femeilor), dar și odată cu trecerea anilor peste o relație de cuplu. Studiile ne arată că până la 80% dintre femei nu prezintă dorință spontană, ci mai degrabă dorință receptivă, ceea ce înseamnă că este posibil să nu simțiți nevoia să faceți sex din senin sau doar pentru că vă gândiți la sex, ci că este nevoie ca mai întâi să începeți să faceți sex și dorința să urmeze excitării fizice, apărând pe parcursul actului sexual. În acest caz, ceea ce este recomandat, dacă vă doriți o viață sexuală în cuplu, este să aveți bunăvoința de a da curs invitațiilor partenerului dvs. ori de câte ori puteți.
Mai înțeleg din relatările dvs. și că, dincolo de dorință, vă este greu să simțiți plăcere – atât când vine vorba de sexul cu un partener, cât și atunci când vă masturbați. Pentru început, vă recomand să începeți o explorare pe cont propriu a propriei sexualități, cu atât mai mult cu cât povestiți că, în trecut, înainte de începerea sexualității în cuplu, găseați plăcere și satisfacție în masturbare. Pentru o viață sexuală plăcută în cuplu, mai întâi este nevoie să știm noi ce ne face plăcere, pentru ca mai apoi să ne putem ghida partenerul sau partenera. În acest sens, cred că o lectură foarte utilă dvs. ar putea fi cartea Arta sexualității, scrisă de Emily Nagoski – în cadrul căreia aceasta dărâmă o serie de mituri legate de sexualitatea feminină. Consider că este o lectură valoroasă, bazată pe date din studii științifice, dar și pe experiența personală a unui număr mare de femei. E o carte care ar fi bine să se afle în biblioteca oricăreia dintre noi.
O altă condiție esențială relațiilor sănătoase este aceea de a comunica în cuplu într-o manieră deschisă și fără presupuneri sau prejudecăți despre toate aceste subiecte. Și, aici, este esențial ca partenerii să fie curioși și empatici unul față de experiența celuilalt, nu interesați doar de propria plăcere și de satisfacerea propriilor nevoi.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
