Încă de mică, n-am știut să răspund la complimente. Știam foarte bine să spun „te rog“ și „iartă-mă“. Știam, la fel de bine, că trebuie să spun „mulțumesc“ dacă-mi dădeai ceva sau dacă făceai ceva pentru mine. Dar să răspund natural unui compliment n-am învățat…
„Da’ ce motiv ai să-ți fie frică? Nu e nevoie, n-ai de ce!“. O, da, mulțumesc, frumos, m-ai vindecat! Nici nu îmi mai tremură stomacul, nici nu mai fac scenarii apocaliptice, nici nu vizualizez cum toată lumea mi se dărâmă, pentru simplul motiv că mi-ai spus…
Cum m-am convins că psihoterapia nu e mumbo jumbo? Vă spun. Am crescut cu imaginea psihoterapeutului din Ally McBeal. Care te ajută să-ți găsești o temă muzicală, să stai pe o canapea drăguță, în timp ce-ți expui viața și care, după ce a pocnit din degete, te-a salvat.…
