În ianuarie 2023 îmi era publicat primul articol aici, pe Pagina de Psihologie. Am scris anul trecut despre drumul spre vindecare. Despre voință, căderi, pași mici, pași mari, schimbări și lupte necesare. Despre evoluție și schimbare. Despre răni închise și modalități de a le pansa…
Eu nu știu să-mi exprim nevoile. Bineînțeles că știu, ca orice adult funcționabil care are o slujbă și-și plătește conștiincios facturile, să spun că vreau să cumpăr o pâine, vreau să plătesc factura pentru electricitate sau vreau chitanța, atunci când e cazul. Ba chiar pot…
E plin internetul de citate motivaționale conform cărora cel mai bine e să lași în urmă ceea ce nu-ți face bine. Despre persoane vorbim, adică. Că există oameni care te rănesc și, da, pentru a-ți fi, într-un final, bine, mai degrabă renunți la ei. Sau,…
Dau vina (și) pe muzică pentru perpetuarea și „nevindecarea“ tiparelor de atașament anxios sau evitant. Da, știu, muzica face bine. Muzica e benefică. Muzica ne relaxează. Ne ajută să ne dăm frâu liber sentimentelor. Să ne dezlănțuim. Muzica e bună, din orice poziție ai privi-o…
De câțiva (foarte mulți) ani încoace, lumea a început să se concentreze pe un diagnostic format din litere: OCD (Obsessive compulsive disorder – tulburarea obsesiv compulsivă), ADHD (Attention-deficit/hyperactivity disorder – Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate), PTSD (Post-traumatic stress disorder – tulburarea de stres…
Ai scăpat de anxietate. Ai ieșit din tristețe. Ai renunțat la psihoterapie, pentru că până și psihoterapeutul ți-a zis că nu mai ai nevoie de el. Ți-ai creat obiceiuri noi. Te ții de o rutină sănătoasă. Practici recunoștința și manifestarea. Îți așezi chakrele. Îți setezi…
Încă de mică, n-am știut să răspund la complimente. Știam foarte bine să spun „te rog“ și „iartă-mă“. Știam, la fel de bine, că trebuie să spun „mulțumesc“ dacă-mi dădeai ceva sau dacă făceai ceva pentru mine. Dar să răspund natural unui compliment n-am învățat…
„Da’ ce motiv ai să-ți fie frică? Nu e nevoie, n-ai de ce!“. O, da, mulțumesc, frumos, m-ai vindecat! Nici nu îmi mai tremură stomacul, nici nu mai fac scenarii apocaliptice, nici nu vizualizez cum toată lumea mi se dărâmă, pentru simplul motiv că mi-ai spus…
Cum m-am convins că psihoterapia nu e mumbo jumbo? Vă spun. Am crescut cu imaginea psihoterapeutului din Ally McBeal. Care te ajută să-ți găsești o temă muzicală, să stai pe o canapea drăguță, în timp ce-ți expui viața și care, după ce a pocnit din degete, te-a salvat…
