Într-o lume din ce în ce mai orientată către imagine, se observă o tendință alarmantă și anume: să ne vindem pe noi înșine. Suntem condiționați să ne prezentăm într-o lumină favorabilă, accentuând aparențele în detrimentul autenticității. Această dinamică ne pune față-n față cu o provocare esențială: cum putem fi cu adevărat noi înșine într-o societate care valorizează exteriorul?
Debbie Ford, în lucrarea sa Partea întunecată a căutătorilor de lumină, utilizează metafora unui castel pentru a ne descrie evoluția de-a lungul vieții. De la naștere, fiecare dintre noi este un castel magnific, plin de frumusețe și potențial. Însă, pe parcurs, regulile sociale și așteptările celor din jur ne influențează profund.
Familia, prietenii și societatea în care trăim ne oferă constant opinii despre cum ar trebui să arate și să fie camerele acestui castel interior. În căutarea acceptării, ajungem să închidem ușile celor mai valoroase colțuri ale sinelui nostru, transformându-ne castelul într-o simplă casă dărăpănată, cu doar câteva camere deschise.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Deși suntem un castel impunător, plin de camere, ajungem să ne percepem ca fiind mici și lipsiți de valoare. Este esențial să ne dăm deoparte măștile și să ne reconectăm cu cine suntem cu adevărat, nu cu cine ni s-a spus să fim. Suntem constant asaltați de mesaje care ne influențează profund comportamentul: „fetițele trebuie să fie cuminți“, „băieții nu plâng“, „băieții sunt puternici“, „nu este în regulă să plângi“, „nu este normal să fii furios“, „femeile sunt puternice“, „femeile n-ar trebui să aibă încredere în bărbați“ și alte asemenea stereotipuri.
Aceste presiuni ne pot constrânge, diminuându-ne autenticitatea. Prin urmare, este vital să ne explorăm interiorul, să deschidem acele uși închise și să ne îmbrățișăm adevărata identitate, eliberându-ne de normele și așteptările externe care ne limitează potențialul.
Așteptările externe și impactul asupra sinelui
Presiunea de a ne conforma acestor așteptări este constantă și dificil de suportat. Mesajele transgeneraționale ne spun cum ar trebui să fim, cum să ne comportăm, cum să fim mame bune, soții exemplare sau parteneri de nădejde. Avem la dispoziție o mulțime de reguli și recomandări despre cine ar trebui să fim și cum să ne comportăm, dar, paradoxal, nu suntem încurajați să ne gândim la cine suntem cu adevărat.
Căutarea sinelui autentic
Cine suntem noi când nu ne vede nimeni? Identitatea noastră nu se reduce la numele pe care-l purtăm sau la meseria pe care o exercităm. De la o vârstă fragedă, suntem instruiți să ne adaptăm comportamentul astfel încât să fim iubiți, apreciați și respectați. Aceste mesaje, fie ele verbale sau nonverbale, creează un model de comportament care ne distanțează de esența noastră autentică.
Pentru a ne recâștiga controlul asupra sinelui, este important să ne întrebăm cine suntem cu adevărat, fără așteptări externe. Autenticitatea promovează nu doar o viață mai împlinită, ci și o societate mai diversă și mai tolerantă. Este momentul să deschidem din nou ușile camerelor ascunse ale castelului nostru și să ne arătăm adevărata identitate lumii. Numai așa putem depăși limitările impuse de societate, reușind să ne înțelegem mai bine pe noi înșine.
Familia ne transmite multe valori și principii de-a lungul timpului și, din loialitate față de cei dragi, tindem adesea să le respectăm, chiar și atunci când acestea nu ne reflectă credințele și dorințele. Această loialitate familială poate deveni o capcană, determinându-ne să ne conformăm unor așteptări și norme care nu ne reprezintă autentic.
Miturile familiale, adică acele povești și credințe profund înrădăcinate, care se transmit din generație în generație, pot influența în mod semnificativ modul în care ne percepem pe noi înșine și lumea din jur. Aceste mituri pot include idei despre cum ar trebui să fim, ce roluri trebuie să îndeplinim și cum ne desfășurăm relațiile interumane. Respectarea acestor principii poate crea o tensiune internă, generând confuzie și conflicte între ceea ce simțim că ar trebui să facem și ceea ce dorim cu adevărat.
Loialitatea față de familia noastră, deși bine intenționată, poate duce, în unele cazuri, la sacrificarea propriilor valori și aspirații. Este esențial să recunoaștem impactul acestor mesaje și să ne întrebăm dacă ele ne susțin dezvoltarea personală sau, dimpotrivă, ne limitează. Cu fiecare generație, aceste mituri pot deveni tot mai străine de identitatea noastră reală.
Pentru a ne regăsi autenticitatea, trebuie să ne asumăm responsabilitatea de a reevalua aceste valori și principii. Este important să explorăm care dintre ele ne definesc cu adevărat și care ne sunt impuse de loialitatea față de familia noastră. Numai astfel putem să ne construim un fundament sănătos, bazat pe propriile credințe, alegeri și valori personale, eliberându-ne de presiunea de a ne conforma așteptărilor externe.
Mesajele transgeneraționale primite în familie
Iată zece întrebări pe care le poți folosi pentru a explora cine ești cu adevărat și pentru a descoperi mesajele transgeneraționale primite în familie:
- Ce valori de bază mi-au fost transmise de familie și cum îmi influențează viața de zi cu zi?
- Care sunt momentele din copilărie care m-au făcut să mă simt apreciat sau neapreciat? Ce emoții mă leagă de aceste momente?
- Cum răspund la critică? Asemenea reacții provin din așteptările familiei sau din percepția mea personală?
- Ce comportamente sau trăsături de caracter am adoptat din familie, dar simt că nu mă reprezintă cu adevărat?
- Ce vise și aspirații am avut în copilărie și cum s-au schimbat acestea în urma influențelor externe?
- Cum îmi percep emoțiile? Există emoții pe care le consider acceptabile sau inacceptabile, în funcție de ceea ce mi s-a spus de către familie?
- Care este cea mai mare frică sau nesiguranță pe care am dobândit-o de-a lungul timpului? De unde cred că provine aceasta?
- Ce mesaje am primit despre identitatea mea de gen și despre rolurile pe care ar trebui să le îndeplinesc? Cum mă simt față de acestea?
- Când m-am simțit cel mai autentic? Ce circumstanțe sau persoane m-au ajutat să mă exprim liber?
- Ce aspecte ale personalității mele consider că sunt influențate de așteptările sociale sau familiale? Cum aș dori să fiu văzut(ă) independent de aceste influențe?
Bibliografie
- Ford, D. (2019). Partea întunecată a căutătorilor de lumină: Cum să-ți recuperezi puterea, creativitatea, strălucirea și visurile. Editura For You.
- Anton, R. (2022). Terapie 1 la 1 cu sinele tău. Editura Bookzone.
- Wolynn, M. (2024). Povestea ta a început demult. Cum să vindeci traumele familiale moștenite. Editura Trei.
Citește și: